Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Societate Psihologie Mă agăț în fiecare zi de bucurie

Mă agăț în fiecare zi de bucurie

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Psihologie
Un articol de: Alina A. Rotaru - 16 Dec, 2021

Vedem în jurul nostru, mai mult ca altădată, că viața este și o chestiune de luptă pentru a simți bucuria și motivația zilnică de a te ridica din pat, de a te entuziasma și implica cu sufletul în propria viață și a celorlalți. Acești aproape doi ani pandemici ne-au obosit și, pe mulţi dintre noi, ne-au secat de puteri. Cu toatea acestea, soluţia nu este cedarea, ci încercarea de a nu ne lăsa sufletul îngropat, amorțit, în cotidianul acesta sumbru şi să ne regăsim în fiecare zi bucuria de a trăi.

Pandemia ne-a pus în faţa multor aspecte negative: ştiri catastrofale, incertitudine, pierdere, moarte, faliment, relații ruinate, pericolul îmbolnăvirii, inflație, copii și adolescenți expuși mult timp la online cu pericolele aferente, incidența tulburărilor emoționale în creştere, discrepanțe între săraci și cei cu venit mediu spre ridicat, educație şi mai precară în mediul rural, abandon școlar în creștere, absolvenți de licee sau universităţi debusolați de o economie volatilă, tineri care-și petrec cei mai frumoși ani din viață în spatele unor ecrane, văduviți de interacțiuni sociale și posibilități de dezvoltare informală, burnoutul personalului medical, fragilitatea sistemului de sănătate care poate colapsa oricând și lista poate continua cu sarcinile de fiecare zi, stresul cotidian și dificultățile inerente fiecărui context particular de viață. Mă gândesc, mai ales, la cele peste 50.000 de decese, cauzate direct sau indirect de acest nou coronavirus SARS-CoV-2, şi la faptul că în spatele acestei cifre se află adulți, adolescenți, copii, care și-au pierdut părinţi, rude, prieteni. Un ocean tăcut de doliu, care se petrece în singurătate și durere, în regrete și întrebări.

Nu pot nega, mă simt obosită și îmi pare totul ca o cursă ce nu se mai termină. Viaţa de dinainte s-a schimbat şi îmi pare, acum, că pericolul este peste tot. Incertitudinea își face loc în inima mea, în minte. Cu cât acţionez mai repede, cu atât o pot îndepărta mai uşor.

Ce-mi aduce bucurie

Am intrat în iarnă, dar aceasta nu înseamnă neapărat că va fi și una lină. Poetul, eseistul și jurnalistul american Walt Whitman a exprimat atât de plastic ideea luptei pentru bucurie: „Trebuie să avem încăpățânarea de a simți bucuria în furnalul neîndurător al acestei lumi”. În acest peisaj am decis că merită să lupt pentru bucurie, că nu-mi pot lăsa sufletul îngropat și amorțit în ceea ce trăim cu toții, pe fondul pandemiei, așa că am făcut o listă cu lucruri care-mi aduc bucurie în fiecare zi. E modul personal în care lupt, în această perioadă, împotriva blazării, în care încerc să-mi țin sufletul treaz.

Redau o parte din lista mea cu lucruri, notate zilnic, care îmi produc încântare și bucurie: m-am întâlnit cu o prietenă, am băut o cafea şi apoi ne-am plimbat prin centrul oraşului povestind tot felul de experienţe; am văzut un câine jucăuș într-o mașină și m-a binedispus; am alergat în parc; am fost atentă la aspectul meu exterior; am dansat pe muzica ascultată la căști; am mers la munte şi am admirat frumuseţea naturii; mi-am propus ca în iarna aceasta să învăţ să schiez; într-o dimineaţă am văzut câțiva fulgi de zăpadă; mă amuză teribil să mă uit la video cu animale; agenda personală în care-mi scriu gândurile și emoțiile îmi oferă confort; simt bucurie când citesc o carte bună; rugăciunea îmi dă o stare interioară de linişte; mă simt împlinită când am o ședință de terapie reușită. Cum spuneam, aceasta este doar o parte din oaza mea de bucurie.

