Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Să cultivăm credinţa, pacea şi comuniunea!
Pentru a dărui oamenilor iertarea păcatelor şi viaţa eternă cerească, Fiul veşnic al lui Dumnezeu, Iisus Hristos, coboară din cer, Se zămisleşte, prin lucrarea Duhului Sfânt, din Fecioara Maria şi Se naşte ca Om-Prunc în Betleemul Iudeei, după cum au prezis, cu şapte sute de ani mai înainte, profeții Isaia (7, 14) și Miheia (5, 1). La naşterea Pruncului Iisus, o mulţime de îngeri din cer a cântat: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14). Prin urmare, sărbătoarea Nașterii Domnului Hristos sau Crăciunul este sărbătoarea preaslăvirii lui Dumnezeu, a păcii pe pământ şi a bunăvoirii sau comuniunii între oameni.
Dacă întâmpinăm această sărbătoare cu credință, speranţă şi iubire darnică, ea ne aduce pace și bucurie în suflet, în familie, în parohie, în mănăstire, în fiecare comunitate sau instituție, în societate, în popor și în lumea întreagă.
Cu prilejul sfintelor sărbători ale Nașterii Domnului, Botezului Domnului și Anului Nou - 2026, vă adresăm tuturor doriri de sănătate și fericire, pace și bucurie, dimpreună cu salutul tradițional: „La mulţi ani!”
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Mesaj transmis cu prilejul sărbătorilor Nașterii Domnului, Anului Nou - 2026 și Botezului Domnului.
.jpg)
