Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Pagina copiilor Rugăciunea care a vindecat un porumbel

Rugăciunea care a vindecat un porumbel

Data: 03 Noiembrie 2007

A fost odată într-un sat cu oameni gospodari o fetiţă credincioasă. Şi pentru că era harnică, deşi o chema Rusăndrica, copiii îi spuneau Hărnicuţa. Într-una din zile, pe când mergea pe uliţă să aducă apă de la fântână, a văzut un porumbel bolnăvior. Hărnicuţa noastră i-a dat apă să bea, apoi a îngenunchiat la troiţa de lângă fântână şi a început să se roage aşa: „Doamne Dumnezeule, te rog coboară o picătură din darul tău de vindecare şi pentru această vieţuitoare“

Un băieţel care o cunoştea s-a urcat într-un pom şi a început să strige către ea:

„Ei, lasă tu Rusăndrico! Atât i-a fost dat să trăiască! Tu vezi-ţi de cele gospodăreşti. Dar fetiţa nu s-a oprit şi dorinţa ei se înălţa la cer, prin rugăciune: „Te rog, Doamne, primeşte rugăciunea mea şi ajută-ne! Ştiu că tu poţi! Îndură-te de noi!“.

Minunea i-a schimbat pe cei necredincioşi

Tocmai atunci, trecea pe uliţă un băieţandru cam şugubăţ şi care, la rândul său, îi zise fetiţei: „Apoi, să crezi tu că cineva va asculta ruga ta! Eu unul nu pot crede aşa ceva!“. Şi începu să râdă.

Văzând încrederea cu care Rusăndrica insista, o altă fetiţă s-a aşezat în genunchi lângă ea, spunând: „Te rog şi eu, Doamne, ajută-ne!“.

Dintr-o dată, porumbelul s-a ridicat şi s-a scuturat din colbul în care căzuse, s-a înălţat la cer, apoi a revenit printre copii. După această minunată întâmplare, până şi cei necredincioşi au devenit credincioşi şi cu toţii Bunului Dumnezeu mulţumire şi slavă i-au dat. (Vârvara Plugaru)