Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Pilda zilei Predicator fără voie

Predicator fără voie

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Pilda zilei
Un articol de: Augustin Păunoiu - 08 Septembrie 2018

Charles Haddon Spurgeon a fost un vestit predicator creștin britanic care a trăit în secolul al XIX-lea. A predicat atât în Europa, cât și în Statele Unite ale Americii. Spurgeon a fost un prolific autor de omilii, de imnuri și poezii creștine. Pentru modul convingător în care-și expunea prelegerile a primit supranumele de „Prințul predicatorilor”. Astăzi o să aflați o istorioară interesantă petrecută la Crystal Palace din Londra, unde acest predicator a fost invitat să țină o conferință despre mântuire.

Crystal Palace din Londra a fost un vast palat de expoziții, construit pentru a adăposti diferite evenimente culturale în capitala Angliei. Această clădire a ars într-o noapte, în 1936, și nu a mai fost refăcută de atunci.

Când Charles Spurgeon a fost solicitat să vorbească la Londra, în Palatul de Cristal, el a vizitat cu o seară înainte sala unde urma să conferențieze. Voia să se asigure că rezonanța sălii este bună. De aceea, a intonat cu voce tare cuvintele: „Vrednic de credință și de toată primirea este cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu”. Aceste cuvinte reprezintă versetul 15 din capitolul I al Primei Epistole către Timotei a Sfântului Apostol Pavel. Sala avea o bună rezonanță și dădea impresia că din toate părțile putea fi ascultat mesajul.

După mai bine de 20 de ani de la susținerea acestei conferințe, Spurgeon a fost chemat la căpătâiul unui muribund. Așa cum îi era obiceiul, predicatorul l-a întrebat pe cel care abia mai răsufla: Dragul meu prieten, ești pregătit de plecare? Da, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, a răspuns cel aflat pe patul de moarte. Lucrul acesta mă bucură nespus de mult, a zis Spurgeon, dar zi-mi te rog cum ai ajuns să crezi și să ajungi apoi la biserică, cum ți-ai găsit mântuirea sufletului?

Simplu de tot, zise muribundul. Lucram la cupola Palatului de Cristal din Londra cu mulți ani în urmă. Dintr-odată, într-o seară, parcă o voce din cer a zis: „Vrednic de credință și de toată primirea este cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu”.

Aceste cuvinte mi-au atins inima. Acela a fost începutul, momentul din care viața mea a luat o altă turnură, un alt sens. De atunci, în fiecare zi am cerut ajutor Mântuitorului meu, am cerut iertare de păcate și sufletul mi s-a schimbat.