Hramul Altarului de vară de la Reședința Patriarhală

Biserica Ortodoxă Română a pomenit ieri Tăierea capului Sfântului Proroc Ioan ­Botezătorul. Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de slujitori, la Altarul de vară închinat Înaintemergătorului și Botezătorului Domnului Iisus Hristos, din grădina interioară a Reședinței Patriarhale.

După Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul este sfântul care are cele mai multe sărbători în calendarul bisericesc, iar dintre ele Tăierea cinstitului său cap, prăznuită la 29 august, este marcată prin post, rugăciune, sobrietate și tristețe. Ieri și-a prăznuit hramul și altarul de vară al Reședinței Patriarhale. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Soborul care s-a rugat după rânduială împreună cu Patriarhul României la această sărbătoare a fost format din părintele arhimandrit Paisie Teodorescu, vicar patriarhal la Cabinetul Patriarhal, părintele protosinghel Andrei Anghel, părintele protosinghel Lucian Bujor, arhidiaconul Maxim Țifui, arhidiaconul Varlaam Gomei și diaconul Mihai Sfarghie. Răspunsurile liturgice au fost date de membrii Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, dirijați de protopsaltul Gabriel Rădășanu.

După citirea Evangheliei de la Marcu 6, 14-30, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în care a spus că Sfântul Ioan Botezătorul a fost ucis de regele Irod din cauza neînfrânării și a lăcomiei care au cuprins inima regelui evreu.

Zi de tristețe și de post aspru pentru Biserică

„Această zi de pomenire a tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul este ultima mare sărbătoare din luna august, care încheie anul bisericesc. Sărbătoarea de astăzi este o zi de tristețe și de post aspru, indiferent în ce zi a săptămânii cade, inclusiv duminica. Biserica a rânduit în această zi post ca să ne aducă aminte că neînfrânarea de la patimi, de la lăcomie, a dus la uciderea Botezătorului. Sfântul Ioan este numit în cărțile noastre de cult «Sfântul, Slăvitul Proroc, Îna­intemergător și Botezător al Domnului». El se bucură de cinci zile de pomenire în calendar, dintre care trei sunt înscrise cu litere roșii (7 ianuarie, 24 iunie și 29 august). Acest proroc este mare pentru că el a fost rânduit de Dumnezeu încă din pântecele mamei sale să fie Înaintemergător și Botezător al Mântuitorului Iisus Hristos. Știm că s-a născut în chip minunat, iar nașterea lui a fost anunțată tatălui său, preotul Zaharia, de același Arhanghel Gavriil care a binevestit Fecioarei Maria nașterea pruncului Iisus”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Sfântul Ioan Botezătorul este numit și prorocul pocăinței pentru că în timpul activității sale publice a predicat pocăința pentru poporul ales, primenirea sufletească și întoarcerea inimilor către Izbăvitorul trimis de Dumnezeu, pe care l-a anunțat și l-a arătat lumii.

„Ioan Botezătorul a fost rânduit de Dumnezeu ca să facă parte din planul de mântuire a lumii. Personalitatea lui a fost văzută duhovnicește cu sute de ani înainte de către prorocii Vechiului Testament. Prorocul Isaia vorbește despre el zicând «Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui». Iar prorocul Maleahi îl numește «îngerul Domnului», de aceea apare în unele icoane ortodoxe purtând aripi ca de înger. Sfântul Ioan Botezătorul s-a învrednicit de o deosebită cinste și de aici îi vine cinstirea lui mare, și anume aceea de a-l fi botezat pe Mântuitorul Iisus Hristos în Iordan cu botezul pocăinței. Deși Hristos Domnul nu avea nevoie de acest botez spre iertarea păcatelor, deoarece nu avea păcat, Mântuitorul a făcut aceasta din smerenie și pentru a arăta că El va lua asupra sa păcatul lumii, care este în esență neascultarea lui Adam din care derivă toate celelalte rătăciri. În acest sens, Sfântul Ioan îl numește pe Mântuitorul Iisus Hristos «Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii»”, a spus Preafericirea Sa.

Moartea lui mucenicească este un îndemn să ne ferim de lăcomie și desfrânare

După ce l-a vestit pe Mântuitorul Iisus Hristos și mai cu seamă l-a botezat în Iordan, activitatea Botezătorului a intrat într-un con de umbră, după cuvintele sale: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez”. Părăsit de ucenicii cei mai fideli care au devenit apostoli ai Mântuitorului, Botezătorul a fost răpus de intrigile lumești și, mai ales, de lăcomia și desfrânarea regelui Irod Antipa. Deși nu dorea să-i facă rău lui Ioan, Irod a fost prins în mreje de dansul rușinos al Salomeei, care i-a cerut în schimb, la sfatul mamei sale Irodiada, capul lui Ioan pe tipsie. Pus în fața propriei promisiuni, Irod dă poruncă și-l omoară pe cel despre care Domnul Hristos a spus că a fost cel mai mare om născut din femeie. 

„Fapta lui Irod și a Irodiadei de ucidere a Sfântului Ioan Botezătorul a fost pedepsită de Dumnezeu prin aceea că la un timp după tăierea capului Sfântului Ioan, ei și-au pierdut tronul și au fost exilați. Au murit părăsiți și uitați de toți, iar Salomeea, cea care a cerut capul Sfântului Ioan, se spune, potrivit tradiției creștine, că s-a înecat într-un râu pe timpul iernii, iar o bucată de gheață ascuțită i-a tăiat gâtul și a murit, în acest fel groaznic, înecată și cu capul tăiat. Este semnificativ faptul cum această crimă și atitudinea lipsită de respect față de un om nevinovat sunt scoase în evidență de tradiție și pedepsite de Dumnezeu”, a spus Patriarhul României. După moarte, trupul lui Ioan a fost înmormântat de ucenicii care auziseră de cele petrecute cu el, iar capul său, îngropat atunci, a fost descoperit de mai multe ori în istorie și a revărsat harul vindecărilor și tămăduirilor pentru credincioși. În calendarul ortodox sunt statornicite două sărbători dedicate aflării cinstitului său cap: la 24 februarie și la 25 mai.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit celor prezenți iconițe cu chipul Sfântului Ioan Botezătorul.