Duminica a 25-a după Rusalii (Pilda samarineanului milostiv) Luca 10, 25-37 În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa
10 Noi, 2024
Tehnologia şi societatea contemporană
Cel mai important rol în influenţarea vieţii contemporane îl deţine astăzi, incontestabil, tehnologia. Puterea mediului tehnologic a devenit atât de evidentă, încât oamenii resimt cu toţii o presiune strivitoare în existenţa cotidiană din partea unui sistem integrator. Viaţa este substituită printr-un mod de a fi învăluit de teroarea eficienţei. În acest context, taina identităţii şi demnităţii persoanei este lezată. Cu interpretarea implicaţiilor sistemului tehnologic actual şi influenţa acestuia asupra vieţii umane s-a ocupat în secolul trecut sociologul francez Jacques Ellul.
Născut la Bordeaux la 6 ianuarie 1912, Jacques Ellul reprezintă o autoritate vizionară în intuirea şi explicitarea profundă a implicaţiilor tehnologiei actuale. A predat sociologie la Facultatea de Drept a Universităţii din Bordeaux şi la Institutul de Studii Politice. A scris peste 50 de cărţi pe teme de sociologie, remarcându-se ca un gânditor creştin care a criticat sistemul tehnologic al societăţii actuale. A murit în acelaşi oraş francez la 19 mai 1994.
Ellul s-a remarcat prin lucrarea tradusă şi publicată în engleză, The Technological Society, din 1964, publicată în franceză, La Technique, în ediţia originală din 1954. Citindu-l pe Marx, Jacques Ellul schimbă perspectiva şi arată că în centrul lumii civilizate nu stă capitalul, ci tehnica (el foloseşte cuvântul la technique, înţelegând prin acesta ceea ce desemnează realitatea tehnologiei). Gânditorul francez depăşeşte perspectiva instrumentalistă şi pe cea a determinismului social, arătând că tehnologia nu poate fi redusă la un instrument sau la un rezultat al interacţiunilor sociale. Tehnologia include totalitatea modelelor raţionale integrate în generarea unui sistem construit prin raţionalitate operaţională, având o eficienţă maximă în toate domeniile de activitate.
Ellul avansează în lucrarea sa reprezentativă The Technological Society două teze: prima se referă la faptul că tehnologia deţine cel mai important rol în influenţarea vieţii contemporane, a doua presupune că tehnologia actuală se diferenţiază net de tehnica tradiţională, neavând aproape nimic comun cu aceasta. Pe lângă raţionalitatea şi artificialitatea tehnologiei actuale, Ellul propune încă cinci caracteristici pentru aceasta: automatismul (metodele ineficiente sunt eliminate, rămânând una dominantă, care generează eficienţa maximă); autodezvoltarea (generarea automată a unor inovaţii tehnologice); monismul (tehnologia nu este particularizată, ci devine o realitate integratoare într-un sistem constituit ca o reţea); universalismul (atât din punct de vedere spaţial, prin globalizare, cât şi calitativ, în sensul că realitatea vieţii este subordonată eficienţei tehnice manifestate în sistemul reticular); autonomia (este decisivă prin noutatea tehnologiei actuale, asigurându-i acesteia dominarea în toate domeniile vieţii. Din această perspectivă, Ellul arată că nu se mai poate vorbi de un control al factorilor economici, sociali, politici sau religioşi asupra tehnologiei). Aceste caracteristici sunt reluate, dezvoltate şi nuanţate de către Ellul în cartea The Technological System, publicată în 1980 (această sinteză concentrată a ideilor semnificative ale interpretării propuse de Ellul la adresa tehnologiei se regăseşte cu informaţii suplimentare în Encyclopedia of Science Technology and Ethics, coordonată de Carl Mitcham, Thomson Gale, SUA, 2005, volumul 1, pp. 606-608. Totodată, aspecte ale vieţii şi gândirii lui Ellul pot fi consultate în cartea Living the Word; Resisting the World. The Life and Thought of Jacques Ellul, scrisă de Andrew J. Goddard, Carlisle, UK, 2002).
