Preotul Ioan Jupanschi din Chergheş, Hunedoara, sub persecuţia comunistă

S-a născut la 22 iunie 1913, în Carapciu, judeţul Storojineţ. A absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuţi. După 1944 a ajuns preot la Parohia Chergheş, comuna Cârjiţi, din judeţul Hunedoara. După instalarea regimului comunist, părintele Jupanschi s-a confruntat cu provocările venite dinspre organele locale, care încercau să se impună prin diverse activităţi obşteşti pe seama parohiei. Din aceste motive, în septembrie 1951, părintele a fost anchetat la Securitatea din Deva. Chiar şi după acest moment, la sfârşitul anului 1951, părintele a avut din nou un schimb de replici cu reprezentantul celulei de tineret comuniste din localitate. Acesta din urmă folosise o sală de clasă din şcoala din localitate pe care soţia preotului o conducea în calitate de director. Tânărul comunist organizase o petrecere de sfârşit de an, în urma căreia se produsese o serie de stricăciuni. Mai apoi, un alt incident, mai grav, s-a consumat în primăvara anului 1952. Încă din 1949, părintele Jupanschi fusese îndrituit de către consiliul parohial să demareze ridicarea unei alte biserici, deoarece locaşul vechi era nespaţios. Astfel, în anul următor s-a purces la procurarea materialelor de construcţii, în special la producerea cărămizilor necesare. Numai că, prin decizia Comitetului raional Deva, cărămizile au fost confiscate pentru ridicarea unui cămin cultural. De asemenea, nu au lipsit nici provocările din partea unor membri de partid faţă de părintele Jupanschi. De pildă, în ziua de 12 mai 1952, părintele a fost batjocorit cu pietre de către unul dintre muncitorii voluntari de pe şantierul căminului cultural. Mai apoi, în seara aceleiaşi zile, delegatul satului (similar cu funcţia de primar) şi alţi reprezentanţi ai poporului au mers la locuinţa preotului pentru a-i cere socoteală pentru atitudinea defăimătoare pe care ar fi afişat-o faţă de încercarea de „sabotare la ridicarea căminului cultural” şi pentru că ar fi afirmat că totul se va schimba curând prin venirea anglo-americanilor. În acest moment, preotul s-a panicat, încât sătenii s-au alarmat crezând că se doreşte reţinerea lui. În iunie 1952, a urmat ancheta de la Securitate, unde li s-au luat declaraţii celor implicaţi, mai puţin preotului Jupanschi. Totul s-a oprit prin consemnarea declaraţiilor. Părintele avea să fie reţinut de Securitatea din Deva abia un an mai târziu. La 22 august 1953, părintele a fost reţinut şi trimis în ancheta Securităţii. A refuzat să recunoască acuzaţiile de sabotaj, iar martorii şi-au nuanţat mult declaraţiile date cu un an în urmă. Astfel, preotul Jupanschi şi-a dat seama de înscenarea care îl viza în scopul compromiterii. De pildă, prin declaraţia dată la 7 septembrie 1953, unul dintre martori spunea: „Nu-mi amintesc dacă acesta a adus injurii la adresa partidului sau a avut alte manifestări faţă de mine”, ajungând să afirme: „Declaraţia dată mi-a fost cerută şi dictată în parte de un tov. subl. de Securitate, al cărui nume nu-l cunosc, în care am scris şi cuvintele de mai sus” sau „nu pot spune că a sabotat, dar eu am crezut că, el fiind împotriva construirii căminului, acest lucru poate fi considerat sabotaj”. Un alt martor, muncitor pe şantierul căminului cultural, spunea în 1953: „Deşi am fost de faţă, eu nu am auzit ca preotul Jupanschi să fi spus că o să vină englezii şi americanii ca să vadă cum îi omoară comuniştii pe preoţi. [...] Când am dat acea declaraţie ce mi-a fost cerută de un tov. sublt. de Securitate, al cărui nume nu-l cunosc, am fost întrebat dacă eu am auzit astfel de cuvinte. La întrebarea pusă, eu i-am răspuns că personal nu l-am auzit. Atunci tov. subl. a spus ca să scriu întrucât el cunoaşte acest lucru de la alţii şi eu nu vreau să spun”. În urma acestor declaraţii contradictorii, la 4 noiembrie 1953 anchetatorii l-au eliberat pe părintele Jupanschi din arestul Securităţii din Deva.