Mai marii orașelor și ai s(t)atelor

Ne-am obișnuit în ultimii ani cu scrutinurile electorale, la noi și în Europa și dincolo de mări și țări. Toate statele democratice consideră că exercitarea votului este procedeul cel mai corect prin care poporul deleagă puterea aleșilor săi, care ocupă demnități publice, la nivel local, regional, statal ș.a.m.d. Deși pare simplu, în practică lucrurile se arată a fi complexe. Campaniile electorale și evoluția imprevizibilă a contextelor interne și internaționale pot provoca schimbări de atitudine în opinia publică. Agenții de comunicare și liderii de opinie au rolul lor în disputele de idei și în promovarea ofertelor electorale. Desigur, atunci când se prezintă la urne, fiecare alegător se gândește, cu bună credință, că opțiunea sa de vot poate însemna o cărămidă pusă la edificiul bunăstării publice.

Periodic, Sfântul Sinod reamintește clericilor și monahilor ortodocși să respecte neutralitatea politică a Bisericii în timpul campaniilor electorale. Totodată, recomandă implicarea cetățenească în susținerea binelui comunitar, astfel încât, la exprimarea secretă a votului, alegătorul să opteze pentru candidații care își definesc proiectele și faptele în armonie cu valorile creștine. Așadar, neutralitate, dar nu indiferență.

Neutralitate manifestă și alte categorii onorabile din societate. Astfel, prin statutul lor social, nici magistrații, nici militarii și nici polițiștii nu se pot implica în partizanate politice, din motive de incompatibilitate cu rolul pe care îl îndeplinesc în aparatul de stat. Pentru Biserică, motivația este una canonică și spirituală, decurgând din prioritatea angajării în lupta pentru Împărăția lui Dumnezeu, iar nu în lupta pentru conducerea lumii acesteia.

Totuși, Biserica este prezentă, prin clerici și credincioși activi, în comunitățile locale și contribuie, prin mijloace specifice și prin parteneriate cu instituții publice și organizații nonguvernamentale, la sănătatea morală și spirituală a societății. Într-o țară majoritar creștină, apartenența la comunitatea spirituală și cetățenia se împletesc natural. Nimeni nu poate rămâne indiferent față de agenda societății în care trăiește: educația pe care o primește în școli tânăra generație, calitatea actelor medicale din spitale, dezvoltarea economică și digitalizarea administrativă, starea drumurilor din orașe și sate, puritatea aerului pe care îl respirăm, apa și hrana copiilor noștri, starea monumentelor istorice și toate celelalte teme la care ne raportăm în fiecare zi.

La fiecare Sfântă Liturghie ne rugăm „pentru poporul român binecredincios de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos oaste”. Duminica aceasta suntem așteptați la vot, ca să alegem pe cei pe care-i considerăm potriviți să administreze comunitățile locale în următorii patru ani. Peste 3.000 de primari și câteva zeci de mii de consilieri locali și județeni își vor asuma buna gospodărire a treburilor publice, în urma exprimării votului popular. Suntem conștienți că perfecțiunea nu este un atribut al persoanei umane. Căci cine dintre noi poate spune despre sine că este perfect? Dar admirăm curajul celor care vor ieși învingători, iar atunci când îi vom pomeni la slujbă, ne vom ruga să împlinească gândurile celor care i-au ales.

Spunem frumos despre țara noastră că e grădina Maicii ­Domnului. Demnitatea de lucrător înțelept al grădinii se asumă cu înțelepciune și responsabilitate. Poporul știe aceasta și-și așteaptă aleșii cu răbdare și încredere.