Impactul tehnologiei în societatea contemporană
Pentru o analiză a modului în care tehnologia s-a structurat într-un sistem tehnologic este semnificativ de urmărit maniera în care Ellul evidenţiază această complexă metamorfoză. Pentru omul din societatea de astăzi nu e nevoie de o analiză aprofundată a implicaţiilor sistemului tehnologic, întrucât el trăieşte cotidian, constant şi în diferite forme cu această conştiinţă că face parte dintr-un asemenea sistem. Puterea sistemului tehnologic a devenit atât de mare şi de evidentă, încât fiecare dintre noi, indiferent de domeniul de activitate, resimţim o presiune strivitoare în existenţa cotidiană din partea unui sistem integrator.
Sistemul tehnologic actual nu se reduce la un angrenaj structurat exclusiv prin factori tehnologici, ci presupune un mediu care integrează diferite proceduri, regulamente, directive, secvenţe organizatorice structurate prin exersarea unei raţionalităţi operatorii, având ca motivaţie determinantă eficienţa. Viaţa este substituită printr-un mod de a fi învăluit de teroarea eficienţei. A fi înseamnă a face ceva eficient. În acest context, taina identităţii şi demnităţii persoanei este lezată.
Viaţa bazată pe comunicarea şi comuniunea dintre persoane este înlocuită cu un comportament robotic bazat pe reguli standardizate şi proceduri impersonale. Simpla plată a facturilor sau rezolvarea unor probleme concrete ale cetăţenilor presupune o interfaţă impersonală sau un dialog al acestora cu angajaţii companiilor într-o formă inumană, lipsită de viaţă. Cuvintele şi gesturile sunt epuizate prin tipare generate de proceduri care mutilează viaţa. Sistemul dă o autoritate procedurii, mai presus de persoană, indiferent dacă e vorba de actul medical, de cel al guvernării sau de administrarea unei instituţii.
Aceste realităţi trăite cotidian de omul zilelor noastre reprezintă evidenţe vizibile, uşor de constatat. Ceea ce este cu adevărat impresionant ţine de faptul că aspecte ale societăţii structurate prin sistemul tehnologic au fost menţionate cu o precizie semnificativă în urmă cu câteva decenii de Ellul. El a analizat cu o luciditate remarcabilă impactul tehnologiei asupra societăţii şi transformarea tehnologiei în sistem tehnologic. Este relevantă încercarea de a evidenţia reperele gândirii lui Ellul în această problematică.
Jacques Ellul arată că societatea din a doua jumătate a secolului al XX-lea este marcată semnificativ şi într-o progresie accentuată de prezenţa maşinilor. Spre deosebire de industrializarea din secolul al XIX-lea, care era centralizată într-un sistem ierarhic, cu o creştere liniară, informaţia tehnologiei informaţionale devine automată şi descentralizată. În acest sistem, abilităţile personale ale omului sunt din ce în ce mai puţin solicitate. Ceea ce contează ţine de un sistem tehnologic dezvoltat prin succesive inovaţii tehnologice.
Ellul, plecând de la consideraţiile unor sociologi, arată mutaţiile semnificative în societatea ultimelor decenii ale secolului al XX-lea. El arată că Daniel Bell numeşte societatea respectivă ca fiind industrial avansată, fără să precizeze însă spre ce anume este avansată. Nu se explicitează orientarea industrializării excesive. Alain Touraine menţionează o societate postindustrială sau programată în care se asistă la emergenţa unor noi clase sociale (tehnocraţii, birocraţii, experţii). Există o tendinţă puternică de a insista asupra dezvoltării şi complexificării organizării. Astfel, se dezvoltă o societate birocratică prin care birocraţia substituie administraţia în care omul concret avea un rol dominant. Birocraţia generează un mod de a fi care substituie progresiv spontaneitatea vieţii.
