Biserica apără și promovează familia bazată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie

„Biserica, când afirmă, apără și promovează familia binecuvântată, bazată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie - familie care poate da naștere la copii - aduce de fapt mulțumire, mărturisire și slavă lui Dumnezeu Creatorul”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Preafericirea Sa a săvârșit duminică, 23 septembrie, Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală împreună cu Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit la finalul Sfintei Liturghii, săvâr­șită la Catedrala Patriarhală, despre importanța afirmării, apărării și mărturisirii familiei binecuvântate, bazată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie - familie care poate da naștere la copii.

„Vedem în icoana sărbătorii de azi - «Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul» - pe preotul Zaharia și soția sa, Elisabeta, adică binecuvântata familie, compusă din bărbat și femeie, familie care dă naștere celui mai mare om născut din femeie, și anume Prorocul, Botezătorul și Înaintemergătorul Ioan. Această zi de pomenire ne arată că Dumnezeu a binecuvântat familia încă de la crearea lumii, când l-a făcut pe om bărbat și femeie, cu scopul de a contribui la înmulțirea și continuitatea nea­mului omenesc. Deci, Biserica, când afirmă, apără și promovează familia binecuvântată, bazată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie - familie care poate da naștere la copii - aduce de fapt mulțumire, mărturisire și slavă lui Dumnezeu Creatorul. Astfel, noi când cinstim familia binecuvântată, formată din bărbat și femeie, cu scopul de a da naștere copiilor, dăm slavă lui Dumnezeu, Creatorul universului, al cerului și al pământului, dar și al neamului omenesc. De aceea, îndemnăm clerul și credincioșii noștri ca atunci când trebuie să afirme, apere și să promoveze familia binecuvântată, formată din bărbat și femeie, aceasta care dă naștere copiilor, trebuie să fim mărturisitori ai lui Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului și al familiei umane. Din această perspectivă noi considerăm că aducem slavă lui Dumnezeu. Prin naștere de prunci, omul devine împreună-lucrător cu Dumnezeu, Care dăruiește viață oamenilor și Care dorește ca în Împărăția iubirii veșnice a Preaiubitului Său Fiu, Iisus Hristos, să fie cât mai mulți oameni care să participe la bucuria și slava Împărăției Preasfintei Treimi”, a explicat Părintele Patriarh Daniel.

„Demnitatea fiecărui popor”

Fiecare copil născut poate deveni un sfânt, a mai spus Patriarhul României. „În unele familii s-au născut copii care apoi au devenit sfinți. Și avem exemplul familiei Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, care, de pildă, a dat Bisericii șase sfinți trecuți în calendar. Orice copil care se naște în lume din părinți credincioși, care devine și el credincios și trăiește potrivit Evangheliei Mântuitorului Iisus, poate fi nu numai un cetățean al patriei pământești, ci și un cetățean al raiului, al Împărăției eterne a Preasfintei Treimi. De aceea, nașterea de prunci și creșterea și educarea lor în credință este o lucrare sfântă, făcută împreună cu Dumnezeu Creatorul, Sfin­țitorul și Mântuitorul nostru. Avem, deci, o mare binecuvântare prin aceea de a mărturisi că Dumnezeu, Izvorul vieții, este și Izvorul iubirii veșnice și că un popor este binecuvântat de Dumnezeu atunci când are familii care nasc copii și care educă pe copii în credință, dragoste de Dumnezeu, de țară și de semeni, spre slava Preasfintei Treimi, bucuria noastră, a tuturor, și demnitatea fiecărui popor!”

Profesionalismul - smerenie și ascultare

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a reliefat în cadrul Sfintei Liturghii și învățăturile duhovni­cești ale pericopei evanghelice a Duminicii a 18-a după Rusalii, în care ni se relatează pescuirea minunată (Sf. Ev. Luca 5, 1-11) din lacul Ghenizaret, numit și Marea Galileii. După o noapte de osteneală, pescarii Simon-Petru, care era într-o corabie, și Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, care aveau altă corabie, s-au ­întors la țărm. Însă Mântuitorul Iisus Hristos a cerut lui Simon-Petru ca să îndepărteze puțin corabia de la țărm, pentru ca El stând în corabie să învețe mulțimile adunate pe malul ­lacului.

Predica Domnului Hristos din corabie preînchipuie „Biserica lui Hristos ca spațiu al mântuirii și al adunării oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi”, iar marea este lumea aceasta, „uneori liniștită, alteori învolburată, plină de valuri, unde adesea o luptă se iscă prin vânturi potrivnice, iar corabia este lovită de valuri”, a reliefat Patriarhul României.

Totodată, corabia nu plutește fără sens, deoarece „Biserica, în calitatea de corabie a mântuirii, ne trece din lumea aceasta în Împărăția lui Dumnezeu, care este «dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt» (Romani 14, 17). Este vorba despre Biserică, pe care o prevestește Hristos și la care cheamă pe oameni să devină slujitori și pe care îi învață taina Bisericii, în care lucrarea lui Dumnezeu este mai mare și mai importantă decât orice pricepere sau putere omenească, mai mult decât orice pregătire profesională, fiind necesară credința în Dumnezeu și legătura cu El, Izvorul harului și al vieții veșnice. Mântuitorul Iisus Hristos le dă o lecție ucenicilor Săi, dar nu învățând de la catedrală, ci din corabie, ca atunci când ei se află în stare de eșec, neizbândă, osteneală și descurajare, să aibă încredere în Dumnezeu, Care poate schimba eșecul în biruință, osteneala în câștig și oboseala în bucurie”, a spus Părintele Patriarh Daniel.

Evanghelia acestei duminici mai scoate în evidență o altă învățătură importantă, și anume roadele smereniei și ascultării de Domnul Iisus Hristos. Urmând cuvintele Mântuitorului, Simon-Petru s-a întors în larg și a prins mulțime mare de pești. „Când ucenicii s-au trudit toată noaptea și nu au prins nimic, ei au văzut limitele științei lor de a pescui, au simțit eșecul total, lipsa totală de izbândă. Însă, la capătul puterilor fizice și profesionale, a venit pe neaș­teptate ajutorul minunat al lui Dumnezeu, Care a schimbat situația în mod radical, adică ei, care nu au prins nimic, ­deodată s-au trezit cu două corăbii pline cu pești. Aceasta este diferența între a fi profesionist și a avea în același timp și smerita ascultare față de Dum­nezeu”, a spus Preafericirea Sa.
La finalul cuvântului, Întâi­stătătorul Bisericii Ortodoxe Române a îndemnat credincioșii să mulțumească lui Dumnezeu pentru tot ceea ce au dobândit, nefiind rezultatul muncii lor, ci darul exclusiv al lui Dumnezeu. De asemenea, să aibă „teama sfântă și plină de smerenie” a ucenicului Simon-Petru, care, în fața pescuirii minunate, a căzut în genunchi, la fiecare întâlnire cu Hristos Domnul, mai ales înainte de împăr­tășanie, în timpul Sfintei Liturghii Euharistice.