Viaţa în culori

Culorile au fascinat omenirea dintotdeauna, dând lumii înconjurătoare armonie şi frumuseţe, însă abia recent au fost realizate studii psihologice care să evidenţieze rolul acestora în viaţa noastră. Cromatica naturii înconjurătoare, a vestimentaţiei, a spaţiilor în care trăim sau muncim ne influenţează dispoziţia şi comporta-mentul, de cele mai multe ori fără să ne dăm seama.

Preferinţa pentru roşu

Culoarea roşie afectează modul în care oamenii functionează: roşu simbolizează pericolul, ne obligă să oprim în trafic sau o asociem cu greşelile şi eşecurile la teste (culoarea cu care profesorul corectează). În urma a cinci experimente psihologice, cercetătorii englezi au demonstrat că această culoare îi determină pe bărbaţi să se simtă mai atenţi faţă de o femeie, nefiind conştienţi de rolul pe care această culoare îl joacă în atracţia lor. De la roşul ocru, folosit în ritualurile antice, până la inimioarele roşii de Sfântul Valentin, nuanţa roşie a fost relaţionată cu dragostea romantică în diferite culturi şi perioade de timp. Abia în ultimii ani psihologii au luat în vedere în mod sistematic şi relaţia dintre culoare şi comportament. E fascinant modul în care ceva atât de omniprezent precum culorea poate afecta comportamentul nostru în mod inconştient.

Deşi acest efect al culorii roşii poate fi produsul exclusiv al societăţii, psihologii susţin că răspunsul bărbaţilor faţă de roşu are o rădăcină biologică. Pentru cuantificarea acestui efect, bărbaţii participanţi erau supuşi unui test în care trebuiau să privească fotografii ale unor femei îmbrăcate în diferite culori. Într-o condiţie experimentală, aceeaşi femeie apărea în mai multe poze, într-una îmbrăcată în roşu, iar în cealaltă în alb, apoi în gri, verde sau albastru. Bărbaţii alegeau în majoritatea cazurilor îmbrăcămintea roşie, demonstrând faptul că această culoare este asociată cu sănătatea, iar verdele sau culorile pale cu patologicul.

Multe echipe sportive îşi aleg uniforme bazate pe o mascotă, oraşul sau ţara pe care o reprezintă, şi nu la decizia vreunui arbitru. Însă un nou studiu din 2008 sugerează că alegerea culorii roşii pentru uniforma unei echipe poate afecta decizia arbitrului în favoarea acesteia. O echipă de psihologi de la Universitatea din Munster a descoperit că arbitrii tind să acorde mai multe puncte competitorilor îmbrăcaţi în roşu decât celor în albastru. Cercetătorii prezentau o serie de casete ale jucătorilor îmbrăcaţi în roşu şi albastru unor 42 de arbitri, în 2 seturi de clipuri identice, cu excepţia faptului că ele erau inversate în al doliea set, jucătorul roşu apărând în albastru şi invers. Arbitrii erau rugaţi să evalueze performanţa fiecărui competitor, roşu şi albastru, după fiecare vizionare video.

Psihologii au concluzionat că acei concurenţi care purtau roşu erau avantajaţi într-o proporţie de 13% mai mare, deşi fiecare atlet era îmbrăcat în ambele culori la un moment dat. Mai mult, punctele acordate creşteau după ce atletul albastru se schimba în roşu şi scădeau când cel în roşu se schimba în albastru.

Auzind culori şi văzând sunete

În mod normal, noi percepem culorile cu ajutorul văzului, încântându-ne privirea. Însă, unii oameni aud, miros, gustă sau simt durerea în culori, „gustă“ formele, percep cifrele scrise, literele şi cuvintele în culori (de exemplu, asociază culoarea roşie cu litera „A“ şi movul cu „V“) sau fac alte conexiuni neobişnuite între stimul şi răspuns. Majoritatea cercetătorilor din domeniu numesc acest proces sinestezie şi consideră că ar fi cauzat de intersectarea unor circuite în creierele sinesteziştilor, un proces de suprapunere dintre sistemele de reprezentare caracterizate de fenomene precum circuite văz-simţ, dar până de curând ei nu au avut nici o metodă pentru a verifica această ipoteză, oricare două modalităţi senzoriale putând fi conectate. Totuşi, cea mai comună formă este cea de „auz în culori“: sunete, muzică sau voci, percepute în culori.

