Tipare feminine de gândire și acțiune

Fiecare om are o parte pozitivă și o umbră reprezentată din multele fețe ale egoului. Egoul are rolul de a ne ajuta să ținem frica și durerea emoțională la distanță. Psihologul Tsabary Shefali, în volumul „Cartea femeilor care merită mai mult”, descrie câteva tipuri feminine și implicațiile lor. A cunoaște caracteristicile tipologiei feminine în care te regăseşti constituie un pas spre conștien­tizarea tiparelor care te pun des în situații similare, dar și spre înţelegerea modului cum poți evita suferința.

Prima tipologie este cea a femeilor care oferă, iar aici se regăsesc: generoasa, victima, martira, salvatoarea și empatica sângerândă.

Tiparul „victimei”. Câteva întrebări pentru a vedea dacă te identifici în această tipologie: Te simți ca și când ai fi cea săracă în viață și la muncă? Simți că oamenii profită de tine? Îți plângi de milă și ai vrea ca lucrurile să fi stat altfel? Simți că tu ai dreptate și ceilalți greșesc? Te simți insultată sau subminată de ceilalți? Aștepți de la alții lucruri care nu se împlinesc niciodată? Te simți ca și când tu ești ținta inocentă a furiei celorlalți? Îți împărtășești problemele celorlalți, aștep­tând simpatie, apoi te superi dacă nu o oferă? Simți că, dacă ceilalți ar fi fost diferiți, și tu ai fi fost diferită?

Tiparul „martirei”. Întrebări pe care ți le poți adresa pentru a vedea dacă te identifici cu acest tipar: Îți vezi rolul în termeni de Maica Tereza sau altă eroină ori sfântă? Intri în spații sau situații și preiei frâiele? Înduri, în general, munca asiduă în suferință nobilă și tăcere? Te simți epuizată de tot ce ți-ai așezat pe umeri? Ai resentimente pentru că te simți luată de-a gata?

Tiparul „salvatoarei” se conduce după următoarele convingeri ce au în centru ideea propriei generozităţi: generozitatea mea îmi permite să mă simt importantă și folositoare, validă și demnă; să nu mă confrunt cu propria durere la durerea celorlalți; să evit disconfor­tul de a tolera necunoscutul; să mă simt superioară și competentă, puternică și în control; generozitatea mea atrăgea oameni distruși în jurul meu, permițându-mi să continui acest ciclu; generozitatea mea le permite altora să depindă de mine, ceea ce îmi oferea un sentiment de putere; îmi permite să nu învăț să primesc; generozitatea mea înseamnă că îmi puteam distrage atenția de la propria persoană.

„Empatica sângerândă” prezintă următoarele caracteristici: capacitatea de a simți într-o mare măsură durerea celorlalți; de a-i compătimi pe ceilalți; dorința de a-l scăpa pe celălalt de suferință; tendința de a-l ajuta pe celălalt cu orice preț; incapacitatea de a ne menține limite clare și consecvente; incapacitatea de a exprima clar nevoile, fără sentimentul de vinovăție; tendința de a te simți rănită atunci când ceilalți nu te apreciază sau validează; dificultatea de a spune nu și de a intra în conflict; inabilitatea de a tolera conflictul și tensiunea; dorința ca alții să aibă nevoie și să depindă de tine și tendința de a fi exagerat de darnică și săritoare.

Tipologia femeilor cărora la place să controleze mereu situaţia: perfecționista, elicopterul, tirana și scutul.

„Perfecționista” prezintă următoarele caracteristici şi mod de acţiune: trebuie să fac și să performez permanent pentru a mă simți bine; trebuie să-mi depășesc ultima performanță și să mă descurc mai bine de fiecare dată; trebuie fie să excelez, fie să renunț - mediocritatea e inacceptabilă; nu pot avea încredere în nimeni că va face treaba bine, pentru că ar putea să strice ceva; ar trebui să verific mereu de două ori, să evaluez permanent riscurile; trebuie să fac mai mult, să încerc mai tare; trebuie să mă concentrez pe acel procent care nu a mers sau care ar putea să nu meargă bine; nu vreau să încep proiecte noi până nu am succesul asigurat; trebuie să fiu extrem de critică cu mine însămi atunci când nu obțin rezultatul dorit și când lucrurile nu merg așa cum am plănuit, asta înseamnă că sunt incompetentă și nevrednică.

