Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ştefan şi Sava Brancovici, mitropoliţii Transilvaniei; Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureş; Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valentin; Sfânta Cuvioasă Elisabeta
Sfântul Iorest s-a născut în Transilvania, dar a învăţat carte în Moldova, la Mănăstirea Putna. Cu sprijinul domnitorului Moldovei, Vasile Lupu, şi al Sfântului Mitropolit Varlaam, Ilie Iorest a fost ales Mitropolit al Transilvaniei. În această demnitate a întâmpinat multe necazuri din partea calvinilor, însă el nu a cedat presiunilor acelora. A fost aruncat în temniţă, la Alba Iulia, apoi a fost adus în lanţuri în curtea mitropoliei, unde fiind dezbrăcat de haine a fost bătut cu nuiele. După nouă luni de chinuri a fost eliberat pentru 1.000 de taleri. A căutat ajutor la Vasile Lupu, la Mitropolitul Varlaam, apoi la ţarul Rusiei, răscumpărându-şi libertatea. Reîntors în ţară, a fost ales Episcop al Huşilor (1656-1657), dar la scurtă vreme a trecut în pace la Domnul.
Sfântul Simion Ştefan a ajuns Episcop în anul 1643, după Sfântul Ilie Iorest, şi a întâmpinat multe greutăţi tot de la calvini. El a rămas statornic credinţei ortodoxe tipărind Testamentul cel Nou şi Predosloviile Noului Testament. A murit în 1656.
Sfântul Sava Brancovici a fost ales Mitropolit al Transilvaniei în 1656, după trecerea la Domnul a Sfântului Simion Ştefan. Râvna lui pentru păstrarea credinţei ortodoxe i-a adus duşmănia şi prigoana calvinilor, care l-au scos din scaun în 1680. S-a mutat la Domnul în 1683.
