Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Pagina copiilor Poezii

Poezii

Un articol de: Narcisa Balaban Urucu - 16 Dec, 2007

Visul iernii

Priviţi,

cum zboară păpădia,

în timp ce falnicii ştejari

dorm duşi sub

şube albe!

Din când în când

îşi arânjează

căciula imensă

de-astrahan,

căzută pe-o

ureche.

În scânteierea genelor,

visează hore şi gângurit

de gâze-n fote roşii şi-n opinci.

Pe un covor catifelat de

violete,

gărgăriţe cu bundiţe,

mândre ca zorile

dansează vesele,

stânga, dreapta,

doi şi doi,

geamparalele-n

pas de doi.

Colindă

Colindă din ceruri venită,

Sfioasă cometă,

Baţi la fereastră

Şi ne dai de veste

Ca Sfânta Crăiasă

De Dumnezeu aleasă

Naşte pe Mesia.

Colindă fătucă

Cu cosiţa din stele

Împletită-n inele,

Hai, vino în casă

Şi te ospătează

Cu bucate calde

Din inimă date!

Mândră iarnă

Stă picior peste picior,

În catrinţă şi suman,

În veranda de cleştar,

Mândră iarnă.

Stele albastre urmăresc

Pe sub gene argintii

Firul lung

Desprins din caier.

Câlţi din nori se răsucesc

pe fuior alene.

Dragii mei,

puteţi să-mi spuneţi

pentru cine

toarce, toarce

mândra iarnă?

Tichii albe sclipitoare

pentru munţii cei chelboşi;

şi tivite cu mărgele

pentru ştejarii golaşi;

lungi peşchire de nuntaşi

pentru voi.

dragi copilaşi.

Fabulă pentru elevi inteligenţi

A fost odată-un miel aparte,

Care-a-nvăţat atâta carte,

Încât pe trupul din născare

I-au crescut colţi, şi solzi, şi ghiare –

Cum tremura odatâ, de frică,

Azi n-avea teamă de nimică,

Şi lupii toţi, din văi, şi munţi,

De frica lui, erau cuminţi –

Morala:

De-ar creşte colţi, la învăţaţi,

S-ar cuminţi atâta limbă

Cât urlă: mieii ne sunt fraţi!

Dar lăcomia nu şi-o schimbă…

Dar este drept, că poate drepţii,

Pe-o lume stând într-un cuvânt

În echilibru, foarte strâmt,

Şi-ar împuşca chiar, înţelepţii… (www.poeziipentrucopii.info)