Atentatul ideologiilor la adevărata libertate a omului

Libertatea este darul cel mai de preţ pe care Creatorul, liber prin excelenţă, ni l-a dat nouă, oamenilor, ca dat fiinţial. Dacă mergem mai departe, apelul la această libertate ne oferă și argumentul cel mai la îndemână prin care demonstrăm că omul este creat după chipul lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi al Domnului, nu ar fi liber. Dar tocmai această libertate este deformată și confiscată de ideologiile care o deformează, fiind dur „exploatată ca un viciu fundamental al democraţiei”. Libertatea exploatată ca slăbiciune a unui sistem politic devine astfel, după înțeleapta vorbă a Mitropolitului Bartolomeu Anania, „esenţa crizei sociale, politice şi morale”. Dar ­lucrurile nu se opresc aici, ci în continuare libertatea prost înțeleasă și rău folosită duce la „o răsturnare de valori: virtutea devine slăbiciune, iar slăbiciunea devine sursă de exploatare”. Concluzia pătrunzătoare a ierarhului este că „libertatea cu cât este mai generoasă, cu atât aduce foloase mai mari celor care o neagă”.

Astăzi libertatea nu mai este negată direct, ci este minată din interior, de lipsă de transparență și de corupție, iar din exterior de ­curentele ideologice tot mai puternice și zgomotoase, care ni se propun ca adevăruri absolute. Într-o astfel de situație, prima sacrificată este tocmai libertatea. Mintea îngustă și manipularea fac din oameni nu chipuri ale libertății, ci victime ale lipsei acesteia, transformându-i brusc în pioni mărunți mișcați de un imens deget nevăzut pe o masă de șah.

În schimb ni se oferă libertăți voluptoase, precum cea de a arunca cu noroi, fără să ne mai uităm dacă persoana este cea pe care o vizăm sau aceea de a călca totul în picioare fără să ne mai gândim dacă vom mai avea ceva solid pe care să călcăm atunci când vom vrea să ne ­întoarcem. Totul se face rapid și fără nici o gândire, când argumentul prins din zbor, fără a mai vedea de la cine și de unde vine, este suficient în a ști că luptăm pentru cauza justă. Ideologia este convenabilă și pentru că ne oferă o libertate fără nici un fel de responsabilitate, în care contează doar forța și zgomotul cu care reușim să o opunem libertății celui de lângă noi, dar ne abandonează atunci când vine vorba de a ne apăra libertatea.

Dar tocmai lecţia cea mai importantă a democraţiei pe care trebuie să o învăţăm este aceea că libertatea nu este un dat definitiv, că ea poate fi pierdută dacă nu suntem capabili să o apărăm și că pentru a fi cu adevărat liberi trebuie să fim pregătiți și responsabili. Libertatea se mai poate vinde ieftin și dacă ne lăcomim la câștigul imediat și pierdem din vedere esențialul și perspectiva vieții pe care vrem să o construim pentru noi și pentru urmașii noștri. Nu întâmplător spuneau bătrânii noștri că în această viață este important să ne uităm la soare.

De aceea recursul la o gândire critică, în care fiecare trebuie să se lupte să fie capabil să gândească liber cu mintea lui, este de fapt primul pas prin care ne putem recâștiga adevărata libertate. Un mare adevăr, care ne apropie de sensul adevăratei libertăți, este și acela care spune că libertatea mea se încheie acolo unde începe libertatea celuilalt. Din acest punct trebuie să avem în vedere și faptul că s-ar putea să fim puși în situația de a lupta în primul rând pentru libertatea noastră și pentru cea a semenilor noștri, iar pentru aceasta s-ar putea să fim puși să ne sacrificăm propriile idei și convingeri.

Nu trebuie să uităm iarăși că libertatea se înrudește îndeaproape cu adevărul, iar ideologiile caricaturizează libertatea prin tocmai faptul că o rup de sursa care o face posibilă. Din această perspectivă ideologiile își confirmă încă o dată pericolul prin faptul că operează un dublu atentat asupra libertății și asupra adevărului. Iar dacă ar fi să încercăm o ieșire dintr-un astfel de labirint în care suntem prinși uneori, trebuie să începem cu restabilirea libertăţii, ca dar şi ca responsabilitate, atât față de Creatorul care ne-a dat-o, cât și față de semenii cu care o împărțim și o respirăm.

Libertatea iluminată de harul divin devine aripă care îi oferă omului adevăratul zbor înspre Dumnezeu, după expresia Sfântului Maxim Mărturisitorul, iar numai atunci când este adevărată poate să ­construiască acea lume dreaptă pe care ne-o dorim cu toții.