Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Colindul românesc - mărturisire a Întrupării Fiului lui Dumnezeu
În urmă cu 1.700 de ani, păstorii Bisericii din toată lumea s-au întrunit la Niceea pentru a formula adevărul de credință despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu, consfințind învățătura ortodoxă că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu cel Unul-Născut, Care S-a născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii și Care, pentru noi oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.
Această mărturisire de credință a devenit şi inspiraţie pentru colindele de Crăciun, în care adevărul revelat a fost așezat de popor în formă teologică adâncă, dar simplă din punct de vedere muzical și lexical, pentru a ușura transmiterea lui pe cale orală.
Colindul este o expresie artistică a poporului român, care conține mărturisirea vie a Tainei Întrupării Fiului lui Dumnezeu, pe baza mărturisirii apostolice: „Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi” (Ioan 1, 14). Prin colinde, poporul român a păstrat și a transmis de-a lungul veacurilor adevărul central al credinței creștine: Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să se îndumnezeiască, după cum afirmă Sfântul Atanasie cel Mare, unul dintre Părinții care au formulat și mărturisit învățătura de credință ortodoxă la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325).
Credința ortodoxă a fost mărturisită de oamenii lui Dumnezeu în decursul istoriei, indiferent de contexte geografice şi lingvistice sau regimuri politice.
Duhovnicii români care au mărturisit credinţa ortodoxă în vremurile dificile ale regimului comunist ateu au inspirat Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să declare Anul 2025 Centenarul Patriarhiei Române şi Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea.
Mărturisirea acestora s-a desfășurat în biserici, în mănăstiri, la casele creștinilor sau în secret, prin predici și scrieri, prin traduceri de texte filocalice, dar și în penitenciare sau în lagăre de muncă silnică.
Colindele celor care au pătimit în închisori sau în persecuţie rămân un memorial viu care răsună până în zilele noastre, amintindu-ne că bucuria Nașterii Domnului nu poate fi stinsă de nici o prigoană. Adevărul că „Hristos S-a născut” în Betleem este o vestire care pătrunde dincolo de ziduri, precum şi adevărul că „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”.
Așadar, ascultând colindele la acest concert „Răsăritul cel de Sus”, ne amintim de toți acei mărturisitori care au folosit colindele, chiar și în șoaptă, în închisorile comuniste, ca mărturisire a Pruncului Iisus, dar şi ca mângâiere şi speranţă, în vremuri în care libertatea și demnitatea oamenilor erau încălcate.
Colindele populare româneşti, inspirate de cântările liturgice ale Bisericii, nu sunt doar cântece melodioase, ci sunt şi adevărate mărturisiri de credință, expresii ale bucuriei că „Astăzi S-a născut Cel fără-nceput cum au zis prorocii”. Aceste colinde ne unesc pe noi cei de astăzi cu generațiile trecute, iar prin interpretarea colindelor, prin încurajarea copiilor să le învețe și să le cânte, înmulțim cetele mărturisitorilor credinței ortodoxe, dar şi bucuria care se naşte din credinţa vie.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru darul colindelor ca act de vestire a credinței noastre strămoșești și ne rugăm ca, prin mijlocirea tuturor sfinților mărturisitori din secolul al XX-lea, să ne învrednicim să-L primim pe Hristos - „Mesia chip luminos” - în peștera vieţii noastre şi în ieslea sufletului nostru.
În încheiere, adresăm mulțumiri colindătorilor: Corului de copii și tineret „Symbol - Jean Lupu”, Coralei „Nicolae Lungu” și Grupului psaltic „Tronos”. Totodată, mulțumim Centrului de Presă BASILICA, Centrului de Conferințe din Palatul Patriarhiei și Cancelariei Sfântului Sinod, pentru organizarea Concertului de colinde „Răsăritul cel de Sus” al Patriarhiei Române și felicităm pe toți participanții la acest eveniment, dorindu-vă tuturor sărbători binecuvântate!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Cuvânt rostit cu prilejul Concertului tradițional de colinde „Răsăritul cel de Sus”, organizat de Centrul de Presă BASILICA, la Palatul Patriarhiei, marți, 16 decembrie 2025.
.jpg)
