Deșteptarea din dimineața de Înviere

Globalizarea comunicării și relativizarea distanțelor dintre regiunile lumii prin dezvoltarea transporturilor ultrarapide îi fac pe oameni să se simtă mai apropiați, să se descopere unii pe alții în proximitate, cu bucuriile și suferințele, virtuțile și păcatele lor.

Munții și apele, pădurile și câmpiile se aseamănă între ele, însă fiecare popor și-a împropriat elementele naturii înconjurătoare sub forme originale de cultură: le-a dat un nume și le-a făcut parte familiară din viața comunității, prin legende, povești de viață și utilizări cotidiene. Există însă o legătură ancestrală între local și universal, pe care formele de spiritualitate și, la nivelul cel mai înalt, credința creștină o inspiră și o cultivă în plan global.

Oricât am deplânge secularizarea din societate, în aceste zile planeta noastră rotitoare are privirile îndreptate către Ierusalim, locul răstignirii, morții și Învierii Mântuitorului Hristos. În toate limbile încreștinate ale pământului răsună cântări de rugăciune și speranță, pacea de Sus coboară în biserici. Tradiții populare moștenite din vechime sunt puse în lucrare, există un mod specific de pregătire și de sărbătorire a Sfintelor Paști de către fiecare popor: o bogăție de gusturi și obiceiuri, a căror origine denotă vârsta creștină a fiecărui popor, ospitalitatea și deschiderea spre comuniune. Sud-estul european, în care Ortodoxia este credința majoritară împărtășită de greci, de români și de slavi, arată o similitudine a tradițiilor. Dar, alături de mielul pascal, de pasca și cozonacul preparate și denumite de fiecare după propria creativitate artistică și sensibilitate culinară, magazinele oferă și produse specifice altor meridiane și culturi, spre deliciul și încântarea copiilor.

Privind în timp, Bisericii îi revine mereu misiunea profetică de a cultiva verticalitatea cerească a semnificației Învierii Domnului și de a transfigura bucuriile pământești ale oamenilor în bucuria cea mare și sfântă. Pentru că, „dacă noi numai în viața aceasta nădăjduim în Hristos, suntem mai de plâns decât toți oamenii" (1 Corinteni 15, 19).

Sărbătoare a primăverii spirituale și a biruinței luminii asupra întunericului păcatului, Învierea Domnului este o chemare la înnoire și la bucuria vieții dăruite de Dumnezeu. O continuitate a noastră în mărturie, dar și o discontinuitate în plan existențial, pentru că bucuria vieții în Hristos nu este din lumea aceasta. „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt" (Romani 14, 17).

Cei mai mulți dintre noi am postit șapte săptămâni, ca să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului cel înviat, să ne schimbăm întreaga ființă după icoana lui Hristos. Într-unul din cuvintele sale minunate la sărbătoarea Paștilor, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață că după trecerea postului trupesc vine bucuria bucatelor pascale, dar că postul duhovnicesc, rod al postului trupesc, este fără sfârșit.

Făclia cu care priveghem la slujba de Înviere și care ne călăuzește pașii spre casă după Sfânta Liturghie ne ajută să învingem inerția întoarcerii la omul cel vechi, la viețuirea biologică limitată la cele materiale. În limba română „a se deștepta" nu înseamnă doar a se trezi din somn la ivirea zorilor sau la sunetul alarmei, ci și a deveni mai înțelept, mai bun și mai conștient de ceea ce trebuie făcut de acum înainte. Sau, altfel spus, a fi mai aproape de Dumnezeu.