Iosif cel răbdător

Despre acest patriarh al Vechiului Testament putem vorbi despre o îndoită frumuseţe, una fizică, exterioară, dublată de cea interioară, mult mai importantă. Prima este cea la care Iosif însuşi nu a muncit, frumuseţea fizică este un dat. Să ne întoarcem însă la frumuseţea sufletului lui Iosif cel împodobit cu multe virtuţi, la care el, fiul lui Israel, a lucrat din greu. Alături de o credinţă puternică în Dumnezeu, Iosif a fost un om cu o răbdare neclintită.

Ce presupune răbdarea? Un om răbdător este o persoană care nu ripostează atunci când circumstanţele conduc spre o asemenea atitudine, nu-şi pierde nădejdea în situaţii-limită. A răbda fără tulburare cele ce vin asupra noastră naşte blândeţea. În Scriptură întâlnim atât figuri de oameni răbdători, dar și de nerăbdători.

Să ne oprim mai întâi la Iosif însuşi. Acesta a răbdat să fie vândut de fraţii săi invidioşi madianiţilor şi nu a ripostat împotriva faptei lor necugetate, a răbdat ispită din partea femeii lui Putifar, nepierzându-şi curăţia, a răbdat închisoare, nedeznădăjduind că Dumnezeu îl va scoate de acolo atunci când va socoti El de cuviinţă.

Cât de păguboasă e nerăbdarea? Să ne uităm la Saul care nu a avut răbdare să-l aştepte pe judecătorul Samuel şi a adus jertfă neprimită înaintea lui Dumnezeu. Consecinţa: primul rege al lui Israel a pierdut stăpânirea asupra poporului: „Domnia ta nu va dura, îi spune Samuel lui Saul, Domnul îşi va găsi un alt bărbat, după inima Sa şi el va fi conducătorul poporului Său”.
Care este rodul răbdării? Cartea lui Iov ni-l dezvăluie fără îndoială cel mai bine: „Dumnezeu a binecuvântat sfârşitul vieţii lui Iov mai bogat decât începutul ei. Şi el a strâns mulţime de oi şi de cămile, mii de boi şi asine. Dar nu numai atât, ci Scriptura continuă: Iov a primit în dar şapte fii şi trei fiice, trăind 140 de ani de la încercarea sa şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam.

Până acum am folosit citate şi exemple din Vechiul Testament. Cine au fost însă cei care au răbdat pentru credinţa lor în Hristos în Noul Testament? Apostolii, după Învierea Domnului şi Pogorârea Sfântului Duh. Căci spune Sfântul Apostol Pavel în capitolul al patrulea din prima Epistolă a sa către Corinteni: „Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim. Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi”.

Despre răbdare vorbeşte Domnul Iisus Hristos în Evanghelia după Matei la capitolul 10: „Cine va răbda până la sfârşit, acela se va mântui”, El fiind pilda răbdării absolute. Să urmăm aşadar Domnului celui răbdător în pătimirile Sale pentru că spun Părinţii filocalici: cine urmează lui Hristos se face şi el asemeni Aceluia, adică bun, sfânt, plin de pace şi răbdător.