„Cultură și spiritualitate în Banatul istoric”

Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, Academia Română - Filiala Timișoara și Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” au organizat joi, 17 ianuarie 2019, în aula filialei, manifestarea științifică „Cultură și spiritualitate în Banatul istoric”. La eveniment a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului.

Evenimentul a debutat cu un cuvânt de deschidere, adresat de acad. Dan Dubină, preşedintele filialei din Timi­șoara a Academiei Române. În continuare, prof. dr. Mircea Martin, membru corespondent al Academiei Române, a susținut un referat intitulat „Pentru o comunitate a memoriei”, iar prof. dr. Ion Simuț, Universitatea din Oradea, a prezentat referatul „Banatul literar într-o enciclopedie… bănă­țeană”. Sesiunile științifice au fost intercalate cu momente artistice, susținute de Grupul „Flores”, de la Palatul Copiilor din Timi­șoa­ra, coordonator prof. Nicolae Pușcașu.
Totodată, Excelența Sa József-Csaba Pál, Episcop Romano- Catolic de Timişoara, a prezentat referatul intitulat „Sfânta Treime, model peren al conviețuirii ieri și astăzi”. La eveniment a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timi­șoa­rei și Mitropolitul Banatului, care a vorbit despre „Manifestările culturale de masă în Banatul istoric, la începutul secolului XX”.

Istoria culturală din Banat

În cuvântul său, Părintele Mitropolit Ioan a reliefat că Banatul este leagănul unei culturi multimilenare: „Banatul este o provincie ale cărei cultură și civilizație se pierd în negura istoriei. A fost mereu sub influența marilor culturi din spațiul de interferență a acestora. Multiculturalitatea din Banat va crea, în timp, un climat de stabilitate și conviețuire pașni­că în această regiune. În Banat nu s-a semănat doar cultură din exterior, ca pe un teren arid, ci aici a fost leagănul unei culturi străvechi, multimilenare. Banatul a asimilat și a sintetizat tot ceea ce a venit din spațiul extracultural bănățean. Banatul a primit, dar a și dat din tezaurul culturii sale. Provincie imperială, a avut acces la cultura vest-europeană, dar au existat și momente de stagnare, cum a fost în timpul ocupației otomane. Însă Banatul a rămas creștin și ancorat în valorile creștine și europene”.

Vorbind despre multiplele manifestări culturale de masă din satele bănățene ce au dus la o emancipare culturală, Înaltprea­sfinția Sa a menționat: „Așezarea numeroaselor etnii a făcut posibilă dezvoltarea unei culturi, unde fiecare etnie și-a adus contri­buția. Această contribuție a generat un caracter pluricultural. În Banat s-a format și dezvoltat o importantă cultură de masă, marcată de existența școlilor confesionale, teatrelor de amatori, a corurilor sătești și orășenești, precum și a unui important număr de biblioteci publice. În nici o provincie românească nu găsim un număr așa de însemnat de scriitori și publiciști țărani, de reviste sătești, care vor deveni izvoare importante pentru cunoașterea istoriei Banatului. În perioada interbelică, în Banat apăreau aproximativ 380 de publicații periodice, tipărite în mai multe limbi: română, germană, maghiară, sârbă, bulgară, cehă, slovacă, ucraineană. Multe dintre publi­cații erau bilingve su trilingve.

Cunoașterea unei limbi străine, chiar și de către cei de la sate, a facilitat accesul tinerilor români la studii superioare în Viena, Budapesta sau alte centre europene. Acest fenomen cultural de masă a făcut posibilă apariția unei generații de tineri intelectuali români în Banat, care au avut un rol important în Revoluția de la 1848 și în cea de la 1918. Tinerii români erau duși în slujbă la împărat, iar acolo, în cătănie, învă­țau limba oficială și astfel erau fii de țărani care citeau presa în mai multe limbi. Putem spune că satul bănățean avea un nivel de cultură în masă mult mai ridicat decât în alte comunități româ­nești, iar numărul neștiutorilor de carte de aici era mult mai redus decât în alte părți ale țării. Banatul a dat un număr important de oameni care au ridicat nivelul de cultură de masă din sat. Elitele provenite din rândul etniilor conlocuitoare din Banat s-au format la Viena, Budapesta, Paris, Timișoara și Karlowitz. Existau comunități și familii mixte ce au adus la o emancipare culturală a Banatului. De asemenea, în șco­lile din Banat se învățau limbile română, sârbă, germană și maghiară. Ca atare, în Banat avem o geografie lingvistică foarte variată”. La final, Mitropolitul Banatului a concluzionat: „Cultura este pâinea minții, și aici, în Banat, la această pâine au avut acces și țăranii”.