Recunoștința sporește binele din viața noastră

Oamenii care practică recunoș­tință față de Dumnezeu, alţi oameni și natură s-au dovedit a fi mai plini de compasiune, mai optimiști și mai bucuroși. Psihoterapeutul Adelina Matei ne-a explicat că recunoștința a fost asociată de către specialiști cu niveluri mai ridicate de emoții pozitive, un sistem imunitar mai sănătos și tensiune arterială scăzută. Oamenii care sunt recunoscători simt mai puțină durere, mai puțin stres, suferă mai puțin de insomnie, experimentează relații mai sănătoase și se descurcă mai bine din punct de vedere academic și profesional.

În cartea The Little Book of Gratitude (Cartea Mică a Recunoștinței), autorul Robert A. Emmons, profesor de psihologie la Universitatea din California, editor fondator și redactor-șef al The Journal of Positive Psychology, precizează: „Recunoștința este o modalitate simplă, dovedită știin­țific, de a crește fericirea și de a încuraja mai multă bucurie, iubire, pace și optimism în viața noastră”. A trăi cu recunoștință presupune afirmarea binelui și recunoașterea surselor acestuia în viața noastră. Recunoștința este o emoție ce determină o persoană să se simtă mai fericită, aceasta este și o trăsătură dispozițională ce implică un proces de recunoaștere, în primul rând, a faptului că cineva a obținut un rezultat pozitiv și, în al doilea rând, că există o sursă pentru acel rezultat bun. A trăi recunoștința presupune îndreptarea atenției către lucrurile bune care ni se întâmplă în viață, pornind de la lucruri aparent mărunte, cum ar fi recunoașterea faptului că ne face bine să ne întâlnim cu o anumită persoană sau ne bucurăm de energia reconfortantă a naturii, până la recunoașterea unei reușite profesionale sau personale după îndelungi eforturi. În ritmul vieții actuale, când există tendința să ne concentrăm mai mult pe lucrurile care nu merg bine și care ne produc neliniște, e necesar să practicăm recunoștința față de lucrurile bune care ni se întâmplă și să le acordăm atenția cuvenită.

Recunoștința susține sănătatea fizică și mintală

În primul rând, manifestăm recunoștință față de Dumnezeu pentru darul vieții prin care ni se permite să trăim atâtea experiențe minunate, apoi față de oamenii din familia și din jurul nostru, dar și față de natură, păsări, animale, după cum ne-a spus psihoterapeutul Adelina Matei: „Este posibil să te simți recunoscător pentru persoanele dragi, colegi, animale, natură și viață în general. Este benefic să te simți recunoscător și față de sine pentru ceea ce ești, pentru capacitățile și resursele tale de a face față unor situații provocatoare, pentru reuși­tele tale. Recunoștința generează un climat pozitiv care se percepe atât în interior, cât și în exteriorul persoanei. Învățăturile și tradițiile religiilor lumii încurajează recunoș­tința, iar nevoia de a înțelege originile recunoștinței a devenit o căutare spirituală. Practicarea recunoștinței ocupă un loc central în toate tradițiile spirituale majore, recunoștința față de Dumnezeu și impulsul de a mulțumi fiind o acțiune firească. Mulți oameni religioși Îi mulțumesc lui Dumnezeu ca sursă a bunătății. De exemplu, dacă aleg să-I mulțu­mesc lui Dumnezeu pentru familia mea, experimentez o dublă formă de recunoștință, atât față de Dumnezeu, cât și față de familie. Oamenii care practică recunoștința s-au dovedit a fi mai plini de compasiune, mai optimiști, mai bucuroși și mai mulțumiți de ei înșiși și de viața lor. Recunoștința a fost asociată cu niveluri mai ridicate de emoții pozitive, sistem imunitar mai puternic și tensiune arterială scăzută. Oamenii care sunt recunoscători simt mai puțină durere, mai puțin stres, suferă mai puțin de insomnie, experimentează relații mai sănătoase și se descurcă mai bine din punct de vedere academic și profesional. În general, recunoștința poate stimula atât sănătatea mintală, cât și pe cea fizică”.

