„Doliul ne ajută să ne conștientizăm emoțiile”

Răspunsul emoțional al unui om la pierderea unei persoane dragi include cinci etape: negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea. Această experiență dureroasă, doliul, se manifestă prin­tr-o varietate de emoții: tristețe, furie, mânie, vinovăție, sărăcire interioară și regret. Florența Tica, psihoterapeut, ne-a prezentat detalii despre procesul de doliu, experienţă inevitabilă în viața oamenilor. „Deși este un proces natural și universal, doliul este trăit într-un mod unic de fiecare om”, spune psihoterapeuta.

Pierderea unei persoane dragi este unul dintre cele mai grele evenimente din viața noastră și poate lăsa urme adânci în sufletul nostru pentru o perioadă lungă de timp sau chiar pentru întreaga viață. Aceste experiențe sunt inevitabile, căci omul se naște, trăiește și se bucură de timpul care i s-a dat pentru ca, în final, să treacă la cele veșnice. Înțelegerea procesului de doliu ne poate ajuta să depășim suferința, să devenim mai maturi și mai conștienți de experiențele pe care le avem. În domeniul psihologiei, durerea și consecințele despărțirii, fie prin moarte, fie prin separare de cineva drag sau o altă situație, au fost teoretizate și descrise în cărți de specialitate sub denumirea de „procesul de doliu”.

Florența Tica spune că trebuie să fim atenți la emoțiile care intervin în această experiență, prin care trecem cu toții la un moment dat, și e bine să nu ignorăm consecințele acestui proces: „Doliul este răspunsul emoțional al omului la pierderea unei persoane dragi, fie că este vorba de moarte, sfârșitul unei relații sau schimbarea unui statut personal sau profesional. Este o experiență universală care se manifestă printr-o gamă largă de emoții, de la tristețe și mânie până la vinovăție și regret. Deși este un proces natural și universal, doliul este trăit într-un mod unic de fiecare om, iar modul în care este gestionat poate avea un impact semnificativ asupra bunăstării fizice și emoționale. Pe termen lung, dacă nu este gestionată corespunzător, durerea poate duce la depresie, tulburare post-traumatică sau probleme de sănătate fizică. Relațiile sociale și viața profesională pot fi, de asemenea, afectate. Este esențial să conștientizăm procesul de doliu, deoarece încercarea de a-l ignora sau suprima poate prelungi suferința. Doliul ne ajută să ne conștientizăm emoțiile, să ne adaptăm la noua realitate și, în cele din urmă, să găsim un nou echilibru emoțional”.

Ca proces psihic, doliul nu durează doar 40 de zile sau 7 ani, așa cum este în tradiția culturală din spațiul creștin ortodox, ci poate varia ca durată, în funcție de persoană și situație. Persoana afectată își „întoarce” interesul de la lume și se mobilizează mai greu pentru activitățile profesionale, familiale și personale, având uneori o stare „melancolică”, care presupune autodepreciere, pierderea stimei de sine, scăderea energiei vitale, sentiment de sărăcire interioară și chiar de autoînvinovățire.

Etape ale procesului de doliu

Psihologii și psihiatrii au teoretizat mai multe etape prin care se manifestă doliul, pe care e bine să le cunoaștem pentru a trece cu bine peste această experiență dureroasă din viața noastră. „Conform modelului Elisabeth Kubler-Ross, psihiatru elvețian-american și pionier în studiile privind apropierea morții, procesul de doliu include cinci etape: negarea sau refuzul de a accepta realitatea pierderii; furia sau revolta împotriva situației, a circumstanțelor sau a destinului; negocierea sau încercarea de a găsi soluții și sens în pierdere; depresia sau tristețea profundă cauzată de conștientizarea pierderii; acceptarea sau înțelegerea și asumarea situației, permițând vindecarea emoțională. Aceste etape nu sunt liniare, iar fiecare persoană le poate experimenta diferit.

