Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
Predicator fără voie
Charles Haddon Spurgeon a fost un vestit predicator creștin britanic care a trăit în secolul al XIX-lea. A predicat atât în Europa, cât și în Statele Unite ale Americii. Spurgeon a fost un prolific autor de omilii, de imnuri și poezii creștine. Pentru modul convingător în care-și expunea prelegerile a primit supranumele de „Prințul predicatorilor”. Astăzi o să aflați o istorioară interesantă petrecută la Crystal Palace din Londra, unde acest predicator a fost invitat să țină o conferință despre mântuire.
Crystal Palace din Londra a fost un vast palat de expoziții, construit pentru a adăposti diferite evenimente culturale în capitala Angliei. Această clădire a ars într-o noapte, în 1936, și nu a mai fost refăcută de atunci.
Când Charles Spurgeon a fost solicitat să vorbească la Londra, în Palatul de Cristal, el a vizitat cu o seară înainte sala unde urma să conferențieze. Voia să se asigure că rezonanța sălii este bună. De aceea, a intonat cu voce tare cuvintele: „Vrednic de credință și de toată primirea este cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu”. Aceste cuvinte reprezintă versetul 15 din capitolul I al Primei Epistole către Timotei a Sfântului Apostol Pavel. Sala avea o bună rezonanță și dădea impresia că din toate părțile putea fi ascultat mesajul.
După mai bine de 20 de ani de la susținerea acestei conferințe, Spurgeon a fost chemat la căpătâiul unui muribund. Așa cum îi era obiceiul, predicatorul l-a întrebat pe cel care abia mai răsufla: Dragul meu prieten, ești pregătit de plecare? Da, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, a răspuns cel aflat pe patul de moarte. Lucrul acesta mă bucură nespus de mult, a zis Spurgeon, dar zi-mi te rog cum ai ajuns să crezi și să ajungi apoi la biserică, cum ți-ai găsit mântuirea sufletului?
Simplu de tot, zise muribundul. Lucram la cupola Palatului de Cristal din Londra cu mulți ani în urmă. Dintr-odată, într-o seară, parcă o voce din cer a zis: „Vrednic de credință și de toată primirea este cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu”.
Aceste cuvinte mi-au atins inima. Acela a fost începutul, momentul din care viața mea a luat o altă turnură, un alt sens. De atunci, în fiecare zi am cerut ajutor Mântuitorului meu, am cerut iertare de păcate și sufletul mi s-a schimbat.