Înfrângeri bune şi victorii... de mai multe feluri

Istoria lumii, dar și viețile noastre mărunte consemnează atât victorii, cât și înfrângeri. Însă nu toate victoriile sunt bune, după cum nu toate înfrângerile sunt rele. Pentru că există victorii rușinoase, victorii à la Pyrrhus și înfrângeri bune, salvatoare. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur chiar ne îndeamnă să preferăm unei victorii rele o înfrângere bună. Dar să nu mai lungim vorba, ci să trecem la demonstrația celor prezentate mai sus. Ești student în anul terminal. Și, fie că nu știi, fie că nu vrei sau gândești că altcineva ar scrie-o mult mai bine decât ai face-o tu, hotărăști să dai 1.500 € unui student de la master ca să-ți facă lucrarea de licență. Ce scrie e trecut prin programul antiplagiat. Primești OK-ul. O susții, iei nota 10 și ești fericit. Nimeni nu știe că ai trișat. Ești victorios, dar nu pe cinstite. E o victorie furată, o victorie rușinoasă.

Să trecem de la o victorie rușinoasă la nivel personal la una mondială. La 7 decembrie 1941, aviația militară japoneză întreprinde un atac nebunesc, neprovocat, la baza militară americană Pearl Harbor din insula Hawaii, Pacific. 55 de avioane nipone intră la propriu în cazarmele americanilor și piloții kamikaze se autodetonează. Mor atunci 2.450 de soldați americani și câțiva civili. 8 mai 1945. Germania capitulează: războiul ia sfârșit în Europa prin semnarea documentelor înfrângerii hitleriștilor de către generalul rus Gheorghi Jukov. Rusia sovietică e stăpână în Berlin. Războiul se mută în Oceanul Pacific, unde Japonia nu vrea să capituleze, în ciuda somațiilor Statelor Unite. Așa că americanii lansează, în dimineața zilei de 6 august 1945, o primă bombă nucleară; avea 9 tone, era cu uraniu îmbogățit și se numea sugestiv Little Boy, adică „Băiețelul”. 80.000 de oameni au fost vaporizați în doar câteva secunde. Au rămas doar umbrele lor pe zidurile clădirilor. La 9 august, americanii mai lansează o bombă nucleară. Fat man, „Grăsanul”. De 10 tone cu plutoniu. Trebuiau să o arunce peste orașul Kokura, dar îngerul Kokurei nu a fost de acord, învăluind în nori deși cerul. Americanii au lansat bomba la Nagasaki, un alt mare oraș japonez, iar 90.000 de oameni au fost pulverizați instantaneu. Hiroshima și Nagasaki versus Pearl Harbor. 250.000 de morți civili față de 2.450 de soldați americani. Atacuri nucleare contra unui atac convențional. La 10 august 1945, împăratul Japoniei, Hirohito, declară capitularea Japoniei. 6 și 9 august reprezintă cele mai rușinoase victorii ale armatei SUA până în zilele noastre.

Acum să trecem la celălalt capitol, cel al înfrângerilor bune. După 17 ani de căsnicie chinuită, alegi să divorțezi. Ești sătul de umilințe și scandal, de acuze și hotărăști să pui capăt coșmarului. Ieși după divorț din tribunalul de pe cheiul Dâmboviței. Tragi ușa mare de lemn după tine și respiri adânc aerul proaspăt al dimineții. Ești în capul scărilor care coboară în stradă și un nou capitol se deschide în viața ta. Ai scăpat de neplăcerile provocate de cea lângă care ai trăit fără să te bucuri. E o înfrângere, dar una salvatoare.

În al 19-lea an de domnie al împăratului roman Tiberius, în Palestina a fost executat prin răstignire Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel prezis de proroci și respins de poporul în mijlocul căruia S-a născut și care ar fi trebuit să-L primească ca pe trimisul lui Dumnezeu. Moartea Lui reprezintă, cel puțin la o primă vedere, cea mai mare înfrângere din univers. Iisus Hristos a murit. Oamenii L-au răstignit, după care L-au pus într-un mormânt. Însă nici ucenicii Săi cei mai apropiați nu au crezut că El va învia, deși îi anunțase în mai multe dăți despre faptul că Se va scula din morți și că moartea nu va putea să aibă stăpânire asupra Lui. Înfrângerea suferită pe Cruce de Fiul lui Dumnezeu în Vinerea Mare a reprezentat și reprezintă pentru noi o mare victorie. Dacă Hristos nu ar fi murit, nu ar fi fost posibilă nici învierea. Cu Dumnezeu, până şi marile înfrângeri nu sunt decât preludiul unor victorii uriaşe.