Tehnologia şi societatea contemporană

Cel mai important rol în influenţarea vieţii contemporane îl deţine astăzi, incontestabil, tehnologia. Puterea mediului tehnologic a devenit atât de evidentă, încât oamenii resimt cu toţii o presiune strivitoare în existenţa cotidiană din partea unui sistem integrator. Viaţa este substituită printr-un mod de a fi învăluit de teroarea eficienţei. În acest context, taina identităţii şi demnităţii persoanei este lezată. Cu interpretarea implicaţiilor sistemului tehnologic actual şi influenţa acestuia asupra vieţii umane s-a ocupat în secolul trecut sociologul francez Jacques Ellul.

Născut la Bor­deaux la 6 ianu­a­rie 1912, Jacques Ellul reprezintă o au­toritate vizionară în intuirea şi explicitarea profundă a im­pli­­caţiilor tehnologiei actuale. A predat sociologie la Fa­cul­ta­tea de Drept a Universităţii din Bor­deaux şi la Institutul de Stu­dii Politice. A scris peste 50 de cărţi pe teme de sociologie, re­marcându-se ca un gânditor creş­tin care a criticat sistemul teh­nologic al societăţii actuale. A murit în acelaşi oraş francez la 19 mai 1994.

Ellul s-a remarcat prin lu­cra­­rea tradusă şi publicată în en­gleză, The Technological So­ciety, din 1964, publicată în fran­ceză, La Technique, în edi­ţia originală din 1954. Citindu-l pe Marx, Jacques Ellul schim­bă perspectiva şi arată că în cen­trul lumii civilizate nu stă ca­pitalul, ci tehnica (el folo­seş­te cuvântul la technique, înţe­le­gând prin acesta ceea ce de­sem­­nează realitatea tehnologi­ei). Gânditorul francez depă­şeş­te perspectiva instrumentalis­tă şi pe cea a determinismului so­cial, arătând că tehnologia nu poate fi redusă la un instrument sau la un rezultat al inte­r­ac­ţiunilor sociale. Tehno­logia in­­clude totalitatea mode­lelor ra­ţionale integrate în ge­nera­rea unui sistem construit prin ra­ţionalitate operaţională, a­vând o eficienţă maximă în toa­te domeniile de activitate.

Ellul avansează în lucrarea sa reprezentativă The Tech­no­lo­gical Society două teze: prima se referă la faptul că tehnologia de­ţine cel mai important rol în in­fluenţarea vieţii contempora­ne, a doua presupune că teh­no­lo­gia actuală se diferenţiază net de tehnica tradiţională, ne­a­­vând aproape nimic comun cu a­c­easta. Pe lângă raţionalita­tea şi artificialitatea tehnologiei actuale, Ellul propune încă cinci caracteristici pentru a­ceas­t­a: automatismul (meto­de­le ineficiente sunt eliminate, ră­mânând una dominantă, ca­re generează eficienţa ma­xi­mă); autodezvoltarea (genera­rea automată a unor inovaţii teh­nologice); monismul (teh­no­lo­gia nu este particularizată, ci de­vine o realitate integratoare în­tr-un sistem constituit ca o re­ţea); universalismul (atât din punct de vedere spaţial, prin glo­balizare, cât şi calitativ, în sen­sul că realitatea vieţii este sub­ordonată eficienţei tehnice ma­nifestate în sistemul reticular); autonomia (este decisivă prin noutatea tehnologiei actu­a­­le, asigurându-i acesteia do­mi­­narea în toate domeniile vie­ţii. Din această perspectivă, Ellul arată că nu se mai poate vor­bi de un control al factorilor e­conomici, sociali, politici sau re­ligioşi asupra tehnologiei). A­ces­te caracteristici sunt relua­te, dezvoltate şi nuanţate de că­tre Ellul în cartea The Te­ch­no­lo­gical System, publicată în 1980 (această sinteză concen­tra­­tă a ideilor semnificative ale in­terpretării propuse de Ellul la adresa tehnologiei se re­gă­seş­te cu informaţii suplimen­ta­re în Encyclopedia of Science Tech­nology and Ethics, coordo­na­­tă de Carl Mitcham, Thom­son Gale, SUA, 2005, volumul 1, pp. 606-608. Totodată, aspec­te ale vieţii şi gândirii lui Ellul pot fi consultate în cartea Li­ving the Word; Resisting the World. The Life and Thought of Jacques Ellul, scrisă de An­drew J. Goddard, Carlisle, UK, 2002).

