Preotul Vasile Samoilă în temniţa comunistă

S-a născut la 10 februarie 1909, în familia unor credincioşi ortodocşi din Cacova Ierii, de lângă Turda. După şcoala primară, între 1922-1929 a făcut liceul în Turda, pentru ca între 1930-1934 să urmeze cursurile Academiei Teologice din Cluj. În 1935 a fost hirotonit pe seama Parohiei Lupşa, jud. Alba, slujind la vechea Biserică "Sf. Nicolae". În septembrie 1938, părintele Samoilă a fost transferat la una din bisericuţele de lemn de la Deag, localitatea Iernut, jud. Mureş. Un deceniu mai târziu, îl găsim pe părintele Samoilă slujitor în fosta parohie greco-catolică de la Luduş. Pentru că în ianuarie 1950 adăpostise doi membri ai unui grup de rezistenţă anticomunistă, câteva luni mai târziu, în ajunul praznicului Bunei Vestiri, este arestat de Securitate. Este anchetat la Securitatea din Tg. Mureş, apoi la Cluj, de unde este trimis în justiţie pentru acuzaţia de "uneltire contra ordinii sociale". La 15 ianuarie 1951, prin Sentinţa nr. 23 a Tribunalului Militar Cluj, părintele Samoilă este condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare corecţională. În timpul detenţiei, cunoaşte penitenciarele de la Tg. Mureş, Cluj şi Aiud, de unde în 1952 este transferat la colonia de muncă Galeş, de pe şantierul de la Canal. Este eliberat la 27 noiembrie 1952. Revine în slujire la Parohia Teaca, jud. Bistriţa Năsăud, unde va sluji până la pensionare aproape de credincioşii săi şi sub permanenta vigilenţă a Securităţii.