Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
24 Noi, 2024
Memoria de lucru - între intelect şi inimă
Una dintre problemele cu care se confruntă elevii şi studenţii este slăbirea memoriei. Cauzele sunt multiple, asemenea şi metodele de prevenţie. Sesiunea şi examenele, în general, sunt perioadele care aduc în prim plan importanţa memoriei, iar reuşitele în carieră, dar şi în viaţa cotidiană aduc un omagiu memoriei de lucru.
Numeroase studii au arătat că suportul afectiv asigurat de familie, colegi sau profesori facilitează procesul de învăţare. S-a observat că studenţii şi elevii sunt mai predispuşi să înveţe împreună cu colegii sau să îşi concentreze la maximum atenţia (participativă!) pe parcursul seminariilor şi al cursului.
Prezenţa de spirit a persoanei în procesul de învăţare
La antipodul factorilor de performanţă pentru învăţare, un studiu finalizat în 2011, organizat de universităţile Loyola şi Illinois, Chicago, a adus în atenţie informaţii relevante legate de impactul lipsei de motivaţie intrinsecă (!) a elevilor asupra culturii, sănătăţii şi comportamentului psiho-social. Spre exemplu, între 40% şi 60% dintre elevii de la liceu nu au o participare activă la ore, adică sunt formali cu prezenţa la şcoală (Klem şi Connell, 2004), iar aproximativ 30% dintre elevi au comportamente cu risc ridicat de periculozitate pentru societate şi pentru propria sănătate (între care consum de droguri, sex, încercări de suicid, depresii, violenţe), comportamente care de altfel le paralizează potenţialul de reuşită în viaţă (Dryfoos, 1997; Eaton şi co., 2008)1. Acelaşi studiu a propus ca ipoteză de lucru faptul că programele de învăţare socială şi emoţională (SEL) influenţează pozitiv, în mod semnificativ, rezultatele şcolare, comportamentale, atitudinale şi aptitudinale ale elevilor2. Într-adevăr, ipoteza se verifică în baza studiilor pe care s-a efectuat această amplă cercetare. Însă rezultatele acestui demers arată că programele SEL sprijinite pe o componenţă multiplă (în general cu două secţiuni: pe de o parte - profesorul, pe de altă parte - intervenţia părinţilor sau implementarea unor iniţiative educaţionale; traininguri) nu sunt cu mult mai eficiente decât aportul unei singure componente (profesorul). Pe de altă parte, concluziile cercetărilor actuale demonstrează clar că programele SEL asigură şanse reale de dezvoltare socio-emoţională, cu aproximativ 11% mai mult faţă de rezultatele grupului de control (tineri fără probleme cu risc ridicat, care însă nu beneficiază de SEL), având o rată de reuşită comparabilă cu iniţiativele vizibile din sfera socială adresate tinerilor.
Deşi o cercetare longitudinală a ajuns la concluzia că performanţele şcolare sunt mai curând influenţate de capacitatea de concentrare a atenţiei decât de factorii socio-emoţionali, investigaţiile de până acum continuă să ţină sub observaţie evoluţia afectelor pozitive în diferite sfere ale vieţii (sănătate, carieră, familie, satisfacţie personală). În orice caz, s-a observat că cel puţin competenţele de ordin social şi emoţional predispun la angajamentul personal, motivaţia de a învăţa, relaţia cu colegii şi profesorii3.
Dacă privim puţin mai atent, ceea ce ajută cu adevărat omul să se implice nu reprezintă componenta psihologică de sine stătătoare, ci sentimentul pe care îl pune în lumină, sentimentul de comuniune - acela că nu eşti singur, ci eşti cu cineva. Cineva îţi este alături! Cineva crede în tine şi de aceea te încurajează, sau crede că doar împreună cu tine se poate realiza pe sine. Aşadar, suportul socio-afectiv devine un factor important şi influent pentru motivaţia de a învăţa, motivaţie care poate fi ulterior dezvoltată în funcţie de interesul personal şi anturaj. Depinde cât preferăm să ne dăruim! Şi mai depinde de noi să ne lăsăm influenţaţi (cultivaţi) de anumiţi oameni sau chiar circumstanţe, fie şi negative (!), care ne încurajează să înţelegem cine suntem, prin care învăţăm să vedem în mod înţelegător!