Impactul tehnologiei în societatea contemporană

Pentru o analiză a modului în care tehnologia s-a structu­rat într-un sistem tehnologic es­te semnificativ de urmărit ma­niera în care Ellul evi­den­ţi­a­ză această complexă meta­mor­­foză. Pentru omul din so­cie­ta­tea de astăzi nu e nevoie de o analiză aprofundată a im­pli­­caţiilor sistemului tehnolo­gic, întrucât el trăieşte cotidi­an, constant şi în diferite forme cu această conştiinţă că face par­te dintr-un asemenea sistem. Puterea sistemului tehno­lo­­gic a devenit atât de mare şi de evidentă, încât fiecare dintre noi, indiferent de domeniul de activitate, resimţim o pre­siu­­­ne strivitoare în existenţa co­t­idiană din partea unui sistem integrator.

Sistemul tehnologic actual nu se reduce la un angrenaj struc­turat exclusiv prin factori teh­nologici, ci presupune un me­diu care integrează diferite pro­ceduri, regulamente, direc­ti­­ve, secvenţe organizatorice struc­turate prin exersarea unei ra­ţionalităţi operatorii, având ca motivaţie determinantă efi­ci­­enţa. Viaţa este substituită prin­tr-un mod de a fi învăluit de teroarea eficienţei. A fi în­seam­nă a face ceva eficient. În a­cest con­text, taina identităţii şi dem­ni­­tăţii persoanei este le­za­tă.

Viaţa bazată pe comunica­rea şi comuniunea dintre per­soa­­ne este înlocuită cu un com­por­­tament robotic bazat pe re­guli standardizate şi proceduri im­personale. Simpla plată a fac­turilor sau rezolvarea unor pro­bleme concrete ale cetă­ţe­ni­lor presupune o interfaţă im­per­­sonală sau un dialog al a­ces­tora cu angajaţii companii­lor într-o formă inumană, lipsi­tă de viaţă. Cuvintele şi gestu­ri­le sunt epuizate prin tipare ge­nerate de proceduri care mu­ti­­l­ează viaţa. Sistemul dă o au­to­­ritate procedurii, mai presus de persoană, indiferent dacă e vor­ba de actul medical, de cel al gu­vernării sau de administra­rea unei instituţii.

Aceste realităţi trăite cotidi­an de omul zilelor noastre re­pre­zintă evidenţe vizibile, uşor de constatat. Ceea ce este cu a­de­­vărat impresionant ţine de fap­tul că aspecte ale societăţii struc­turate prin sistemul teh­no­­logic au fost menţionate cu o pre­cizie semnificativă în urmă cu câteva decenii de Ellul. El a a­nalizat cu o luciditate remar­ca­­bilă impactul tehnologiei a­su­­pra societăţii şi transforma­rea teh­nologiei în sistem tehno­lo­­gic. Es­te relevantă încercarea de a e­videnţia reperele gândirii lui Ellul în această problema­ti­că.

Jacques Ellul arată că socie­ta­tea din a doua jumătate a se­co­lului al XX-lea este marcată sem­nificativ şi într-o progresie ac­centuată de prezenţa maşini­lor. Spre deosebire de indus­tri­a­­lizarea din secolul al XIX-lea, ca­re era centralizată într-un sis­tem ierarhic, cu o creştere li­ni­ară, informaţia tehnologiei in­f­ormaţionale devine auto­ma­tă şi descentralizată. În acest sis­tem, abilităţile personale ale o­mului sunt din ce în ce mai pu­ţin solicitate. Ceea ce contea­ză ţine de un sistem tehnologic dez­voltat prin succesive inova­ţii tehnologice.

Ellul, plecând de la conside­ra­ţiile unor sociologi, arată mu­ta­ţiile semnificative în societa­tea ultimelor decenii ale secolului al XX-lea. El arată că Da­ni­el Bell numeşte societatea res­pec­tivă ca fiind industrial a­van­­sată, fără să precizeze însă spre ce anume este avansată. Nu se explicitează orientarea in­dustrializării excesive. Alain Touraine menţionează o socie­ta­­te postindustrială sau pro­gra­­mată în care se asistă la e­mer­genţa unor noi clase sociale (teh­nocraţii, birocraţii, exper­ţii). Există o tendinţă puternică de a insista asupra dezvoltării şi complexificării organizării. Ast­fel, se dezvoltă o societate bi­rocratică prin care birocraţia sub­stituie administraţia în ca­re omul concret avea un rol do­mi­nant. Birocraţia generează un mod de a fi care substituie pro­gresiv spontaneitatea vieţii.

