Memoria Bisericii în imagini: Seminarul teologic din Râmnicu Vâlcea

A fost înfiinţat sub ocrotirea Sf. Ierarh Nicolae, la 8 noiembrie 1837, când s-a lansat prima serie cu 30 de elevi (toţi fii de preoţi), cu un ciclu de doi ani şi într-o clădire de lângă reşedinţa episcopală. Zece ani mai târziu, ciclul de învăţământ s-a ridicat la patru ani. Incendiul care a afectat oraşul Râmnicu Vâlcea în 1847 a atins centrul eparhial şi clădirea seminarului. Astfel procesul de învăţământ a trebuit să se desfăşoare la Mănăstirea Bistriţa sau în clădirile unui boier din Râmnicu Vâlcea. După 1855, episcopul Calinic de la Cernica declanşează ample lucrări de refacere a centrului eparhial şi a clădirii seminarului. În aceste condiţii, seminarul şi-a putut continua activitatea de formare a celor care doreau să se preoţească, dar numai după completarea studiilor la seminarul teologic superior (de opt ani) de la Bucureşti sau Iaşi. În 1901, Seminarul „Sf. Nicolae“ de la Râmnicu Vâlcea a fost desfiinţat, alături de celelalte de rang inferior. Însă, cum a fost desfiinţat, tot aşa a fost înfiinţat de către ministrul Instrucţiei din acea vreme, Spiru Haret, determinat de faptul că multe parohii din Eparhia Râmnicului erau vacante. Iniţial, procesul de învăţământ s-a desfăşurat la Mănăstirea Bistriţa, până în 1911, când a fost mutat la centrul eparhial. Însă, spaţiul era foarte mic, mai ales că acum funcţiona la ciclul de opt ani, iar elevii erau mai mulţi. În perioada 1913-1922, la intersecţia bulevardului Carol cu strada Capelei a fost ridicată o clădire impunătoare care putea acoperi toate necesităţile procesului de învăţământ. Aici a funcţionat Seminarul vâlcean până la desfiinţarea din 1948, provocată de măsurile restrictive luate de regimul comunist. Printre elevii care au absolvit aici se numără chiar patriarhul Justinian Marina, care mai târziu a fost director al acestui seminar.