Cât de important este somnul?

Somnul este esenţial vieţii. Animalele de laborator private de somn au murit. Nici oamenii nu par să fie imuni la efectele lipsei de somn care le ameninţă traiul. Un sondaj condus de American Cancer Society concluzionează faptul că oamenii care dorm mai puţin de 6 ore pe noapte sau care dorm mai mult de 9 ore au avut o rată a morţii cu 30% mai mare decât cei care dorm în mod obişnuit 7-8 ore.

În 1965, Randy Gardner, un elev de liceu de 17 ani, a avut curiozitatea să găsească răspunsul la această întrebare, după încheierea orei de Ştiinţe. Experimentul său avea să constituie un record mondial: subiecţii participanţi la studiul său au fost ţinuţi treji între 8 şi 11 zile şi cercetaţi îndeaproape. Rezultatul a fost surprinzător: 264 de ore fără somn, adică 11 zile. Cu toate acestea, nici unul dintre subiecţii participanţi nu a suferit probleme medicale, neurologice sau psihiatrice serioase. În schimb, toţi subiecţii prezentau deficite progresive în concentrare, motivaţie, percepţie şi alte procese mentale odată cu creşterea deprivării de somn. După 1-2 zile de somn, toţi participanţii s-au refăcut.

În viaţa de zi cu zi există anumite profesii sau sarcini care necesită starea de veghe şi lipsa somnului timp de una, două sau chiar trei zile: soldaţii pe timpul războiului, medicii în situaţii de criză, ofiţerii de poliţie etc. Însă, sunt anumite persoane care, din cauza anumitor patologii, suferă de tulburări de somn. Michel Jouvet împreună cu colegii săi din Lyon au studiat cazul unui bărbat în vârstă de 27 de ani, suferind de sindromul Morvan. Acesta nu mai dormise timp de câteva luni. În tot acest timp nu s-a simţit obosit sau somnoros şi nu prezenta nici o tulburare a memoriei, a dispoziţiei sau de anxietate. Cu toate acestea, aproape în fiecare seară în intervalul orelor 9-11 trecea printr-o perioadă de 20-60 de minute de halucinaţii vizuale, auditive, olfactive şi somestezice (ale simţului tactil), precum şi dureri ale degetelor.

Şobolanii pot sta treji două săptămâni

Investigaţii privind efectul deprivării de somn asupra organismului s-au realizat şi asupra animalelor. Astfel, psihologul Allan Rechtschaffen de la Laboratorul Universităţii din Chicago a arătat că şobolanii pot sta treji două săptămâni, însă această deprivare de somn cauzează inevitabil moartea. În cadrul experimentului său, şobolanii erau închişi într-o cuşcă în formă de disc, sub care se afla un bazin cu apă. Pentru a împiedica adormirea şobolanilor, cercetătorul a conectat şobolanilor un instrument de măsurare a undelor creierului. În momentul în care aparatul înregistra adormirea sau aţipirea lor, discul începea să se rotească, cauzând lovirea şobolanilor de perete şi ameninţarea cu căderea în apă. După aproximativ două săptămâni, şobolanii au murit, moartea acestora fiind asociată cu un hipermetabolism al întregului organism.

În general însă, deprivarea de somn în cazul oamenilor include atât tulburări fiziologice, precum: tremor, febră, hipertensiune, scădere în greutate, dereglări ale sistemului endocrin, obezitate, dar şi tulburări psihologice: supraactivitatea sistemului nervos simpatetic, deconcentrare, tulburări de memorie, depresie, lipsa motivaţiei şi degenerări ale talamusului.

Somnul de după masă îngraşă?

