Obligaţiile deţinătorilor şi cumpărătorilor de cotă

În cadrul Uniunii Europene, respectiv al Pieţei Unice, comerţul intracomunitar este liber, nu există bariere, importul şi exportul de mărfuri realizându-se în condiţiile respectării legislaţiei comunitare.

Astfel, pentru orice produs, calitatea acestuia este certificată şi controlată, la origine, de autorităţile responsabile din statele membre, iar, în cazul în care mărfurile trebuie înregistrate şi/sau însoţite de alte documente, acestea sunt, de asemenea, emise şi în responsabilitatea autorităţilor competente din ţările respective. Ministerul agriculturii a discutat cu producătorii de lapte din România şi a stabilit ca fiind necesară elaborarea unui cadru normativ mai detaliat decât cel existent, privind mecanismul de înregistrare cu mai multă precizie a originii laptelui ca materie primă, asigurându-se trasabilitatea acestuia atât în privinţa calităţii, cât şi a originii.

Cota pentru laptele de vacă a fost introdusă în Uniunea Europeană în anul 1984, limitând la un anumit nivel producţia ţărilor membre, astfel încât să nu se mai creeze o supraproducţie care să afecteze crescătorii prin reducerea preţului de livrare a laptelui.

Implementarea cotei de lapte în România s-a făcut în perioada 2006-2007 şi constă în alocarea individuală a cotei, din cota naţională de referinţă de lapte.

Cota naţională de referinţă, negociată de România şi consemnată de Tratatul de aderare, este de 3.245.000 de tone, din care 1.251.000 de tone au fost destinate procesării, 1.806.000 de tone au fost destinate vânzărilor directe şi 188.000 de tone reprezintă cota de restructurare care se va acorda în anul 2009.

Cota naţională de lapte are două componente, respectiv livrare (reprezentând laptele vândut pentru procesare) şi vânzare directă (reprezentând laptele vândut direct consumatorului).

Administrarea cotei constă în gestionarea corespunzătoare a laptelui repartizat la producători şi perceperea de taxe în cazul depăşirii, la nivel naţional, a cantităţilor de lapte alocate.

În sistemul cotei de lapte sunt 429 de cumpărători aprobaţi, 242.303 producători deţinători de cotă de lapte pentru livrări; 621.702 producători deţinători de cotă de lapte pentru vânzări directe.

Obligaţiile deţinătorilor de cotă:

- producătorul cu livrări să raporteze prin cumpărătorul de lapte crud cantităţile de lapte valorificate;

- producătorul cu vânzări directe să ţină evidenţa producţiei în caietul fermierului, iar la sfârşitul anului de cotă să trimită declaraţia care conţine cantităţile de lapte vândute în anul respectiv de cotă la autoritatea competentă.

Obligaţiile cumpărătorilor:

- să colecteze de la producători contribuţiile datorate în scopul achitării taxei;

- să plătească taxa organismului competent;

- să efectueze, la sfârşitul fiecărui an de cotă, pentru fiecare producător un decont care prezintă cel puţin cantitatea si procentul de grăsimi ale laptelui livrat;

- să trimită declaraţia anuală pană la data de 14 mai, inclusiv;

- să achite în numele producătorilor contravaloarea depăşirii cotelor înainte de 1 septembrie.