Bucuria copiilor în preajma marilor sărbători ortodoxe o văd cel mai bine profesorii de religie, care sunt de multe ori uimiți de creativitatea celor mici și, în același timp, pot să constate puritatea lor sufletească și emoția lor nealterată. Toate acestea transpar din desenele elevilor, din poezioarele lor sau din compunerile lor cu privire la viețile sfinților, la tradițiile religioase și cele populare de Crăciun și Anul Nou. În așteptarea Pruncului Sfânt care se naște în peștera din Betleem, elevii de la școlile gimnaziale „Geo Bogza” și nr. 7 din sectorul 1 al Capitalei, coordonați de profesorul lor de religie, Ionuț Tarău, și-au propus să ne bucure și pe noi cu ceea ce au desenat și au compus în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, a Nașterii Domnului și a Sfântului Vasile cel Mare.
Rugăciunea care a vindecat un porumbel
A fost odată într-un sat cu oameni gospodari o fetiţă credincioasă. Şi pentru că era harnică, deşi o chema Rusăndrica, copiii îi spuneau Hărnicuţa. Într-una din zile, pe când mergea pe uliţă să aducă apă de la fântână, a văzut un porumbel bolnăvior. Hărnicuţa noastră i-a dat apă să bea, apoi a îngenunchiat la troiţa de lângă fântână şi a început să se roage aşa: „Doamne Dumnezeule, te rog coboară o picătură din darul tău de vindecare şi pentru această vieţuitoare“
Un băieţel care o cunoştea s-a urcat într-un pom şi a început să strige către ea: „Ei, lasă tu Rusăndrico! Atât i-a fost dat să trăiască! Tu vezi-ţi de cele gospodăreşti. Dar fetiţa nu s-a oprit şi dorinţa ei se înălţa la cer, prin rugăciune: „Te rog, Doamne, primeşte rugăciunea mea şi ajută-ne! Ştiu că tu poţi! Îndură-te de noi!“. Minunea i-a schimbat pe cei necredincioşi Tocmai atunci, trecea pe uliţă un băieţandru cam şugubăţ şi care, la rândul său, îi zise fetiţei: „Apoi, să crezi tu că cineva va asculta ruga ta! Eu unul nu pot crede aşa ceva!“. Şi începu să râdă. Văzând încrederea cu care Rusăndrica insista, o altă fetiţă s-a aşezat în genunchi lângă ea, spunând: „Te rog şi eu, Doamne, ajută-ne!“. Dintr-o dată, porumbelul s-a ridicat şi s-a scuturat din colbul în care căzuse, s-a înălţat la cer, apoi a revenit printre copii. După această minunată întâmplare, până şi cei necredincioşi au devenit credincioşi şi cu toţii Bunului Dumnezeu mulţumire şi slavă i-au dat. (Vârvara Plugaru)
