Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Teologia - ştiinţă a mântuirii şi bucuriei veşnice

Teologia - ştiinţă a mântuirii şi bucuriei veşnice

Galerie foto (5) Galerie foto (5) Știri
Data: 27 Iunie 2018

Cu deosebită bucurie participăm la solemnitatea depunerii jurământului de cre­din­ță a Promoției 2018 a Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti.

Astăzi, asistăm nu doar la un simplu moment de bucurie, ci la depunerea jurământului promo­ției unei facultăți care se ocupă cu știința bucuriei veşnice” sau „ştiinţa mântuirii”. Poate acest limbaj nu este foarte obișnuit, dar este foarte adecvat pentru a defini finalitatea teologiei.

Studiul teologiei este un studiu cu totul aparte în cadrul univer­sității, pentru că teologia este știința originii şi finalității lumii, creată şi susținută de iubirea lui Dumnezeu. Întreaga existență creată nu este întâmplătoare. Ea are o finalitate. Finalitatea crea­ției este participarea acesteia la viața, iubirea şi bucuria veşnică a Creatorului, pentru că Dumnezeu-Creatorul este iubire şi bucurie veșnică. În acest sens, teologia este știința bucuriei netrecătoare şi a vieţii veşnice.

Părintele Dumitru Stăniloae spune că „teologia ortodoxă este bucuria trăirii comuniunii cu Dumnezeu”. Însă bucuria de a înţelege şi de a scrie teologie se dobândeşte prin rugăciune şi studiu permanent. Una din cântările Utreniei spune: Iată, prin Cruce a venit bucurie la toată lumea”. Deci, studiul teologiei implică evlavie şi efort intelectual. De altfel, în studiul tuturor științelor, bucuria adevărată este bucuria roadelor, a rezultatelor pozitive.

Scopul teologiei este să deschidă sufletul omenesc spre Dumnezeu - Izvorul bucuriei, mai ales în vremea noastră, când lumea a pierdut, în mare măsură, sensul bucuriei şi al păcii sufletului, pentru că a slăbit practica rugăciunii. Ca teologi, noi trebuie să aducem speranţă acolo unde este deznădejde; iubire şi comuniune acolo unde este dezbinare şi ură; demnitate acolo unde demnitatea umană este desconsiderată.

Teologia, ca știință a mântuirii şi a bucuriei veşnice, are trei dimensiuni principale.

Prima dimensiune este cea duhovnicească, spirituală, bazată pe comuniunea omului cu Dumnezeu, care culminează cu Sfânta Euharistie. Teologia nu poate avea succes ca ştiinţă a bucuriei, decât dacă pleacă de la experienţa eclesială a credinţei trăită în rugăciune, potrivit îndemnului: Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul!” (Psalmul 33, 8). Nimeni nu poate învăţa pe alţii dacă nu cunoaşte el însuşi ceea ce învaţă, dacă nu trăieşte întâlnirea cu Dumnezeu în rugăciune personală şi în toată viaţa liturgică a Bisericii.

În acest sens, părinţii filocalici spun că dacă eşti teolog, roagă-te, şi dacă te rogi, eşti teolog!”. În timp ce toate științele au ca obiect de studiu diferite domenii ale creaţiei, studiul teologiei are drept centru al cunoaşterii sale pe Însuşi Dumnezeu – Creatorul şi iubirea Sa pentru lume. Iar Dumnezeu nu poate fi cunoscut deplin decât în stare de rugăciune, de comuniune constantă cu El.

De aceea, Teologia ortodoxă trebuie să fie cât mai mult o teologie a rugăciunii, a experienţei duhovniceşti pe care au avut-o sfinţii Bisericii de-a lungul veacurilor. În această privință, cunoaşterea vieţii sfinţilor este o sursă majoră pentru teologie, alături de Sfânta Scriptură şi de scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.

A doua dimensiune majoră a teologiei este cea pastorală, de îndrumare a oamenilor pe calea mântuirii sau a vieţii veşnice. Teologia trebuie să răspundă nevoilor concrete şi urgente ale Bisericii, să fie o teologie a timpului pe care-l trăim, aşa cum teologia Sfinţilor Părinţi răspundea nevoilor imediate ale Bisericii din timpul lor. A fi teolog al timpului tău nu este doar un îndemn, ci o cerinţă dintotdeauna, cerută de slujirea mântuitoare a Bisericii în contexte şi vremuri diferite. Deci, teologia trebuie să fie lumină pentru mântuirea şi sfinţirea omului de azi, să-l întărească în credinţă şi în iubire faţă de Dumnezeu şi de semeni.

Teologia în dimensiunea sa pastorală înseamnă a hrăni spiritual pe omul concret, ţinând seama de foamea sa existenţială, dar şi de suferinţele şi problemele sale concrete de astăzi. O teologie pastorală aplică în mod practic principiile credinţei, ţinând seama de persoane şi de situaţii concrete, diverse, noi. O teologie pastorală promovează redescoperirea valorii infinite şi unice a persoanei umane, în pofida relativismelor şi confuziilor din societatea secularizată. O teologie pastorală se exprimă ca fiind o răspundere sfântă a noastră, a teologilor, clerici şi mireni, în faţa lui Dumnezeu pentru viaţa şi mântuirea fiecărui om.

În sfârşit, a treia dimensiune a teologiei, care trebuie promovată astăzi, este cea misionară.

Teologia, văzută în dimensiunea sa misionară, înseamnă pentru noi în primul rând preocuparea de a transmite credința ca lumină a iubirii lui Dumnezeu pentru oameni tinerei generaţii, dar şi adulţilor care L-au uitat pe Dumnezeu.

Aşadar, teologia trebuie să ajute pe oameni să poată simţi că Dumnezeu îi iubeşte în orice situaţie s-ar afla ei. Teologia este chemată să ajute fiecare persoană umană creată după chipul lui Dumnezeu să-şi descopere posibilităţile de dialog şi de comuniune cu Dumnezeu-Creatorul, dar şi cu semenii, cu ceilalţi oameni. În acest sens, teologia va fi o ştiinţă a mântuirii oamenilor, deci şi a comuniunii de viaţă şi iubire eternă cu Dumnezeu şi cu sfinţii Săi, arătată lumii în şi prin Iisus Hristos.

În acest sens, o teologie misionară este o ştiinţă a vindecării sufletelor afectate de neîncredere şi înstrăinare, de lipsa de simţire a prezenţei lui Dumnezeu în viaţa zilnică, afectate de înstrăinarea de Dumnezeu, de semeni şi de sine înşuşi. O teologie misionară este o ştiinţă a vindecării de izolare şi egoism prin promovarea iubirii şi întrajutorării frăţeşti care derivă din credinţă.

În concluzie, evenimentul de astăzi nu este doar o festivitate de încheiere a studiilor unei pro­moții de studenţi şi masteranzi, ci este şi începutul unei lucrări misionare în Biserică şi în societate, o lucrare care trebuie să afirme, în acelaşi timp, demnitatea şi responsabilitatea unei şcoli de teologie şi a absolvenţilor ei.

Felicităm pe tinerii absolvenţi ai Promoţiei 2018 a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, precum şi pe profesorii lor, pentru rezultatele obținute.

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Învățătorul şi Mântuitorul nostru, să le dăruiască tuturor bucuria slujirii cu vrednicie a Bisericii lui Hristos din poporul român, întru mulţi şi binecuvântaţi ani!

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt rostit cu ocazia depunerii jurământului de credință al Promo­ției 2018 a Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, marţi, 26 iunie 2018, Palatul Patriarhiei.