Chiar dacă la vârsta copilăriei nu am văzut practicarea recunoștinței în familia sau mediul în care am trăit, recunoștința se poate învăța ca orice altă practică și putem începe prin a identifica bunătatea din jurul nostru în cele mai simple moduri. Viața, sănătatea, lumina ochilor, coerența minții, familia, inteligența și toate capacitățile noastre sunt daruri de la Bunul Dumnezeu pentru care trebuie să fim recunoscători. Psihologul recomandă ca la începutul zilei să identificăm un lucru pentru care să fim recunoscători în acea zi. Apoi e bine să împărtășim cu familia, în jurul mesei, ceva pentru care suntem recunoscători în ziua respectivă. În plus, este util să avem un „jurnal de recunoștință” în care să notăm lucruri pentru care suntem recunoscători zilnic și motivul pentru care acele lucruri au fost semnificative pentru noi. De asemenea, manifestarea recunoștinței față de cei dragi îmbunătățește conexiunea și calitatea relațiilor, de aceea un simplu mesaj de recunoștință trimis cuiva care a avut un impact pozitiv asupra noastră, uneori, poate fi sămânța schimbării în bine pentru mai multe persoane. 

Amplifică, salvează, conectează

În The Little Book of Gratitude, Robert A. Emmons „prezintă modelul ARC (Amplification, Rescue, Connection) menționând motivele pentru care recunoștința ne face mai rezilienți: amplifică, salvează și co­nectează. Astfel, recunoștința amplifică asemenea unui microfon sau amplificator, mărind volumul binelui din viața noastră. Binele pe care îl vedem în noi înșine, în alții și în lume este multiplicat printr-o perspectivă recunoscătoare. Recunoș­tința salvează fără a urmări neapărat aceasta, căci mintea noastră are tendința de a ne deturna de la unele oportunități în care ne-am putea simți fericiți. Fie că provin din propriile noastre gânduri, de la cei din jur sau din titlurile de știri zilnice, suntem expuși constant la negativitate, ce provoacă resentimente și ocupă prea mult din atenția noastră, simțindu-ne epuizați emoțional și fizic. Pentru a compensa această negativitate, este necesar să ne îndreptăm atenția în mod constant către veștile și aspectele bune, să ne cons­truim experiențe pozitive care ne încarcă sufletește. Recunoștința este un aliat puternic, fiind cea mai bună armă a noastră în contracararea acestor amenințări interne și externe care ne fură din bucuria durabilă. De asemenea, recunoștința conectează oamenii, căci nu putem trăi singuri, iar relațiile umane fără recunoștință ar urma un proces de degradare, pentru ca mai apoi să se destrame. Recunoștința se constituie într-o legătură morală și un liant universal, care îi face pe oameni să se apropie, consolidând relațiile. Recomand să-i comunicați recunoștința voastră unei persoane importante din trecutul vostru, care a făcut o diferență pozitivă majoră în viața voastră și căreia nu i-ați exprimat niciodată pe deplin mulțumirile voastre. Alegeți pe cineva care este încă în viață și spuneți-i că viața voastră este mai bună datorită a ceea ce a făcut pentru voi persoana respectivă. Această practică va fi transformatoare atât pentru voi, cât și pentru omul către care vă expri­mați recunoștința”, a precizat Adelina Matei.

Adevărata putere a recunoștinței este experimentată atunci când aceasta devine o practică constantă și regulată, inclusă în comportamentul cotidian. Recunoștința este o forță puternică, atât pe plan intern, cât și pe plan interpersonal, care hră­nește și întărește o serie de alte trăiri, cum ar fi: să te simți mai sigur, mai iubitor, mai mulțumit, mai fericit, mai răbdător, mai vesel etc. „Exprimarea recunoștinței creează o legătură socială cu ceilalți și acest sentiment de conexiune ajută la alimentarea rezilienței psihologice care, la rândul său, conform Teoriei «Lărgește și Construiește» a Barbarei Fredrickson (unul dintre fondatorii psihologiei pozitive), declan­șează o spirală ascendentă către bunăstare emoțională, chiar și în fața unor provocări grele. Dar, pentru mulți oameni, recunoștința nu vine de la sine! Într-o cultură care pune mult preț pe obținerea mai multor lucruri materiale, suntem inundați de mesaje, într-o formă sau alta, care ne transmit că nu avem suficient. Se promovează mult ideile că dacă am avea salariul potrivit, un anume tip de corp, o anumită mașină, partenerul de cuplu să îndeplinească anumite criterii predefinite, o casă mare și poziționată într-o zonă superbă, atunci am putea fi mulțumiți. În realitate, lucrurile cu adevărat împlinitoare sunt cele care pun în evidență cine suntem și mai puțin ce avem. Atunci când suntem conectați mai mult la profunzimea sufletului, la ce este benefic și merge bine în viața noastră, nu mai putem fi influențați de mesajele care ne transmit că nu avem suficient”, a adăugat psihoterapeutul Adelina Matei.