Societatea spectacolului

O altă direcţie în explicarea so­cietăţii este cea a lui Marshal McLuhan, cu insistenţa acestu­ia asupra impactului semnifi­ca­tiv al noilor mass-media. A­ces­­tea, în care mesajul îl con­sti­­tuie chiar mediul, au un rol a­­parte în dezvoltarea aşa-nu­mi­­tei societăţi a spectacolului. O­mul devine un spectator pasiv, care asistă la spectacolul o­fe­­rit în mod determinant de că­tre mass-media. Nevoia de circ es­te amplificată artificial şi prin mass-media, în mod speci­al prin televiziune, orice act banal tinde să treacă în categoria de breaking news. Însă şi noile me­dii ale mass-media sunt po­si­­bile tot prin dezvoltarea acce­le­rată a tehnologiei informa­ţi­ei.

Un alt autor, Brzezinski, a­ră­ta prin anii 1970 că se poate vor­bi de o societate teh­no­tro­ni­că, încercându-se combinarea din­tre tehnică şi electronică. Da­că în societatea industrială ma­şina are un rol important, iar învăţarea este predată prin in­termediul relaţiilor persona­le, existând o anumită con­şti­in­ţă a elitelor, promovată în mod spe­cial prin universităţi, în so­cie­­tatea tehnotronică, automa­t­i­zarea înlocuieşte angajarea per­sonalului din procesul in­dus­­trial, învăţarea devine uni­ver­sală şi mai impersonală din ca­uza noilor medii de comuni­ca­­re ale tehnologiei informaţiei. Ma­şina din societatea industri­a­lă este materială şi este alcă­tu­ită din părţi care se mişcă vi­zi­bil. Computerele şi mediile teh­nologice ale societăţii teh­no­tro­nice se bazează pe procese in­vizibile privirii obişnuite, în­tru­cât mişcarea electronilor nu es­te vizibilă.

Indiferent de analizele socio­lo­­­gice sau de accentul pus într-o te­orie sau alta, se evidenţiază că factorul cu impactul cel mai ma­re asupra societăţii este dat de fenomenul tehnologiei. Prin in­fluenţa considerabilă a teh­no­logiei, societatea devine una teh­nologică. Ellul merge mai a­dânc cu analiza, arătând că de fapt societatea tehnologică a fost transformată într-un sistem tehnologic. El arată că a­cest sistem include aspectele e­xis­tenţei din toate domeniile: eco­nomic, social, politic, cultu­ral, religios.

Se pune întrebarea dacă so­cie­­tatea structurată prin siste­mul tehnologic poate fi conce­pu­tă ca o megamaşină. De e­xem­­plu, N. Wienner concepea so­cietatea ca un sistem ciberne­tic, iar L. Mumford încă din 1948 în lucrarea The Myth of the Machine arăta că mega­ma­şi­na socială presupune un sistem omogen social şi organizat. Ma­niera de organizare este da­to­­rată unei coordonări care pre­supune predictibilitate şi pu­tere, şi mai presus de acestea, controlul. Megamaşina trebuie să funcţioneze implacabil, fie­care aspect al societăţii fiind or­ganizat şi integrat în cadrul sistemului.

Ellul arată că trebuie făcută dis­tincţia între societate şi sistem tehnologic. Societatea teh­n­o­logică este aceea în care sis­te­­mul tehnologic a fost imple­men­­tat, însă există o tensiune în­tre societate şi sistem. Încer­ca­­rea de a transforma societa­tea într-o megamaşină prin dez­voltarea şi rafinarea siste­mu­lui tehnologic reprezintă un de­mers utopic. Utopiile din trecut, punând accentul pe o orga­ni­­zare ideală a societăţii, au ge­ne­rat multiple ideologii cu ca­rac­­ter totalitar, întrucât nevoia de a organiza cele mai mici de­ta­lii ale existenţei ţine de do­rin­ţa de a deţine controlul.

Tehnologia generează un mediu diferit faţă de cel natural

Jacques Ellul demonstrează, din­­colo de implicaţiile concep­tu­­ale ale tehnologiei, faptul că teh­nologia actuală nu mai poa­te fi concepută ca un instrument, ci ca un mediu. Relaţiile din societatea actuală nu mai sunt nemijlocite, ci mediate, pre­cum şi experienţele. Teh­no­lo­gia dobândeşte un rol mediator determinant, până într-a­co­lo încât riscă să se ajungă la o me­diere exclusiv tehnologică. Ellul în concordanţă cu un alt cri­tic strălucit al societăţii de con­sum de astăzi, Jean Bau­drillard, arată că tehnologia de­vine suportul relaţiilor inte­r­u­mane.