Capacităţile revelatoare ale memoriei de lucru
În psihiatrie, memoria este definită ca „proces psihic al orientării retrospective realizat prin întipărire (fixare), păstrare (conservare) şi evocare (reactualizare)“. Acest fapt - evocarea, în special - sugerează implicit componenta afectivă de la baza informaţiilor stocate, prin intermediul căreia li se atribuie un sens specific, o valoare proprie. În august 2012 a fost publicat un alt studiu care a investigat efectele afectelor pozitive asupra memoriei de lucru şi asupra memoriei de scurtă durată. Memoria de scurtă durată se ocupă cu stocarea informaţiilor, în timp ce memoria de lucru are ca sarcini deopotrivă procesarea stocării şi a controlului de date. S-a plecat de la premisa că impactul puternic ar trebui să fie în direcţia memoriei de lucru, întrucât emoţiile pozitive contribuie la intensificarea funcţiei de control, adică de gestionare a informaţiilor, ceea ce implică actul de a gândi. Deşi interpretările testelor au demonstrat corelaţia tare dintre afectele pozitive şi memoria de lucru, analizele adiţionale consideră că acest fapt se datorează, în realitate, intensificării procesului cognitiv implicat, iar nu diferenţelor de motivaţie4. Observăm că şi în acest caz rezultatele studiului converg către acordul dintre afecte pozitive şi memoria de lucru, deşi rămân deschise şi altor posibile interpretări.
În acest sens ni se pare foarte interesantă şi provocatoare iniţiativa guvernamentală pe care au lansat-o englezii. Despre ce este vorba? Un departament al educaţiei va organiza un concurs naţional de poezie - Poetry by Heart - adresat elevilor. Fiecare concurent va trebui să pregătească doar două poezii, iar cei care se califică la faza naţională vor pregăti trei poezii. Ideea de fundal a acestei iniţiative, de altfel cu un evident rol edificator, constă în stimularea copiilor de a înţelege profunzimea realităţilor lăuntrice surprinse în mesajul poeziei şi de a învăţa să îl transmită într-o manieră personală. Autorii iniţiativei urmăresc astfel trăirea, nu teatralitatea, şi caută să arate spre cunoaşterea care ne minunează, iar nu spre banalizarea (profanarea) clipelor şi a tot ceea ce ne înconjoară. Aşadar, concursul îi încurajează pe elevi să descopere ei înşişi frumuseţea anumitor frânturi de simţiri şi trăiri cărora poezia le dă amploare, să înveţe să simtă ei înşişi, să se uimească de splendoarea şi de ordinea structurală a fiecărei particule din univers şi să se exprime în mod personal, aşa cum o face poetul prin lucrarea sa. Practic, elevii sunt puşi în relaţie nu doar cu poezia, nu doar cu obiectul acelei poezii, ci şi cu poetul şi trăirile de moment ale aceluia care dăinuie prin cuvântul exprimat şi lăsat celorlalţi ca dar din taina sa. Iar provocarea în sine de a recita o poezie implică astfel deopotrivă procesul cognitiv (memoria, gândirea, atenţia, limbajul) şi procesul afectiv (încărcătura emoţională, motivaţia), dat fiind că însăşi denumirea concursului reprezintă o invitaţie adresată în primul rând inimii fiecărui participant5. Mai simplu spus, elevul este chemat să trăiască cuvântul, să înveţe toate cu inima.
Astfel, şcoala articulează atât dezvoltarea cognitivă a elevului, cât şi o dezvoltare socială şi emoţională, ceea ce îi educă simţurile, îi capacitează motivaţia interioară şi îl învaţă pe tânăr să gândească, să simtă şi, nu în ultimă instanţă, să fie - să fie un om de valoare. Iar omul de valoare nu se arată pe sine, ci prin formarea sa lăuntrică arată pe cei care i-au lăsat ca moştenire această fire aleasă. Nu cumva pe aceeaşi linie se înscrie şi expresia psalmistului - „adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am veselit“ (Ps. 76, 3)? Parcă cumva această luare aminte ne suscită atenţia arătând că pomenirea numelui lui Dumnezeu actualizează un dor anume, dor pe care îl transfigurează într-o iubire (împlinită şi în acelaşi timp mereu crescândă!) revelatoare şi lucrătoare, o iubire care ne re-cunoaşte şi ne face să re-cunoaştem!
Note: 1 ‑The Impact of Enhancing Studentsâ Social and Emotional Learning: A Meta-Analysis of School-Based Universal Interventions – Child Development, January/February 2011, Volume 82, Number 1, Pages 405-432.
2 Ibidem, p. 407.
3 Ibidem, p. 419.
4 ‑Positive affect improves working memory: Implications for controlled cognitive processing, http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/02699931.2012.713325.
5 ‑http://www.guardian.co.uk/books/2013/jan/08/government-young-learn-poetry-by-heart.
