Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Familie Sărbătoarea Tămâioasei la Pietroasele

Sărbătoarea Tămâioasei la Pietroasele

Un articol de: Maria Dobrescu - 31 Aug, 2010

Începutul lunii septembrie aduce miresme de festivaluri bahice în podgoriile româneşti. E anotimpul mustului şi pălinciilor, se pregătesc butoaiele, se culeg viile, încep clăcile şi sărbătorile. În acest sfârşit de săptămână, vinul timpuriu este celebrat la Pietroasele, judeţul Buzău, printr-un festival tradiţional, dedicat roadelor pământului.

Duminică, 5 septembrie, pe dealul Pietroaselor din Buzău va fi marea "Sărbătoare a Tămâioasei", când gospodarii din sat şi de prin împrejurimi îşi vor expune cei mai frumoşi struguri şi vinurile cele mai de soi, vor pune mititeii pe grătare, patricienii şi momiţele să sfârâie îndelung, alături de pastrama de batal, colacele de babic şi ghiuden, agăţate lângă funiile de ardei iuţi. După obicei, fetele din sat, îmbrăcate în costume populare, vor începe să zdrobească strugurii cu piciorul, în vechiul lin de lemn, marcând astfel începutul culesului. Potrivit tradiţiei, bărbaţii vor bea primul must făcut de fetele de măritat pentru a prinde putere. Tot acum, vor fi organizate un concurs ţărănesc pentru aprecierea vinurilor locale, o expoziţie etnografică şi de unelte vechi pentru vinificaţie, dar şi o expoziţie gastronomică a pensiunilor ANTREC (Asociaţia Naţională de Turism Ecologic şi Cultural) la care vor fi prezentate bucate, preparate pe bază de vin, viţă-de-vie şi struguri.

Multe comori ascund încă dealurile Pietroaselor. Pe lângă cele faimoase şi intrate în legendă - Tămâioasa şi Cloşca cu puii de aur - se află şi castrul roman, construit de împăratul Constantin cel Mare în perioada campaniei din anul 322 împotriva goţilor. La toate acestea se adaugă căldura şi ospitalitatea oamenilor.

Ca păsărelele, ca leul şi ca măgarul

Există nenumărate legende locale ai căror protagonişti sunt vinul, Bachus sau Dionysos. Una dintre ele povesteşte cum Dionysos tânăr, mergând spre insula Naxos, s-a oprit să se odihnească şi atunci a văzut o plantă lângă picioarele lui. A smuls-o şi a luat-o cu el pentru că i-a plăcut cum arăta. De teama soarelui puternic care ar fi putut s-o pălească, Dionysos a pus-o într-un os de pasăre, găsit pe drum. Planta a crescut văzând cu ochii, iar osul de pasăre a devenit neîncăpător. Zeul a luat un os de leu în golul căruia a pus osul de pasăre cu plantă cu tot. Ea a crescut din nou şi mai mare, până când şi acest os a rămas prea mic pentru ea.

Pe drum, Dionysos a dat peste o căpăţână de măgar în care a aşezat planta cu osul de pasăre şi de leu la un loc. Când a sosit la Naxos, a sădit-o în pământ. Aceasta - viţă-de-vie

s-a dovedit a fi - a crescut şi a făcut struguri pe care Dionysos i-a transformat în vin, după care i-a invitat şi pe oameni să lucreze via şi să bea vin. Legenda spune că vinul căpătase însuşirile celor trei oase în care se dezvoltase, iar cei care au băut puţin din vinul oferit de zeu au fost veseli la început şi au ciripit ca păsărelele. Cei care au consumat mai mult au devenit bravi şi puternici ca leul, iar cei care au întrecut măsura au început să ragă ca măgarul.

Cum cred că vinul a fost şi va fi întotdeauna apanajul poeţilor şi zeilor, mă întorc cu gândul la prietenii care s-au dus, Piliuţă, Bogdan Pietriş, Cezar Ivănescu ş.a., pentru care picur un strop de Tămâioasă nouă întru aducere aminte. Mi-i imaginez sub bolta răcoroasă, alături de Tagore ori François Villon, cu Păstorel şi mulţi alţii, râzând de micimile lumii trecătoare.