Criza comunicării şi comu­ni­u­­nii personalizate din socie­ta­tea actuală derivă şi din faptul că medierea tehnologică devine a­d­esea un suport exclusiv al le­gă­turilor umane. Astăzi, oame­nii se privesc tot mai rar în fa­ţă, se întâlnesc sporadic şi su­per­­ficial în ceea ce ţine de viul re­laţiei, împărtăşesc tot mai pu­ţine şi fac tot mai puţine lucruri împreună. Tehnologia ca me­diator generează un mediu di­ferit faţă de cel natural în ca­re oamenii trăiau nemijlocit şi în­tr-un anumit firesc.

Ritmul din mediul tehnolo­gic este artificial, accelerat în­tr-un mod infernal, fiind evident nefiziologic. Ritmul firesc al me­diu­­lui natural este substi­tu­it cu o accelerare a accele­ra­ţiei în ca­re toate par să se com­pri­­me, o­mul fiind angajat într-o viteză a­me­ţi­toare. Totul trebuie făcut şi tră­it cu viteză (de la mâncare pâ­n­ă la actul gân­di­rii, de la mo­dul de a munci pâ­nă la cel de re­la­xare). Totul se face sub im­pe­riul unei viteze im­puse artificial prin mediul tehnologic.

Ellul arată că „medierea prin tehnologie devine un me­di­a­tor universal, cu supremaţie în raport cu alte medieri, până la asigurarea unei exclu­si­vi­tăţi. Acesta este cel mai înalt grad de autonomie. Medierea prin intermediul tehnologiei es­te esenţială pentru înţelegerea so­cietăţii contemporane. Teh­no­­logia nu mediază doar rela­ţia dintre om şi mediul natural, ci şi relaţiile interumane. A­ceas­­tă mediere prin tehnologie a relaţiilor dintre oameni pro­du­­ce un fenomen care niciodată nu încetează să ne surprindă: o creş­tere a singurătăţii persona­le, trăită într-o lume globali­za­tă din punctul de vedere al me­d­i­­ilor de comunicare (s.n.). Teh­no­logia devine practic un me­diu al existenţei omului“.1

Transformarea tehnologiei în­tr-un mediu are consecinţe a­su­pra vieţii omului şi a socie­tă­ţii. Mediul tehnologic fragmen­tea­ză şi dezintegrează mediile na­turale şi culturale. Redu­ce­rea simplificatoare a omului la un simplu operator de algoritmi de secvenţe logice produ­ce o alienare. Ceea ce nu poate fi redus la o secvenţă integrată lo­gic într-un anumit sistem pro­cedural pentru asigurarea efi­cienţei este exclus. Însă viaţa în­seamnă mai mult decât un set de proceduri.

Mediul tehnologic se află în­tr-o dezvoltare continuu ac­ce­­le­ra­tă, încercând să înlo­cu­ias­că func­ţiile mediului de odi­ni­oară. În­să, prin simplifica­rea şi re­nun­ţ­area la ceea ce nu poate fi stan­dardizat, nu se poa­te atin­ge complexitatea me­diului na­tu­­ral. „Este evident că nicioda­tă nu o să atin­gem complexita­tea mediului na­tural (o comple­xi­tate pe ca­re o descoperim pe mă­sură ce o distrugem). Nu o pu­tem atin­ge deoarece tehnologia simplifică... Mediul tehno­lo­­gic es­te în fapt caracterizat prin­tr-o creş­tere a abstrac­ti­ză­rii şi a con­trolului. Într-un a­se­me­nea me­diu, spontaneitatea şi crea­ti­­vitatea sunt diluate“.2

Ellul arată că, în societatea ac­tuală, marcată de mediul teh­nologic, orice problemă trebuie pusă în termeni tehnolo­gici. În mod automat, prin men­ta­litatea unei lumi formatate şi ro­botizate, toate situaţiile trebuie cuantificate printr-o logică spe­cifică tehnologiei. Fără teh­no­logie se creează impresia u­nui handicap major. De la simplele abilităţi de a scrie sau de a calcula până la complexe pro­ble­me de administraţie, absen­ţa tehnologiei generează un sen­timent de neputinţă. Cu toa­te că se acreditează ideea re­­zolvării eficient a situaţiilor prin intermediul mediului teh­no­logic, sunt numeroase pro­ble­­me artificiale care apar, precum şi o complicare a omului în pro­cesul de rezolvare a reali­tă­ţi­lor de viaţă prin tehnologie.

1 ‑Jacques Ellul, The Techno­lo­gical System, Continuum Pu­blishing Corportaion, New York, 1980, p. 38.
2 Ibidem, pp. 46-47.