Duminica a 2-a din post (a Sfântului Grigorie Palama) Marcu 2, 1-12 În vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de
16 Mar, 2025
Dreapta măsură a lucrurilor
Oamenii dau măsura lucrurilor. Toate poartă amprenta gândirii şi voinţei umane, în salturile calitative ale vieţii şi în formele regresive, atunci când se pierd reperele. Fiecare şi cu toţii împreună modelăm societatea, după măsura unităţii în vieţuire şi acţiune de care suntem capabili, urmând modelul ortodox al comuniunii treimice. Fracţionarea în ideologii, în proiecţii pe clase sociale, în interese individuale, şi nu comunitare, reprezintă expresia unei brutalităţi a cărei intensitate este direct proporţională cu slăbirea valorilor hristice în viaţa de zi cu zi: dragostea, blândeţea, smerenia, pacea. Este reflexia umanităţii schimonosită de egoism, a omului care se pune pe sine deasupra tuturor, când de fapt „omul nu trăieşte pentru sine, omul este binecuvântat să trăiască pentru celălalt. Trăind pentru celălalt, trăieşte pentru sine”, sublinia părintele Justin Pârvu.
Spunem despre vremurile de acum că sunt decadente moral, avide de nedreptate, dezbinare şi războaie, dar adesea ne complacem într-o poziţionare impersonală faţă de ceea ce deplângem, fără a avea sentimentul responsabilităţii directe. Or, chestiunea este cât se poate de personală, pentru că transformările la nivel general se produc după modificări profunde la nivel particular. Întârzierea acestui proces de îndreptare individuală echivalează cu o acceptare pasivă a consecinţelor negative pe care le poate avea în exterior. Ne-am învăţat să consumăm timpul, în loc să-l folosim, atrăgea atenţia părintele Arsenie Papacioc, când „Dumnezeu ne-a dat timpul ca să ne salvăm”, nicidecum să ne pierdem: „Dacă am găsi cu putinţă să întrebăm pe cei de sus «ce v-a costat de aţi ajuns la atâta fericire?», răspunsul ar fi timp, puţin timp petrecut bine. Dumnezeu ne-a creat liberi ca să luptăm, pentru că harul Lui nu vine la un milog, vine la un erou”.
Eroul la care face referire părintele Arsenie Papacioc valorifică timpul încercând să se schimbe în bine şi caută mereu să dea măsura potrivită lucrurilor, punându-le în unitate, şi nu fragmentându-le din multa părere de sine. Exprimat în cuvintele Sfântului Cuvios Cleopa de la Sihăstria, eroul „nu-şi strică cântarul, adică măsura”, când vine vorba de sine, „aşa cum face omul de obicei; îşi face lui mai multă dreptate, îşi alege partea cea mai bună, cea mai mare, cea mai frumoasă; plânge pentru sine mai mult decât pentru altul şi se bucură de sine mai mult decât pentru altul”, uitând că „Hristos a răstignit pe cruce iubirea de sine, dându-Şi viaţa pentru noi”.
Obişnuim să dăm măsură lucrurilor cu instrumentul percepţiei subiective, de aici şi multă inexactitate. Uitându-ne, însă, la experienţa şi înţelepciunea marilor mărturisitori ai credinţei, vedem că există o singură unitate precisă utilizabilă în a da măsură lucrurilor, cea a duhovniciei, a nepătimirii, oricând, cu atât mai mult în vremurile de acum, căci „astăzi este foarte multă dezbinare”, remarca părintele Justin Pârvu, „trăim numai în poftele acestei lumi şi nici nu mai conştientizăm cât de departe suntem de Evanghelie”. Într-un demers absolut inspirat, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a dedicat anul 2025 comemorării duhovnicilor şi mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea, în contextul omagierii Centenarului Patriarhiei Române, prilej de a cunoaşte şi aprofunda învăţăturile acestor mari părinţi, unii proclamaţi recent sfinţi. Cuvintele lor alcătuiesc un ghid preţios de convieţuire în aceste timpuri de vrajbă şi în a da lucrurilor dreapta măsură.