Societatea spectacolului
O altă direcţie în explicarea societăţii este cea a lui Marshal McLuhan, cu insistenţa acestuia asupra impactului semnificativ al noilor mass-media. Acestea, în care mesajul îl constituie chiar mediul, au un rol aparte în dezvoltarea aşa-numitei societăţi a spectacolului. Omul devine un spectator pasiv, care asistă la spectacolul oferit în mod determinant de către mass-media. Nevoia de circ este amplificată artificial şi prin mass-media, în mod special prin televiziune, orice act banal tinde să treacă în categoria de breaking news. Însă şi noile medii ale mass-media sunt posibile tot prin dezvoltarea accelerată a tehnologiei informaţiei.
Un alt autor, Brzezinski, arăta prin anii 1970 că se poate vorbi de o societate tehnotronică, încercându-se combinarea dintre tehnică şi electronică. Dacă în societatea industrială maşina are un rol important, iar învăţarea este predată prin intermediul relaţiilor personale, existând o anumită conştiinţă a elitelor, promovată în mod special prin universităţi, în societatea tehnotronică, automatizarea înlocuieşte angajarea personalului din procesul industrial, învăţarea devine universală şi mai impersonală din cauza noilor medii de comunicare ale tehnologiei informaţiei. Maşina din societatea industrială este materială şi este alcătuită din părţi care se mişcă vizibil. Computerele şi mediile tehnologice ale societăţii tehnotronice se bazează pe procese invizibile privirii obişnuite, întrucât mişcarea electronilor nu este vizibilă.
Indiferent de analizele sociologice sau de accentul pus într-o teorie sau alta, se evidenţiază că factorul cu impactul cel mai mare asupra societăţii este dat de fenomenul tehnologiei. Prin influenţa considerabilă a tehnologiei, societatea devine una tehnologică. Ellul merge mai adânc cu analiza, arătând că de fapt societatea tehnologică a fost transformată într-un sistem tehnologic. El arată că acest sistem include aspectele existenţei din toate domeniile: economic, social, politic, cultural, religios.
Se pune întrebarea dacă societatea structurată prin sistemul tehnologic poate fi concepută ca o megamaşină. De exemplu, N. Wienner concepea societatea ca un sistem cibernetic, iar L. Mumford încă din 1948 în lucrarea The Myth of the Machine arăta că megamaşina socială presupune un sistem omogen social şi organizat. Maniera de organizare este datorată unei coordonări care presupune predictibilitate şi putere, şi mai presus de acestea, controlul. Megamaşina trebuie să funcţioneze implacabil, fiecare aspect al societăţii fiind organizat şi integrat în cadrul sistemului.
Ellul arată că trebuie făcută distincţia între societate şi sistem tehnologic. Societatea tehnologică este aceea în care sistemul tehnologic a fost implementat, însă există o tensiune între societate şi sistem. Încercarea de a transforma societatea într-o megamaşină prin dezvoltarea şi rafinarea sistemului tehnologic reprezintă un demers utopic. Utopiile din trecut, punând accentul pe o organizare ideală a societăţii, au generat multiple ideologii cu caracter totalitar, întrucât nevoia de a organiza cele mai mici detalii ale existenţei ţine de dorinţa de a deţine controlul.
Tehnologia generează un mediu diferit faţă de cel natural
Jacques Ellul demonstrează, dincolo de implicaţiile conceptuale ale tehnologiei, faptul că tehnologia actuală nu mai poate fi concepută ca un instrument, ci ca un mediu. Relaţiile din societatea actuală nu mai sunt nemijlocite, ci mediate, precum şi experienţele. Tehnologia dobândeşte un rol mediator determinant, până într-acolo încât riscă să se ajungă la o mediere exclusiv tehnologică. Ellul în concordanţă cu un alt critic strălucit al societăţii de consum de astăzi, Jean Baudrillard, arată că tehnologia devine suportul relaţiilor interumane.
