Proiect pentru salvarea copiilor din Pecineaga

Izvorul filantropiei este în Biserică. „Prezența iubitoare a lui Hristos, prin Sfântul Duh, în creștinii care se împărtășesc euharistic cu El, face legătura între filantropia divină a Preasfintei Treimi și filantropia eclesială și socială a creștinilor”, spunea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, într-un cuvânt de învățătură la Pilda samarineanului milostiv. În Parohia Pecineaga, din Protopopiatul Calatis, Arhiepiscopia Tomisului, filantropia eclesială și cea socială a creștinilor salvează copiii comunității, stopând abandonul școlar, și-i reintegrează în societate.

Un tragic eveniment petrecut în apropierea loca­lității Pecineaga, din județul Constanța, în iarna lui 2013, când o eminentă studentă la University of Brighton, Iulia Andreea Movilă, din Mangalia, a decedat în urma unui accident de mașină, a generat din partea familiei ei înființarea unei asociații umanitare care îi poartă numele. Aceasta își dedică lucrarea caritabilă copiilor nevoiași și-și desfășoară acți­u­nile prin strânse colaborări cu Biserica, realizând împreună ceea ce își propune de fapt: marea familie creștină a co­mu­ni­tății din Pecineaga.

O comunitate săracă

Recent, am vizitat parohia respectivă, o comunitate săracă, îmbătrânită și depopulată, din apropierea Mangaliei, unde am descoperit însă cum opera filantropică a Bisericii și cea socială a creștinilor pot salva într-o lucrare comună o întreagă gene­rație de copii afectați de reali­tățile sociale atât de dure ale prezentului nostru postdecembrist. Multe dintre acțiunile acestor două instituții se desfă­șoară în biserica acestei co­munități, care are hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.

„În parohia noastră trăiesc aproximativ 1.200 de familii. Deși pare mare, jumătate din vie­țui­torii ei sunt de vârsta a treia. Mulți locuitori tineri sunt plecați la muncă în afara țării. Cei care au rămas în sat lucrează doar în sezonul de vară, la muncile agricole. Din acest motiv, situația lor financiară este precară. Acești oameni trăiesc de pe o zi pe alta. De aceea, Biserica încearcă să-i ajute cum poate. De marile sărbători le oferim cadouri celor mici, iar celor vârstnici pachete cu alimente. Un număr de 25 de familii, cu câte doi sau trei copii, locuiesc de mai mulți ani în două grajduri ale fostului IAS, fără apă curentă, fără toaletă, în câmp, înconjurați de noroi. Cu ajutorul unei credincioase din Prahova, am oferit acestor familii păsări de curte, iar prin creșterea lor încercăm să-i responsabilizăm și să-i determinăm pe cei nevoiași să-și câștige existența prin eforturi proprii”, ne spune părintele paroh Gabriel Firoi, care intenționează să ridice și trei locuințe sociale pentru tot atâtea familii nevoiașe. Dar marea problemă a comunității o constituie situația copiilor. În această direcție s-a materializat colaborarea cu Asociația Umanitară „Iulia Andreea Movilă” din localitate.

Educație pentru copii

„De câțiva ani, derulăm un proiect cu această asociație, cu școala gimnazială și cu grădinița din localitate, care se numește «Toți copiii trebuie să meargă la școală». În cadrul acestui proiect, oferim copiilor din comunitatea noastră condiții pentru stoparea abandonului școlar, ajutor pentru reintegrare celor ajunși la vârsta școlară, dar care nu urmează nici o formă de învăță­mânt, sprijin pentru teme suplimentare, meditații, activi­tăți creative și distractive, toate desfășurate cu sprijinul unor voluntari. Noi, parohia, mai oferim acestor copii și o masă caldă, de două ori pe săptămână, vinerea și sâmbăta. Mergem, de asemenea, la fiecare familie cu probleme din parohie, cercetăm amă­nunțit fiecare caz în parte, pentru a găsi soluții și a le putea ajuta și sprijini, împreună cu fundația amintită, atât pe ele, cât mai ales pe copiii care provin din aceste familii. La începutul proiectului, au fost cuprinși 35 de copii, de vârste diferite. Acum sunt mult mai mulți. Noi facem eforturi pentru ca toți să poată fi reintegrați în societate. Dar ce mă bucură cel mai mult este faptul că acești copii vin cu drag la noi și sunt dornici să culeagă din roadele pe care ne străduim să le oferim. Este de remarcat faptul că asociația umanitară dorește să facă un așezământ de zi permanent aici, la Pecineaga, dar începutul este greu. Cu ajutorul lui Dumnezeu, nădăjduim să rezolvăm și această problemă. Așezământul acesta este o necesitate pentru comunitate și cu siguranță este plăcut și lui Dumnezeu”, ne mai spune părintele paroh.

Dăruim, ca să dăruiască

Și, în timp ce privim parcul comunal din fața bisericii, amenajat cu ani în urmă cu o investiție de vreo 16 miliarde de lei vechi, după cum aflăm, prin care nu s-a plimbat nimeni niciodată, în care buruienile au fost arse cu ierbicid, ca să nu acopere locul, și școala de peste șosea, a cărei reabilitare pare a nu fi încă încheiată, nu putem să nu ne gândim la doamna Rodica Movilă, mama tinerei studente decedate în tragicul accident din 2013. Domnia sa, pentru binele copiilor din această comunitate, mun­cește în Norvegia. Și tot ce strânge acolo trimite asociației umanitare din țară pentru continuarea, împreună cu Biserica, a lucrării caritabile. Nu putem să nu ne gândim la voluntarii asociației (medici, psihologi, studenți, profesori și educatori de la școlile din Mangalia și din Pecineaga) care muncesc, împreună cu părintele Gabriel Firoi, slujitor în sat de 15 ani, pentru ca acești copii să aibă un viitor.

Încheiem cu cuvintele părintelui Firoi, care ne-a spus: „Când văd biserica plină, văd cum Dumnezeu luminează totul în jur. Și de aceea cred că acești copii sunt îngerii Lui trimiși pe pământ. Pentru ei ne străduim, să le oferim tot ceea ce au nevoie, pentru ca la rândul lor să dăruiască semenilor”.