Vremea unui nou început

Anul bisericesc începe la 1 septembrie, iar prima sărbătoare mare a acestui început este Naşterea Maicii Domnului, prăznuită pe 8 septembrie. Acest început al vieţii celei care avea să primească în pântecele ei pe Fiul lui Dumnezeu, Ziditorul lumii, Care S-a smerit atât de mult, încât se face om deplin, împărtășind toate ale noastre afară de păcat. Iată că Dumnezeu se smereşte atât de mult pentru ca noi să învăţăm ce înseamnă smerenia. Iată că El devine om pentru ca noi să putem deveni dumnezei după har. Iată că se întrezăreşte împlinirea omenescului, a scopului pentru care lutul purtător de duh a fost plămădit dintru început. 

Naşterea Maicii Domnului este un nou început şi acest praznic ne îndeamnă la regândirea priorităţilor din viaţa noastră, la felul în care trăim relaţia noastră cu Dumnezeu şi cu semenii. Toate acestea pot fi analizate, desigur, şi în celelalte momente ale anului, însă fiecare început de an ne face să accentuăm şi mai mult nevoia de schimbare în viaţa noastră, în sensul îmbunătăţirii noastre duhovnicești permanente.

Toate acestea au fost cu siguranţă în mintea şi inima Maicii Domnului, care s-a făcut vrednică de împlinirea tuturor profeţiilor despre mântuirea neamului omenesc. Rugul cel aprins care nu se mistuie este şi astăzi un simbol al felului în care Preacurata Fecioară a reuşit să lege creatul cu necreatul, din mila şi harul nemărginit al lui Dumnezeu. Naşterea Maicii Domnului este un început, aşa cum început este şi Buna Vestire, atunci când Fecioara Maria primeşte cu smerenie să se împlinească toate după cuvântul Îngerului. Bucurie mare au Drepţii şi Dumnezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana, care primesc la vârstă înaintată darul neașteptat, pe Maria, şi făgăduiesc prunca lor lui Dumnezeu, ca răsplată pentru marea bucurie şi binefacere din partea Proniatorului care nu uită omul pe care l-a zidit spre fericirea veşnică. Toate acestea sunt posibile prin acceptul omului, în colaborare cu care Dumnezeu săvârşeşte cea mai mare minune care face parte din crezul nostru astăzi: Întruparea Fiului lui Dumnezeu.

Bucuria Sfintei Ana, a cărei pomenire se săvârşeşte în ziua următoare, pe 9 septembrie, este nespusă, iar Ioachim este pentru noi model de înţelegere a voii lui Dumnezeu şi a rostului lucrurilor pe lume. De îndată făgăduieşte că va încredinţa sau afierosi Domnului fecioara, ceea ce şi face, conform tradiţiei, ducând-o la şcoala de pe lângă Templul din Ierusalim. Aşadar, un nou început pentru istoria neamului omenesc, dar şi pentru fiecare dintre noi. Un început întru mai multă rugăciune, fapte bune şi dragoste pentru aproapele. Toate acestea ne sunt subliniate la debut de ­septembrie, în anul bisericesc care ne stă înainte.