Elogiul nebuniei

Erasmus din Rotterdam a fost un erudit teolog olandez care a trăit în secolele XV-XVI. Era un catolic nonconformist și în viața lui a criticat asiduu principi, teologi, clerici apuseni pentru laxitatea morală sau, dimpotrivă, pentru asprimea principiilor lor. Într-una din scrierile sale, el spune referitor la cei care se ocupau cu altceva decât cu propovăduirea Evangheliei: „Nici nu le trece prin cap că Iisus Hristos nu se va sinchisi de asemenea deşertăciuni şi că îi va întreba dacă au respectat învăţătura Sa de căpătâi, dragostea, pe care se întemeiază ­legea dată oamenilor”.

Cea mai cunoscută lucrare păstrată de la Erasmus de Rotterdam este „Elogiul nebuniei”. Scena centrală din acest text este următoarea: patimile, viciile omenești, personificate în paiațe de circ, își caută un conducător. Surorile întru fărădelegi ale prostiei sunt multe. În anturajul ei întâlnim următoarele personaje: Iubirea de sine, cea care se uită de sus; Linguşirea, cea care are trăsături delicate și ale cărei mâini sunt gata să aplaude; Uitarea, cea care moţăie şi pare adormită; Lenevia, care stă cu braţele încrucişate pe genunchi; Plăcerea, cea împodobită cu flori şi mirosind a parfumuri ameţitoare; Nebunia, cea cu priviri tulburi; Pofta, cea durdulie şi cu pielea lucioasă. Acestea sunt forţele cu ajutorul cărora prostia se manifestă în lume. Cu ajutorul lor ea stăpâneşte în mod eficient, ele aflându-se în subordinea ei absolută: datorită lor supune stăpânirii sale tot ce există pe lume şi prin ele poruncește acelora care cred că dețin puterea asupra întregului univers.

Patimile s-au oprit asupra prostiei ca lider al lor, dar ea, din condescendență, a cedat cinstea nebuniei! Nebunia s-a urcat pe tronul imperial, în aplauzele tuturor, ea fiind singura care le sintetiza și le reprezenta cel mai bine pe toate.

Am ales să vă pun înainte această panoramă dintr-un motiv simplu. Imaginea societății observată de ochii unui occidental cu 500 de ani în urmă se suprapune perfect cu radiografia făcută lumii de astăzi. Oameni care-și urmăresc doar interesul propriu, inducând în eroare cu promisiuni deșarte pe unii de bună credință, alții folosindu-se de indignarea celorlalți pentru a câștiga o simpatie nemeritată. În tot acest Babilon doar cel care va rămâne credincios învă­țăturii lui Hristos, adică iubirii, așa cum spunea Erasmus de Rotterdam, va reuși să treacă marea ispitelor și înșelărilor la care suntem supuși zi de zi.