Dacă avem ochii inimii suficient de deschiși, în fiecare zi găsim motive de bucurie care construiesc sentimentul că viața merită trăită, că binele și frumosul se întâmplă chiar sub ochii noștri şi că trebuie doar să avem sensibilitatea și disponibilitatea de a le vedea. De aceea, mi-am propus să înlocuiesc dorinţa „vreau să fiu fericită” cu „vreau să fiu recunoscătoare”, pentru că este mai realistă, mai sustenabilă. Un dialog sănătos cu propria persoană se propagă în satisfacția subiectivă resimțită zilnic.

Momente dificile și reziliență

Momentele dificile și perioadele grele pot, prin excelență, să fie o sursă de creștere interioară, de întoarcere înspre nevoile noastre și de autocunoaștere. La fel cum diamantele se produc printr-o frecare constantă a firului de nisip și o presiune uriașă pe el, tot aşa momentele de cumpănă din istoria colectivă sau personală au evidențiat lideri și oameni capabili, care pot gestiona situații dificile. Cele mai valoroase lucruri în viața noastră ies din greutăți, în dificultate se predau adevăratele lecții legate de semnificație, valori și relații.

Când vorbim de traumă sau pierdere, vorbim și de reziliență, care este un factor protectiv în fața adversităților. O copilărie fericită, suportul părinților sau inteligența sunt factori protectivi în dezvoltarea simptomatologiei specifice unei traume, sunt factori care nu determină, dar potențează o trecere mai lină sau mai rapidă peste un eveniment traumatic. Între 5-7% dintre cei care au trecut printr-o traumă reușesc să o depășească, mai mult, ating un nivel superior de funcționare anterior evenimentului traumatic. Pot fi amintite situațiile în care, de exemplu, un părinte își pierde copilul și înființează o asociație de sprijin pentru părinții care au trecut printr-o situație similară.

Am selectat dintr-un studiu (Demian, 2017) câțiva factori protectivi, prezenți în reziliență, dar aceste elemente contribuie, totodată, și la starea de bine pe parcursul vieții.

Optimismul. Să alegi să mulțumești pentru lucrurile pe care le ai astăzi, căci nu ai pierdut totul. Optimismul înseamnă a privi în viitor cu încredere, a considera că poți să faci față situațiilor problematice cu care te confrunți.

Sistemul de convingeri și valori. Zeci și sute de cercetări au arătat faptul că un scop al vieții, valorile și principiile personale sunt factori protectivi în fața depresiei și anxietății. Un sistem de convingeri și valori îți oferă o direcție, un scop, un motiv pentru a lupta indiferent ce se întâmplă în viața ta. Când circumstanțele exterioare nu pot fi controlate (și nu pot fi!), ne rămâne un singur lucru: să ne întoarcem înspre noi înșine, investind în proiecte de viață și axându-ne pe relațiile care ne aduc împlinire.

Exercițiile fizice. Eficiența dovedită a exercițiilor fizice este testată și dovedită de mii de studii, iar acesta este un motiv bun să te mobilizezi să faci sport, beneficiile pentru sănătate fiind multiple.

Obiceiurile sănătoase, deprinse zilnic, de a gândi și acționa fac diferența în momente cruciale și grele ale vieții.

Deși existența fiecăruia este o provocare, încurajez să existe încredere în înțelepciunea vieții, iar mai presus de orice, păstrarea speranței și bucuriei vii în inimile noastre. Doresc ca eu, dar şi toţi oamenii, să fiu mulțumitoare pentru clipele de bucurie, mici sau mari, pe care le trăiesc acum, fiind conștientă de faptul că sunt daruri ce trebuie prețuite și valorificate. Îmi doresc mie, dar și celorlalţi, o viață trăită cu conștiență, bunătate și viziune.