S-a observat că recuperarea începe, adesea, la 4 luni de la pierderea unei persoane dragi, cel îndoliat acceptând pierderea și revenind la nivelul anterior de funcționare. Pentru depășirea stărilor induse de pierderea unei persoane dragi sau a unei situației care implică doliu este important să identificăm și să folosim diferite strategii de adaptare la suferința prin care trecem. Câteva recomandări utile sunt: permiteți-vă să simțiți toate emoțiile și nu vă grăbiți să le ascundeți, căutați sprijin vorbind cu familia, preotul, prietenii sau cu un terapeut, mențineți o rutină a activităților zilnice, care vă pot ajuta să trăiți în momentul prezent și vă pot oferi stabilitate, scrieți într-un jurnal căci vă ajută la procesarea emoțiilor, acceptați ajutorul și sprijinul celorlalți, care vă arată prin afecțiunea lor că nu sunteți singuri în durerea pe care o simțiți”, a explicat Florența Tica.

Doliul, trăit diferit de copii şi de adulţi

Despărțirea definitivă de un om drag determină o serie de reacții care pot varia de la o persoană la alta. Unele pot simți tristețe, durere, furie sau pot percepe o stare de anxietate în care li se pare că întreaga lume s-a prăbușit și că nu își mai găsesc rostul într-o lume care pare că le „fuge de sub picioare”. La alte persoane se poate manifesta un puternic sentiment de autoînvin­ovățire pentru dispariția celui drag sau se simt vinovate că ei trăiesc în timp ce celălalt a plecat la Domnul. Dacă privim în jurul nostru, vom observa oameni care au trecut relativ bine peste un asemenea moment, dar și unii care nu au mai reușit să revină la viața normală de dinaintea pierderii unei persoane dragi, păstrând o undă de tristețe pe chip și în privire tot restul vieții.

„Procesul de doliu este experimentat diferit de copii și adulți, în funcție de vârstă, nivel de maturitate emoțională și înțelegerea pierderii. Copiii percep pierderea în funcție de vârsta lor și de etapa de dezvoltare. Copiii mici (2-5 ani) au o înțelegere limitată a morții. Reacțiile lor pot include revenirea la comportamente mai infantile, anxietate sau agățarea de părinți. Copiii mai mari (6-12 ani) încep să înțeleagă fenomenul morții, al finalității, dar pot avea dificultăți în a-și exprima emoțiile. Ei pot manifesta tristețe, furie sau vinovăție, temându-se că au fost, cumva, responsabili pentru pierdere. Adolescenții înțeleg moartea similar adulților, dar pot avea reacții intense și contradictorii. Ei pot oscila între retragere și nevoia de sprijin. Sentimentele de singurătate sau dorința de independență pot complica procesul de doliu. Pentru a trece mai ușor prin acest proces, copiii au nevoie de explicații clare și adecvate vârstei, permisiunea de a-și exprima emoțiile fără teama de a fi judecați, rutine constante care le oferă sentimentul de stabilitate într-o perioadă de incertitudine și ascultare activă (fiți deschiși la întrebările lor și asigurați-i că e normal să se simtă triști sau confuzi). Adulții au mai multe resurse cognitive pentru a înțelege pierderea, în timp ce copiii au nevoie de mai mult sprijin pentru a învăța să-și gestioneze emoțiile. Deși mai conștienți, adulții pot întâmpina dificultăți în a-și gestiona responsabilitățile zilnice și emoțiile copleșitoare. În ambele cazuri, compasiunea, răbdarea și sprijinul constant sunt cheia regăsirii echilibrului emoțional după pierderea unei persoane dragi”, a completat psihoterapeuta Florența Tica.

Credința în Dumnezeu și rugăciunea pot oferi alinare și speranță în momentele de suferință. Încrederea în viața veșnică și speranța revederii în Împărăția lui Dumnezeu aduc mângâiere și sens în suferință. Doliul este un proces personal, dar psihologul a mai subliniat că nu trebuie să-l parcurgem singuri. Fie că alegem să ne bazăm pe sprijinul celor dragi, pe credința în Dumnezeu sau pe ajutor specializat, fiecare pas ne apropie de acceptare și vindecare.