Greutatea corporală depinde de o multitudine de factori, stilul de viaţă şi zestrea genetică jucând rolul principal. Energia pe care o luăm de la alimente şi pe care o consumăm se măsoară în kilocalorii (kcal). În medie, energia de care are nevoie un bărbat activ este de 3.000 kcal, iar cel sedentar de 2.000 kcal, în timp ce o femeie activă are nevoie de de 2.400 kcal, respectiv 1.600 kcal pentru cea inactivă. Când raportul de energie pe care îl luăm este mai mare decât consumul, energia suplimentară se transformă în grăsime. Pentru a scăpa de acest surplus de energie, recurgem la exerciţii fizice. Care este totuşi relaţia dintre hrana zilnică şi somnul de după masă?

Contrar opiniei populare, somnul în sine nu cauzează luarea în greutate. Mai mult, conform unor studii recente, persoanele care nu sunt private de somn sau cele care dorm prea puţin sunt mai predispuse la luarea în greutate decât cele cu un ritm normal de somn. Lipsa somnului ar duce la producerea a două tipuri de hormoni ce provoacă pofta de mâncare. Somnul în sine este un proces ce consumă calorii, chiar dacă mai puţine ca exerciţiile fizice, dar nu poate fi răspunzător pentru depunerea grăsimii în organism.

De ce avem coşmaruri?

În timpul somnului, întreg organismul nostru se odihneşte, creierul însă nu „doarme“ niciodată. Se crede că toţi oamenii visează în fiecare noapte. Totuşi, nu tot ceea ce visăm este şi plăcut. Coşmarurile sunt frecvente şi pot apărea la orice vârstă, tinzând să devină mai puţin frecvente şi intense odată cu vârsta. Aproximativ 2-8% din populaţia României are coşmaruri, femeile având un procentaj mai mare decât bărbaţii de aceeaşi vârstă.

Elementul esenţial al coşmarului îl constituie apariţia repetată de vise terifiante care duc la deşteptarea din somn. Conţinutul lor este centrat cel mai adesea pe pericole fizice iminente (urmărire, atac, vătămare corporală etc). În alte cazuri, pericolul perceput poate fi mai subtil, implicând eşecurile sau dificultăţile personale.

Coşmarurile încep adesea între vârsta de 3 şi 6 ani. Când frecvenţa este mare (mai multe pe săptămână), visele pot deveni o sursă de preocupare şi de stres atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. În cazul copiilor, coşmarurile fac parte din dezvoltarea normală a psihicului lor. Coşmarul este şi o metodă folosită în mod inconştient pentru a se debarasa de temerile şi de conflictele interioare. Ele devin un motiv de neliniştire numai dacă se repetă foarte des sau dacă se transformă în adevărate terori nocturne.

Cum dorm animalele?

Oamenii au nevoie de somn, iar pentru ca acesta să se realizeze este nevoie şi de anumite posturi corporale. Animalele au şi ele modul lor specific de a dormi. De exemplu, caii pot dormi stând în picioare, liliecii dorm agăţaţi cu capul în jos. Dar mamiferele marine, precum balenele şi delfinii, care îşi petrec întreaga lor viaţă în mare, cum pot dormi ele, fără să se înece? Delfinii adulţi călătoresc de regulă în perechi şi, în timp ce unul doarme, celălalt înoată încet, pe o parte şi pe alta. După un timp, rolurile se inversează. În timpul somnului, delfinii încetează activitatea doar a jumăte din creier, împreună cu ochiul opus. Cealaltă jumătate de creier stă trează, însă la un nivel scăzut de alertă. Această stare de semi-veghe e utilă împotriva prădătorilor, obstacolelor sau altor animale, permiţând ca, în funcţie de anumite situaţii, să fie semnalizate momentele când trebuie să se ridice la suprafaţă. După aproximativ două ore, animalul va inversa procesul, odihnind partea activă a creierului şi trezind-o pe cea odihnită.

Pentru a evita înecarea în timpul somnului, este crucial ca mamiferele maritime să deţină controlul asupra nărilor, ce se deschid şi închid sub controlul voluntar. Oamenii, desigur, pot respira şi în timp ce dorm, fără să fie conştienţi. Mecanismul nostru subconştient are control asupra acestui sistem în mod involuntar.