Nedumeriri de vacanță pentru un pelerin în Centrul Vechi al Bucureștilor

Au venit zilele de vacanță și Capitala primește, mai mult decât în alte perioade ale anului, turiști și pelerini din țară și din străinătate. Îndeosebi în Centrul istoric, grupuri de turiști călăuziți de stegulețele ghizilor vorbind fluent engleza, spaniola sau italiana cutreieră orașul vechi, intră în muzee și biserici, ascultând cu interes poveștile Bucureștilor de altădată. La ceas de amiază, ei poposesc la una dintre numeroasele terase cu parfumuri levantine, îmbiați cu meniuri românești sau internaționale de ospătari profesioniști. Printre ei se află și călători cu experiență, dornici să experimenteze, să recepteze și să transmită în mediile de comunicare istoria locurilor și mentalitatea de azi a oamenilor care trăiesc în „micul Paris“ de la Porțile Orientului.

Europenitatea bizantină a capitalei României este încântătoare pentru cei mai mulți turiști occidentali, este nostalgică și fortificatoare pentru românii din diasporă care vin, în concediu, pentru câteva zile în țara de origine. Un prieten apropiat, plecat de vreo treizeci de ani în țara unde a fost expus aproape un an coiful de la Coțofenești, vine aici în fiecare vară și, de fiecare dată, se bucură de ceea ce vede nou și schimbat în bine. De câțiva ani, el obișnuiește să treacă pe la bisericile din centru, să intre la Muzeul Național de Istorie și să vadă ce s-a mai întâmplat pe șantierul de la Curtea Veche.

Vechea biserică din proximitate, „Sf. Anton“-Curtea Veche, a devenit în ultimii douăzeci de ani tot mai luminoasă și ospitalieră. Lucrările de restaurare și înfrumusețare au cuprins întregul ansamblu bisericesc, grădina și gardul de împrejmuire. Poarta bisericii este deschisă zilnic pentru pelerini, icoana Sfântului Cuvios Antonie cel Mare primește rugăciunile binecredincioșilor creștini, vegheată acum de racla cu sfintele moaște aduse din Franța. În clădirea din curte s-a amenajat un valoros muzeu parohial, care pare să suplinească pentru un timp muzeul din curtea vecină, închis pentru renovare.

La Palatul Voievodal Curtea Veche, printre schele și cărămizi, doar arbuștii și plantele crescute în dezordine mai amintesc de viața tumultuoasă a curții domnești din principatul Țării Românești, în vremurile Drăculeștilor, Basarabilor, Cantacuzinilor și Brâncovenilor. Porțile ferecate ale așezământului au acum la intrare panoul cu date tehnice despre șantier, atins deja și acesta de patina timpului: „Restaurare și punere în valoare a Palatului Voievodal Curtea Veche“, data începerii construcției: 11.04.2018, data finalizării construcției: 11.04.2021. În fața panoului îți vin în minte versurile poetului Vasile Cârlova din Ruinurile Târgoviștei: „O, ziduri întristate! O, monument slăvit!...“.

Oricât de relativ este timpul și oricât de complicate sunt formulele administrative, se pare că Palatul Voievodal a fost uitat de cei care îl au în grijă. Patrimoniul istoric de aici suferă sub straturi de ignoranță și de nepăsare. Peste drum, la câțiva pași, lucrători pricepuți, buldozere și macarale, arhitecți, structuriști și constructori lucrează zi lumină la refacerea și consolidarea planșeului de peste Dâmbovița din Piața Unirii. Poate că va veni o zi când lucrările vor fi reluate și la Palatul Voievodal Curtea Veche... Prietenul meu și mulțimile de pelerini atrași de frumusețea Bisericii „Sf. Anton“-Curtea Veche vor putea, poate, într-o zi, să admire și bogăția patrimoniului arheologic și cultural din Evul Mediu românesc, expus la Palatul Voievodal.