Mai putem trăi în adevăr?

O marcă a postmodernității în care trăim este și aceea că nu mai vorbim de existența unui singur Adevăr, simplu, răscolitor și viu, ci de adevăruri multiple, convenabile și facile, care au rolul de a ne însoți confortabil în convingerile noastre și pe cât posibil de a ni le confirma. Dacă puterea Adevărului stă în forța lui transfiguratoare, celelalte adevăruri devin convingătoare doar prin forța și zgomotul cu care sunt promovate, unele înaintea altora.

În prezența acestor adevăruri care încearcă să fractureze marele Adevăr în adevăruri mai mici și digerabile, alegerea devine pentru fiecare un real pariu de care ţine însăși viața. A găsi adevărul înseamnă a găsi drumul, dar și ­capătul lui care vine să confirme ce am crezut și sperat.

A alege calea adevărului nu înseamnă a găsi ceva ușor, care să ne hrănească și mai mult convingerile și confortul interior, ci un drum deloc confortabil, pe alocuri descurajant și lipsit de certitudini. Cred că în această alegere a căii spre adevăr, Tolstoi avea dreptate când spunea că atunci când în viață nu știi pe ce drum să apuci, calea sacrificiului este cea mai sigură. De altfel, ca răsplată a acestui sacrificiu, adevărul pe care îl căutăm ne oferă șansa nesperată de a ne regăsi deplin la capătul acestui drum. Pentru aceasta avem nevoie de curaj, smerenie și puterea de a înfrunta ceea ce există în adâncul ființei noastre.

A ne apropia de adevăr înseamnă a avea și curajul de a ne lăsa vindecați de toate rănile interioare pe care viața trăită în afara lui ni le provoacă. Să nu uităm că prezența adevărului face în primul rând să se vadă și mai mult fracturile și urâtul pe care răul și minciuna le produc în orice om unde au trăit nestingherite. Viața trăită astfel presupune opriri constante, priviri curajoase în oglinda adevărului pe care o avem la noi. Această oglindă înseamnă posibilitatea de a ne pune sufletul în fața lui Dumnezeu și de a vedea cât de departe suntem de adevărul pe care îl căutăm sau cât de puțin oglindim acest adevăr în viața noastră.

Chiar dacă nu toată lumea este pregătită pentru a trăi acest Adevăr, el nu își pierde esența și autenticitatea și rămâne o provocare pentru oricine dorește să experimenteze forța lui de transfigurare și înnoire. O astfel de forță este dată de faptul că Adevărul în care trăim și credem nu este o idee, ci o persoană reală, vie, caldă, deschisă spre toți cei care îl caută și care oferă șansa unei experiențe personale, mereu înnoitoare.

Un astfel de Adevăr au întâlnit și ucenicii Domnului atunci când au descoperit puterea de a se pleca în fața Lui și de a-L lăsa să locuiască și să lucreze în ei. O astfel de promisiune ne face Domnul și nouă, celor care suntem chemați a fi oricând vase în care să se pogoare și să locuiască Duhul Adevărului.

Chiar dacă drumul spre adevăr este greu și nesigur, în această călătorie Adevărul Însuși este cel care ne însoțește și ne întărește. În relație cu Adevărul nu contează certitudinea că l-am atins, ci siguranța că orice se întâmplă ­rămânem pe calea Lui.