„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Parohia Ocna de Fier la ceas de sărbătoare
În cea de-a 11-a Duminică după Rusalii, biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din Ocna de Fier a ales să marcheze cei 200 de ani de slujire la altarul bisericii printr-un moment istoric și spiritual. După Sfânta Liturghie, oficiată de pr. paroh Alin Chicoș, împreună cu pr. Ioan Nicolae Căpuțan și pr. Doru Melinescu, a fost săvârșită o slujbă de pomenire pentru toți preoții, cântăreții, epitropii și binefăcătorii parohiei care au trecut la Domnul.
La data de 1 iulie 1817, filia Ocna de Fier s-a despărțit de Parohia-mamă Bocșa-Vasiova, devenind parohie de sine stătătoare, avându-l ca prim preot pe părintele Ioan Gheorghevici, zis și popa Iancu. De atunci au urmat și alți părinți, preoți dedicați, oameni vrednici, care au ținut vie credința ortodoxă în comunitate, mai mult, au căutat să slujească cu credință oamenilor comunei, să slujească lui Dumnezeu și Maicii Domnului, ocrotitoarea acestei biserici. Despre împlinirea celor 200 de ani de slujire și credință ortodoxă la altarul acestei biserici și despre istoricul acesteia au vorbit pr. Ioan Nicolae Căpuțan și pr. Alin Chicoș, insistând pe importanța păstrării tradiției și credinței noastre strămoșești. „Avem această datorie de a păstra vie, neștirbită, credința ortodoxă și să transmitem copiilor, nepoților și strănepoților noștri acest adevăr de credință”, menționa pr. Ioan Nicolae Căpuțan în cuvântul său. Deși credincioșii nu au fost în număr foarte mare, izul sărbătoresc a fost pregnant, iar glasurile armonioase ale coriștilor îndrumați de dna preoteasă Călina Chicoș au răsunat emoționant în acest locaș al Domnului înnobilat de frumoasele picturi realizate în 1903 de pictorul bisericesc Filip Matei.
Cu bucurie menționăm că între fiii satului prezenți la eveniment s-a aflat și nonagenarul Constantin Gruescu, bine-cunoscutul colecționar mineralog. Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru această zi aleasă și-L rugăm să ne îngăduie și altele, mai rodnice în plan istoric, spiritual, dar și editorial, deoarece biserica ortodoxă din Ocna de Fier este o biserică cu tradiție, iar istoricul acesteia merită scos la lumină.
Localitatea este atestată documentar în 1760 și este cunoscută îndeosebi prin primul muzeu particular de minerale estetice din România care funcţionează încă din 1950 şi-i aparţine mineralogului Constantin Gruescu, un fidel fiu al Bisericii strămoșești din Ocna de Fier. Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului adăposteşte o colecţie impresionantă, de peste 2.000 de exemplare de flori de mină, din aproape toate zonele României, dar mai ales din Caraş-Severin: Ocna de Fier, Dognecea, Sasca Montană sau Moldova Nouă, Armeniş ori Teregova. Alte exemplare de flori de mină au fost aduse în urma unor schimburi sau prin achiziţionarea de la alţi colecţionari de către vestitul mineralog.