Tiparul „elicopter” prezintă: posesivitate exagerată - celălalt este văzut ca extensia directă a sinelui; protecție exagerată - celălalt este tratat ca un obiect prețios, care trebuie protejat; planificare exagerată - viața este ges­tionată și programată la minut; critica exagerată - dai vina pe oricine și pentru orice; ges­tionare excesivă - viața celuilalt este gestionată ca și când ar fi a ta; implicarea excesivă - granițele sunt încălcate, iar viața celuilalt este acaparată.

„Tirana pasiv-agresivă” spune da la toate solicitările, fără excepție, până când este epuizată și furioasă; nu vorbește despre nevoile ei, până nu cedează și ia foc; ignoră grija de sine până în punctul la care devine boală cronică; îi controlează pe ceilalți și gestionează totul în detaliu prin învinovățire.

Tiparul femeii „scut” prezintă următoarele caracteristici: stoică și lipsită de emoții, rațională, detașată și logică în argu­mentație, de partea mai seriosă și mai tăcută a baricadei, incapabilă să se relaxeze, perfecționistă, în căutarea succesului și exagerat de organizată, e un fel de Google mobil - are toate datele și faptele la îndemână, evită filmele și conver­sa­țiile emoțio­nale, este persoana la care ceilalți apelează atunci când trebuie rezolvată o situație dezastruoasă.

Tipologia femeilor „divă“, „prințesă“ și „copil“

„Diva” simte nevoia de a fi în centrul atenției; de a fi acceptată; feedback-ul negativ este ciumă; simte nevoia de a fi percepută ca fiind mai bună decât oricine altcineva; de a fi tratată cu mănuși.

„Prințesa” prezintă o reacție naturală de neajutorare și necunoaștere a modului în care ar putea fi rezolvate lucrurile; teroarea de a deveni matură și responsabilă; obținerea atenției și a iubirii prin neajutorare; sentimentul de îndreptățire și furie atunci când nu îi este oferit ajutorul.

Tiparul femeii „copil” se remarcă prin următoarele caracteristici: este inactivă și pasivă în luarea deciziilor; rămâne paralizată în fața acțiunilor, astfel încât ceilalți sunt forțați să le facă în locul ei; este incapabilă să tolereze durerea și să o depășească pentru a obține bucuria; neagă adevărurile dureroase ale vieții ei; insistă să afirme că e fericită, chiar și atunci când nu e prezentă o manifestare autentică; nu înțelege sau nu conștien­tizează sentimentele și suferin­țele proprii sau ale altora; rămâne superficială cu sine și cu ceilalți; nu-i place să pătrundă în straturile mai profunde ale realității vieții ei sau ale vieții în general; evită conflictele, ignorându-și sentimentele autentice și se comportă ca un mediator.

Fiecare femeie prezintă anumite răni în relația cu lumea, dar pentru vindecarea acestora este necesară direcționarea energiei spre interior: ce rană te face să simți frica, astfel încât să ai nevoie de o „mască” pentru a fi protejată? Vindecarea presupune un proces activ de ,,reparenting”, adică de a te comporta cu tine ca un părinte, pentru copilul interior, oferindu-ţi acum, ca adult, asigurările emoționale de care aveai nevoie atunci când erai copil și îndeplinindu-ţi aceste nevoi în mod adecvat, prin grijă și blândețe față de tine. Fiecare schim­bare autentică pornește de la conștien­tizarea și dorința de a schimba ceva azi, acum, cu pași mici.