Deşi fenomenul sinesteziei a fost îndelung cercetat, nu se ştie dacă aceste experienţe raportate ca fiind vii şi reale sunt de fapt percepute sau sunt produsul secundar al altor mecanisme psihologice, precum memoria. Sinestezia a fost mult timp explicată greşit, ca fiind un produs al unei imaginaţii extrem de active sau ca semn de tulburare mintală, dar în cele din urmă, a fost acceptată de oamenii de ştiintă ca un fenomen cu reale baze neurologice.

Terapia culorilor

Fie că realizăm sau nu, suntem afectaţi emoţial de culorile ce ne înconjură. În casele noastre, culorile pe care le alegem reflectă personalitatea noastră şi sentimentele pe care le experientăm la un moment dat. Unele culori stimulează activitatea biologică a organismului, altele, dimpotrivă, o frânează.

Fiind bazată pe culori, lumina afectează toate vieţuitoarele şi obiectele neînsufleţite. Fiecare materie descarcă unde de un anume tip. Când un metal este expus la soare, culoarea sa suferă o transformare; chiar şi culoarea aurului se schimbă după o perioadă de timp în cazul expunerii. Aşadar, lumina nu numai că produce schimbări chimice, dar are efecte profunde asupra psihicului şi sănătăţii noastre, prin inducerea diferitelor sentimente când intensitatea luminii se schimbă.

Fiecare culoare are diverse umbre şi tonuri, ce rezultă din diferite frecvenţe. Deşi percepţia culorilor este oarecum subiectivă, efectele acestora au o semnificaţie universală. Culoarea roşie şi nuanţele asemănătoare produc anxietate, în timp ce albastrul are efecte calmante. Terapia culorilor dă rezultate bune în tratatrea problemelor de inima, astm, malarie, febră, pneumonie şi infecţii oculare.

Cum văd animalele lumea?

Este foarte dificil de explicat şi înţeles forma structurii ochiului fiecărei specii, însă toate animalele văd prin captarea razelor de lumină pe retină.

Majoritatea animalelor văd în culori, dar nu văd lumea la fel ca oamenii. Unele sunt mai sensibile la roşu si portocaliu, altele văd în special verdele şi albastrul. Insectele percep radiaţiile ultraviolete, astfel că fructele şi florile, care pentru noi par albastre spre negru, pentru ele pot să pară viu colorate sau pot urmări semnele ultraviolete de pe petalele florilor care conduc la nectar.

Dintre toate vieţuitoarele, vederea albinii pare a fi cea mai interesantă în urma experienţelor realizate de cercetători. Utilizând două bucăţi de hârtie albă de nuanţe diferite, albinele au demonstrat că pot percepe diferenţa de ton, deşi nouă ni s-ar părea la fel. Ochii noştri funcţionează de la 7.000 de angstromi până la 4.000, din roşu până în violet, însă albina ajunge până la 3.000 de angstromi. Deşi am vedea mai multe flori albe, pentru albine nu culoarea albă pare a fi interesantă, ci faptul că florile albe reflectă în proporţii diferite în ultraviolet. Nu toată lumina se întoarce înapoi de la floare; ultravioletul lipseşte, ceea ce reprezintă o culoare pentru albină, aşa cum pentru noi absenţa albastrului înseamnă galben. Aşadar, pentru albine, toate florile sunt colorate, iar roşul este invizibil pentru ele.

Un studiu atent al florii roşii arată că putem vedea cu ochii noştri că majoritatea florilor roşii au o nuanţă albăstruie; ele reflectă şi o anumită cantitate de lumină albastră, care este vizibilă pentru albină, iar reflexia dată de flori în ultraviolet de la o parte a petalei la alta variază. Aşadar, o floare văzută de o albină este mult mai frumoasă şi complexă decât o poate percepe ochiul uman.