Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
24 Noi, 2024
Fotografia între vizibil şi invizibil
Expoziţia "Baroc de Dobrogea 2008-2010" de la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", pregătită sub îndrumarea lui Francisc Mraz şi a lui Gyuri Ilinka, are calitatea de a surprinde total privirea, de a uimi ochiul prin adaosul de vedere propus, de a scoate din ţâţâni deprinderea de a te uita doar la ceea ce eşti deprins să observi. Fotografiile, care aparţin ultimelor trei generaţii de absolvenţi ai Şcolii de Poetică Fotografică "Francisc Mraz", vor încânta simţurile vizitatorilor până la mijlocul lunii lui Gustar.
De puţine ori se întâmplă să fii martorul unui eveniment cultural în cazul căruia forma şi conţinutul să rezoneze perfect. Se întâmplă şi mai rar ca cele două să alcătuiască un întreg neaşteptat, care să te pună pe drumul deschis de mirare şi interogaţie, care să frisoneze stereotipiile gândirii cotidiene şi să facă loc unor intuiţii creatoare. Cel mai rar se întâmplă ca un astfel de eveniment să aibă o discretă, dar imparţială orientare zenitală. Una care nu face din cele care aparţin lumii spiritului un prilej de reflecţie zgomotoasă şi autoreferenţială, ci care arată cu delicateţe faptul că evenimentul cultural se împlinişte abia atunci când ţinteşte spre limita sa superioară. Un astfel de eveniment a fost cel al vernisajului expoziţiei "Baroc de Dobrogea 2008-2010", care a avut loc miercuri, 30 iunie, de Şcoala de Poetică Fotografică "Francisc Mraz", la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti". Expoziţia, pregătită sub îndrumarea lui Francisc Mraz şi a lui Gyuri Ilinka, are calitatea de a surprinde total privirea, de a uimi ochiul prin adaosul de vedere propus, de a scoate din ţâtâni deprinderea de a te uita doar la ceea ce eşti deprins să observi. Jean-Luc Marion, unul dintre cei mai importanţi filosofi contemporani - fenomenolog preocupat de tot ceea ce încadrează în registrul apariţiei, fie că este vorba despre tablou, fotografie, icoană, obiect care se dă simţurilor noastre sau Revelaţie - spunea că "privim acelaşi lucru, dar ceea ce vedem este diferit". Disponibilitatea de a vedea Cu alte cuvinte, obiectul care apare simţurilor noastre, ochilor noştri, este "acelaşi", însă felul în care este receptat, înţeles sau văzut variază de la o persoană la alta. În plus, orice tablou autentic, la fel ca orice fotografie reuşită, oferă privirii nu ceea ce ea aşteaptă să vadă, ci un cu totul nou, un neaşteptat, un nemaivăzut care surprinde prin apariţia sa. Un asemenea tablou sau o asemenea fotografie "nu se sustrage dorinţei noastre banale de a vedea, ci ne sustrage pe noi înşine dorinţei noastre prea sărace, prudente şi strâmte de a nu vedea decât ceea ce prevăzusem". De aceea, o astfel de apariţie trebuie să se facă văzută şi vizabilă de către cei care o privesc. Ea trebuie să educe pentru a fi văzută. Cu alte cuvinte, suntem martori ai unui invizibil care se arată în imaginea propusă. Asistăm la felul în care ceea ce nu a fost prevăzut explodează în faţa privirii noastre sedate de obişnuinţa experienţei cotidiene. De exemplu, tocmai de aceea se poate spune că abia după ce te-ai întâlnit cu pictura "Câmp cu ciori", a lui Vincent Van Gogh, poţi spune că ai văzut dincolo de simpla privire aruncată priveliştii înfăţişate de un câmp de ţară. De asemenea, cel puţin din punct de vedere pictural, distincţia dintre idol şi icoană poate fi înţeleasă din aceeaşi perspectivă. Idolul rămâne pe măsura aşteptării dorinţei, a cărei previziune o satisface. Icoana depăşeşte în mod definitiv şi în mai multe feluri măsura expectanţei. Ea înnebuneşte dorinţa, anulează previziunea. Din punct de vedere pictural, icoana se sprijină pe includerea, în privirea umană, a invizibilului în sânul vizibilului. Cursuri de educare a simţurilor Înţelegem astfel că, pentru a vedea ceea ce se dă, este nevoie de o bună pregătire, de un temeinic antrenament, de o susţinută încărcare. Pentru a vedea, trebuie să ştii să faci loc obiectului privit. Un ochi educat, un ochi care vede, nu este unul stăpânit de modele şi figuri. Ci este unul liber, unul a cărei privire este mai spaţioasă, mai generoasă, mai disponibilă. Scăpat de sub tirania stereotipiilor cotidiene, ochiul devine luminos, sensibil faţă de tot ceea ce se dă în registrul vizibilului. A vedea înseamnă a fi receptiv, a fi disponibil. Iar această receptivitate este făcută posibilă doar de o "asceză a privirii", doar de refuzul de a mai privi ceea ce corupe şi ceea ce distrage prin repetiţie lipsită de conţinut. Cursurile Şcolii de Poetică Fotografică "Francis Mraz" propun tocmai acest exerciţiu de purificare a privirii şi de însuşire a unei atenţii şi disponibilităţi creatoare. Proba acestui fapt sunt cele 165 de fotografii expuse în cadrul expoziţiei "Baroc de Dobrogea". Parcurgându-le pe fiecare în parte ai surpriza de a înţelege că nu mai văzuseşi un asemenea spaţiu precum cel surprins cu aparatul de fotografiat. Efectul este amplificat de un sentiment de curăţare şi de eliberare. Înţelegi, pe de o parte, că ceea ce erai obişnuit să vezi în Dobrogea - sărăcie luxuriantă şi pitorescul satelor tătăreşti - este doar o prejudecată vizuală. Efectul purificator al acestei constatări te lasă disponibil. De aici încolo nu poţi decât să remarci perpetua întâlnire cu un "nemaivăzut". Unul care îţi excede aşteptarea şi care îmbogăţeşte permanent sensul. Strat peste strat, detaliu peste detaliu, atmosferă peste atmosferă, în faţa ochilor se desfăşoară vederii noastre o Dobroge care nu poate fi decât barocă.
