Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Psihologie Tulburările de personalitate și efectele lor negative

Tulburările de personalitate și efectele lor negative

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Psihologie
Un articol de: Alina A. Rotaru - 26 Mai, 2020

Acest procent variabil este influențat într-o măsură covârșitoare de acțiunea mediului în care creștem și persoanele de referință pentru noi. Factorii stresori, modalitățile de adaptare, reziliența, climatul familial în care am crescut și ne-am format, aptitudinile, statutul socio-economic, hrana, localizarea geografică, accesul la experiențe, toate aceste componente contribuie la alcătuirea unei conduite stabile a persoanei, sau ceea ce numim generic „personalitate”.

Tulburarea de personalitate este un model de trăsături ce ies în evidență ca fiind necaracteristice societății și culturii din care persoana face parte. Aceste caracteristici încep să se manifeste la adultul tânăr și au o serie de consecințe, mai mult sau mai puțin negative, în funcție de stabilitatea amprentei pe care o au în relațiile pe care individul le stabilește.

Puține persoane cu tulburare de personalitate ajung să se angajeze într-un demers psihoterapeutic care include conștientizarea caracteristicilor disfuncționale. Majoritatea vin „obligați” de aparținătorii care spun că nu se mai poate viețui alături de ei sau ajung să apeleze la serviciile unui psiholog sub amenin­țarea despărțirii de persoana iubită, dezmoștenirii sau a ruperii de orice legături cu persoana care prezintă comportamentele ciudate, deviante, de neînțeles. Aceste caracteristici se manifestă în diverse contexte de viață și afectează viața persoanei.

Există patru tulburări de personalitate dramatic-haotice: tulburările de personalitate antisocială, borderline, histrionică și narcisică.

Caracteristici

Tulburarea de personalitate antisocială reprezintă un tipar comportamental pervaziv, caracterizat prin desconsiderarea şi încălcarea drepturilor celorlalţi. Una dintre credințele centrale ale acestei tulburări este: „Dacă nu îi impulsionez pe ceilalți (sau nu îi manipulez, profit de ei sau atac), nu voi obţine niciodată ceea ce merit”. Această tulburare apare în jurul vârstei de 15 ani şi îndeplineşte trei sau mai multe criterii din următoarele: incapacitatea de a se conforma normelor sociale şi comportament în afara legii, utilizarea de nume false sau escrocarea altora pentru profit personal sau amuzament, impulsivitate şi incapacitatea de a planifica o acţiune, iritabilitate şi agresivitate, manifestate prin conflicte violente repetate, nepăsare faţă de siguranţa personală sau a celorlalţi, fără a se gândi la consecinţe, iresponsabilitate constantă, manifestată prin eşec repetat de a avea un loc de muncă stabil sau de a-şi onora obligaţiile financiare și lipsa de remuşcări, manifestată prin indiferenţa individului faţă de prejudiciile aduse altora şi explicarea detaşată a motivelor pentru care a agresat, maltratat sau escrocat alte persoane.

Tulburarea de personalitate borderline este caracterizată prin instabilitate în relaţiile interpersonale, a imaginii de sine şi a afectivităţii, precum şi prin impulsivitate accentuată, care debutează la vârsta de adult tânăr, se manifestă în diverse situaţii şi îndeplineşte cel puțin cinci din următoarele criterii: eforturi susţinute pentru a evita un abandon real, un tipar de relaţii interpersonale instabile şi intense, caracterizat prin alternarea între extremele de idealizare şi devalorizare. De asemenea, tulburare de identitate: instabilitatea imaginii de sine sau a sentimentului de sine, impulsivitate, manifestată cel puţin în două situaţii potenţial autodistructive (cheltuieli excesive, relații sexuale periculoase, abuz de substanţe, condus imprudent, alimentaţie compulsivă), comportament suicidar recurent, gesturi sau ameninţări cu suicidul sau comportament automutilant, instabilitate afectivă produsă de reactivitatea dispoziţiei (disforie episodică intensă, iritabilitate sau anxietate, care durează de obicei câteva ore şi rareori mai mult de câteva zile), sentimentul cronic de vid interior, mânie nemotivată şi intensă sau dificultatea de a o controla (crize frecvente de furie, stare permanentă de iritabilitate, episoade repetate de violenţă fizică), ideaţie paranoidă tranzitorie sau simptome disociative severe, legate de stres.

Tulburarea de personalitate borderline este definită de instabilitate în relaţiile interpersonale, ima­gine de sine instabilă, instabi­litate afectivă și impulsivitate.

Tulburarea de personalitate histrionică reprezintă un tipar comportamental pervaziv, caracterizat prin exprimarea excesivă a emoţiilor şi căutarea captării atenţiei celor din jur, care debutează la vârsta de adult tânăr. Se manifestă în diverse situaţii şi îndeplineşte cinci sau mai multe din următoarele: se simte incomod în situaţiile în care nu se află în centrul atenţiei, interacţiunea individului cu alte persoane este nepotrivită din cauza comportamentului inadecvat, cu tentă sexuală sau provocatoare, afişează o trecere rapidă de la emoţie la alta şi exprimă emoţii superficiale. Individul se foloseşte, în mod regulat, de aspectul său fizic pentru a atrage atenţia asu­pra sa, are un stil de exprimare verbală care urmăreşte să impresioneze audienţa, dar care este superficial şi lipsit de detalii, exprimarea emoţiilor este exagerată, teatrală şi dramatică, individul este sugestibil (poate fi foarte ușor influenţat de alte persoane sau de circumstanţe), apreciază greşit relaţiile cu cei din jur şi consideră că aceste relaţii sunt mai apropiate decât sunt în realitate.

Tulburarea de personalitate histrionică este definită de exprimarea excesivă a emoţiilor, dorința de atragere a atenţiei și o imagine de sine distorsionată.

Tulburarea de personalitate narcisică reprezintă un tipar pervaziv, caracterizat prin sentimente de grandoare (în fantezii proprii sau în comportament real), nevoie de admirație şi lipsă de empatie faţă de ceilalţi, care debutează la vârsta de adult tânăr. Se manifestă în diverse situaţii şi îndeplineşte cinci sau mai multe criterii din următoarele: sentiment exagerat al importanţei de sine (îşi exagerează realizările şi talentele, se aşteaptă să fie recunoscut ca superior fără a avea realizări pe măsură), este preocupat de fantezii sau succese nelimitate, putere, strălucire, frumuseţe sau dragoste ideală, crede că este special şi unic, că poate fi înţeles numai de persoane speciale sau cu statut înalt şi că poate fi afiliat numai cu persoane sau instituţii importante, are nevoie constantă de admiraţie excesivă, are sentimentul că este îndreptăţit să obţină anumite favoruri (are aşteptări nejustificate să fie tratat într-un mod special sau ca toţi ceilalţi să se conformeze automat regulilor lor), are tendinţa de a profita de relaţiile interpersonale, este lipsit de empatie, este incapabil să recunoască sau să identifice sentimentele şi nevoile celorlalţi, adesea îi invidiază pe ceilalţi sau crede că este invidiat de ei și are un comportament sau o atitudine arogantă, de superioritate.

Tulburarea de personalitate narcisică este definită de grandoare, exagerarea propriilor calităţi, nevoia de admiraţie și lipsă de empatie.

Psihoterapia tulburărilor de personalitate este un proces care se desfășoară pe termen lung, iar rezultatele se văd după răbdare și perseverență, oricâte costuri ar presupune aceasta. Însă beneficiile la nivelul relațiilor personale și sociale sunt neprețuite.