În atelierul singurelor cizmărițe din Deva

Pe Mona Pintea şi Mihaela Popescu le știe toată lumea din Deva. De peste 30 de ani împart acelaşi atelier de cizmărie şi repară cu plăcere încălţăminte, genţi şi alte obiecte de marochinărie aduse de clienţii tot mai puţini de la an la an, iar gândul le zboară la vremurile de acum două-trei decenii când încălţămintea se făcea şi la comandă şi mai erau tineri dispuşi să înveţe ucenicia în această meserie.

Cele două cizmărițe, Mona Pintea şi Mihaela Popescu, se cunosc din şcoală, iar de atunci să tot fie vreo 35 de ani. Şi-au ales aceeaşi meserie, au făcut ucenicie împreună şi, de atunci, împart acelaşi atelier. Oamenii le cunosc şi le recomandă oricui întreabă de un meseriaş bun în ale cizmăritului. Sunt printre puţinele din branşă care mai cunosc arta croitului şi cusutului de pantofi şi sunt încă dispuse să mai facă şi încălţăminte la comandă, dacă ar avea cerere, scrie Agerpres.

„Suntem cam ultima generaţie pentru că nu mai sunt ucenici care să vină să înveţe meserie. Când vom ieşi la pensie, cred că va fi cam gata cu atelierele de acest fel. Am început această meserie în anul 1985, când am fost angajate aici. Am făcut şcoala de ucenici la UCECOM, în Bucureşti, şi apoi am continuat cu practica în ateliere, după care am fost angajate să confecţionăm încălţăminte la comandă, pentru că asta am învăţat în şcoală“, spune Mona Pintea.

Ea explică şi cum au ajuns să facă această meserie în care sunt întâlniţi mai mult bărbaţii.

„Aşa s-a nimerit. La început am zis că n-o să rămânem în acest domeniu, dar, cu timpul, am continuat această meserie. Mai avem până la pensie 6-7 ani, dacă o să fim sănătoase şi o să putem munci. Este o meserie care ne place. Reparăm tot ceea ce se poate: şlapi, sandale, pantofi, cizme, refacem cusături, montăm flecuri, tot ceea ce ţine de încălţăminte“.

Cât despre încălţămintea la comandă, acest capitol a devenit o amintire frumoasă în cariera celor două doamne. „Noi am făcut şcoală pentru încălţăminte la comandă, dar acum, cu piaţa aceasta în dezvoltare, nu se mai fac pantofi după măsură. Se fac doar reparaţii“, spune, cu o undă de amărăciune în glas, Mona Pintea.

Ce se va întâmpla, în viitor, cu această meserie? Mai vine cineva din urmă? Răspunsul este dezarmant: cel puţin pentru moment, şansele ca tinerii să se îndrepte spre cizmărit sunt aproape nule.

„Nimeni nu a venit să întrebe de această meserie. Noi mai întrebăm copiii care vin în atelier, împreună cu părinţii: «Nu vii la noi să te faci cizmar?» Răspunsul este: Nu! Nici cei mici nu vor să vină, ce să mai vorbim de cei mai mari! Probabil că se tem de ­salariul mai mic, de faptul că e o meserie în care te mai şi murdăreşti pe mâini. Fetele şi băieţii nu mai vor să stea cu mâinile în papucii altora“, explică cizmăriţa.

(Cristina Zamfirescu)