Mai avem nevoie de bătrâni?

Viaţa noastră de zi cu zi ne îndeamnă să trecem rapid prin probleme şi lucrări pe care le avem de făcut. Facem totul în grabă pentru că ne ajung din urmă altele şi altele. Nu apucăm să terminăm bine ceva că apare altceva, la fel de important sau poate chiar mai important. Cel puţin aşa ni se pare nouă, celor tineri.

Odată cu trecerea anilor, omul începe să înţeleagă că graba şi repezeala nu asigură calitatea, ci dimpotrivă. Cu toate acestea, continuăm să fim grăbiţi şi să ne prindă sărbătorile cu casa nezugrăvită complet sau cu proiectul de la serviciu predat pe ultima sută de metri, cu nopţi nedormite înainte. Lucrurile acestea se tot repetă şi, chiar dacă astăzi lumea încearcă să se organizeze după noi standarde, lipsa experienţei de viaţă îşi spune cuvântul, cu toate cunoştinţele şi cărţile scrise pe această temă.

Există însă în orice societate o seamă de oameni care nu doar că pot prevedea un eşec organizatoric, ci ar putea chiar să modifice programul, încât lucrurile să meargă lin şi sigur în direcţia dorită. Este vorba de persoanele în vârstă, de cele mai multe ori pensionari. Chiar dacă, la noi în ţară cel puţin, pensionarii sunt demonizaţi şi învinuiţi de multe rele, ei îşi cunosc valoarea şi nu se lasă intimidaţi. Acest lucru se poate vedea cu ochiul liber. Cu toate că ştim cu toţii proverbul despre valoarea bătrânilor care ar trebui cumpăraţi, dacă nu-i ai, foarte rar vedem societăţi sau firme care să valorifice înţelepciunea, tactul şi calmul cu care un vârstnic ar putea coordona sau verifica activitatea făcută în grabă de tineri. Experiența vârstnicilor nu este folosită nici la nivel mic, familial, pentru că, deşi bătrânii ştiu foarte bine cum să facă lucrurile, tinerii nu mai au timp şi forţă să-i asculte şi nici răbdare să aştepte coacerea unor lucruri sănătoase. Ne întoarcem din nou cu gândul la infantilizarea societăţii, despre care vorbeam odinioară, prin care oamenii, chiar şi la vârste înaintate, se poartă ca nişte adolescenţi fără discernământ.

Bătrânii merită ascultaţi nu doar pentru că au nişte ani în spate, ci pentru că au trecut deja prin ceea ce trecem noi şi, în cazul în care şi-au asumat trecerea anilor, pot îndruma tinerii în lucrarea lor din ce în ce mai repezită și precipitată. Bătrânul înţelept te ajută să vezi dincolo de lucrarea pe care o ai în faţă, să vezi scopul pentru care lucrezi şi creezi ceva. Tânărului nu i-ar trece prin cap să se gândească la scopul final al unei lucrări. El se opreşte la predarea obiectivului sau a proiectului aprobat iniţial, urmând să înceapă altul şi altul, până când îi va lua locul altcineva. Bătrânul i-ar spune să se gândească mai bine la ce se poate întâmpla cu proiectul lui în 50 de ani şi apoi să se apuce de lucru.

Avem nevoie de experienţa şi înţelepciunea bătrânilor pentru a ne întoarce la ceea ce este mai important în viaţa noastră: familia, credinţa, relaţiile cu prietenii apropiaţi. Toate acestea sunt lăsate de tineri pe ultimul plan, iar când ajung să îşi dea seama de timpul pierdut, este deja prea târziu. Să ne oprim un pic în loc şi să întrebăm bătrânii cum ar face în locul nostru! Să nu ne imaginăm că doar „mutând munţii” cu forţă brută vom avea succes, ci să ne amintim de zicala „Apa stinge focul, macină şi piatra”.