Criza comunicării şi comuniunii personalizate din societatea actuală derivă şi din faptul că medierea tehnologică devine adesea un suport exclusiv al legăturilor umane. Astăzi, oamenii se privesc tot mai rar în faţă, se întâlnesc sporadic şi superficial în ceea ce ţine de viul relaţiei, împărtăşesc tot mai puţine şi fac tot mai puţine lucruri împreună. Tehnologia ca mediator generează un mediu diferit faţă de cel natural în care oamenii trăiau nemijlocit şi într-un anumit firesc.
Ritmul din mediul tehnologic este artificial, accelerat într-un mod infernal, fiind evident nefiziologic. Ritmul firesc al mediului natural este substituit cu o accelerare a acceleraţiei în care toate par să se comprime, omul fiind angajat într-o viteză ameţitoare. Totul trebuie făcut şi trăit cu viteză (de la mâncare până la actul gândirii, de la modul de a munci până la cel de relaxare). Totul se face sub imperiul unei viteze impuse artificial prin mediul tehnologic.
Ellul arată că „medierea prin tehnologie devine un mediator universal, cu supremaţie în raport cu alte medieri, până la asigurarea unei exclusivităţi. Acesta este cel mai înalt grad de autonomie. Medierea prin intermediul tehnologiei este esenţială pentru înţelegerea societăţii contemporane. Tehnologia nu mediază doar relaţia dintre om şi mediul natural, ci şi relaţiile interumane. Această mediere prin tehnologie a relaţiilor dintre oameni produce un fenomen care niciodată nu încetează să ne surprindă: o creştere a singurătăţii personale, trăită într-o lume globalizată din punctul de vedere al mediilor de comunicare (s.n.). Tehnologia devine practic un mediu al existenţei omului“.1
Transformarea tehnologiei într-un mediu are consecinţe asupra vieţii omului şi a societăţii. Mediul tehnologic fragmentează şi dezintegrează mediile naturale şi culturale. Reducerea simplificatoare a omului la un simplu operator de algoritmi de secvenţe logice produce o alienare. Ceea ce nu poate fi redus la o secvenţă integrată logic într-un anumit sistem procedural pentru asigurarea eficienţei este exclus. Însă viaţa înseamnă mai mult decât un set de proceduri.
Mediul tehnologic se află într-o dezvoltare continuu accelerată, încercând să înlocuiască funcţiile mediului de odinioară. Însă, prin simplificarea şi renunţarea la ceea ce nu poate fi standardizat, nu se poate atinge complexitatea mediului natural. „Este evident că niciodată nu o să atingem complexitatea mediului natural (o complexitate pe care o descoperim pe măsură ce o distrugem). Nu o putem atinge deoarece tehnologia simplifică... Mediul tehnologic este în fapt caracterizat printr-o creştere a abstractizării şi a controlului. Într-un asemenea mediu, spontaneitatea şi creativitatea sunt diluate“.2
Ellul arată că, în societatea actuală, marcată de mediul tehnologic, orice problemă trebuie pusă în termeni tehnologici. În mod automat, prin mentalitatea unei lumi formatate şi robotizate, toate situaţiile trebuie cuantificate printr-o logică specifică tehnologiei. Fără tehnologie se creează impresia unui handicap major. De la simplele abilităţi de a scrie sau de a calcula până la complexe probleme de administraţie, absenţa tehnologiei generează un sentiment de neputinţă. Cu toate că se acreditează ideea rezolvării eficient a situaţiilor prin intermediul mediului tehnologic, sunt numeroase probleme artificiale care apar, precum şi o complicare a omului în procesul de rezolvare a realităţilor de viaţă prin tehnologie.
1 ‑Jacques Ellul, The Technological System, Continuum Publishing Corportaion, New York, 1980, p. 38.
2 Ibidem, pp. 46-47.
