Hristos Domnul vindecă „toată boala şi toată neputinţa în popor”

În această duminică, pericopa evanghelică este de la Matei 9, 27-35 și ne prezintă vindecarea a doi orbi şi a unui mut demonizat de către Domnul nostru Iisus Hristos în Capernaum.

După învierea fiicei lui Iair, mai-marele sinagogii din Capernaum, după Mântuitorul nostru Iisus Hristos se ţin doi orbi care cer milă de la El şi-L proclamă „Fiul lui David”. Ei Îl urmează în casă şi aici Hristos Domnul îi întreabă dacă ei cred că El îi poate vindeca. În urma răspunsului afirmativ al acestora primesc vindecarea mult aşteptată prin atingerea directă a Domnului de ochii lor. Această vindecare este ca urmare a credinţei lor în puterea dumnezeiască a lui Hristos, Care le spune: „După credinţa voastră, fie vouă!” (Matei 9, 29). Iar Evanghelia ne spune că „s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie. Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela” (Matei 9, 30-31).

Vedem că aceşti doi orbi vestesc în tot ţinutul din jurul Capernaumului tămăduirea minunată pe care le-a dăruit-o Domnul nostru Iisus Hristos. Ei nu pot să ţină porunca Mântuitorului de a nu spune nimănui despre vindecarea lor, pentru că sunt plini de entuziasmul credinţei ce le-a adus vederea pierdută. Ei, care nu puteau vedea decât cu ochii sufleteşti prin credinţa mărturisită în Hristos Domnul, primesc vederea trupească şi mărturisesc tuturor celor aflaţi în orbire sufletească că Iisus din Nazaret este „Fiul lui David” care i-a tămăduit.

După plecarea celor doi oameni vindecaţi de orbire, la Domnul nostru Iisus Hristos este adus un om demonizat care era mut. Hristos scoate demonul din acest om şi acesta îşi recapătă vorbirea. Duhul necurat era cel care îi provocase muţenia. Mântuitorul îl izbăveşte din posesia demonică şi aşa poate vorbi din nou.

„Mulţimile” care au asistat la aceste minuni mărturisesc: „Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel” (Matei 9, 33). Iar elita politică şi religioasă iudaică, din acea epocă, farisei, orbiţi sufleteşte de ura pe care o poartă faţă de Domnul nostru Iisus Hristos, aduc o explicaţie pentru aceste minuni, ce nu este luată în considerare de popor, pentru că este lipsită de logica elementară: „Cu domnul demonilor scoate pe demoni” (Matei 9, 34).

Fariseii nu înţeleg cum poate un „teslar” din Nazaret să facă asemenea minuni şi, mai ales, să aibă o cunoaştere atât de profundă a textelor biblice şi a Legii primite de Moise pe Muntele Sinai. Ei sunt orbiţi sufleteşte şi nu vor să vadă că Cel din faţa lor este Mesia pe care-L aşteptau. Trec şi peste episoadele biblice unde Dumnezeu alege oameni din popor pentru a conduce pe israeliţi, cum este cazul lui David, care a fost păstor.

Nedorind să înţeleagă adevărul că Iisus este „Fiul lui David”, adică Mesia-Hristos, fariseii caută explicaţii puerile pentru a justifica necredinţa lor în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Mândria îi face să nu vadă adevărul, pe care oamenii simpli îl mărturisesc: că El este Hristos.

Lucru valabil şi pentru mulţi de astăzi, care nu vor să vadă că Iisus Hristos este Mântuitorul lumii. Aceeaşi mândrie îi ţine în orbire sufletească şi îi face să nu vadă adevărul fundamental pentru dobândirea mântuirii şi a vieţii veşnice, că El este Fiul lui Dumnezeu Care s-a jertfit pe Cruce pentru noi şi a înviat a treia zi, dăruindu-ne viaţă veşnică.

El ne-a adus „Evanghelia împărăţiei”, pe care a vestit-o în cetăţile şi satele din Ţara Sfântă, „vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor” (Matei 9, 35). Şi noi ne rugăm Lui în calitate de Doctor al sufletelor şi trupurilor noastre să vindece toate suferinţele noastre sufleteşti şi trupeşti şi să ne dăruiască vederea duhovnicească prin care să înţelegem Cuvântul Evangheliei Sale.