Acolo unde cultura și istoria întâlnesc credința

Credința e legată strâns de cultură. Arta religioasă este un subdomeniu fascinant al artelor vizuale, muzica bisericească este o adevărată încântare spirituală, istoria generală nu poate fi înțeleasă fără istoria credinței, iar lăcașurile de cult sunt repere esențiale ale geografiei. Nu e de mirare așadar că ambele biserici tricentenare din Topoloveni, Argeș, au pe lângă ele câte un muzeu.

La doi pași de străvechea biserică din satul Inuri cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil se află muzeul care poartă numele Mitropolitului ortodox Daniil Topoloveanu. O singură încăpere, nu foarte mare, dar plină de exponate care stârnesc emoția: băncuțe de lemn, o tablă școlară, vechi manuale și tocuri cu peniță, numeroase straie populare, cufere, covoare și pături, ștergare, icoane, vase de lut și linguri de lemn, perdele populare, un război de țesut, dulapuri și rafturi, coveți, lămpi cu gaz, un tuci, un fier vechi de călcat, câte și mai câte. În total, muzeul adăpostește sute de obiecte vechi de peste un veac, donate, adunate sau găsite şi recon­dițio­nate, pentru ca noile generații să înțeleagă trecutul localității şi în general trecutul și tradițiile.

Suntem în fosta şcoală de la Inuri, în care au învățat câteva generaţii de copii ai cătunului pe atunci izolat de restul lumii. În 1830 erau aici elevi 16 băieţi şi 4 fete, pentru întreţinerea acestei şcoli se cheltuiau anual 1.080 de lei, o sumă considerabilă la acea vreme.

Remarcabil e faptul că în satul Inuri, în preajma celui de-Al Doilea Război Mondial, peste 80% din locuitori ştiau să scrie şi să citească.

Clădirea este construită în stil românesc, cu verandă la intrare și foarte luminoasă, devenind, de la inaugurarea Şcolii Muzeu „Mitropolit Daniil Topoloveanu”, în 2017, o atracţie turistică a zonei.

Pentru a marca destinația iniția­lă a locului, în cadrul muzeului a fost reconstituit interiorul unei clase de altădată. Dacă pentru vizitatorii veniți din alte locuri, și mai ales pentru tinerii de azi, toate acestea sunt curiozități și exponate de muzeu, unele păstrate la fața locului, altele aduse ulterior de săteni, pentru aceștia din urmă reprezintă suportul material al unor tandre amintiri, mai ales despre foștii lor învățători.

Trebuie amintit că Daniil Topoloveanu, născut și crescut în Inuri, a fost Mitropolitul Ţării Româneşti în timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat, iar satul Inuri a fost vatra Topolovenilor. Pentru iubitorii sportului, să mai spunem că în fosta școală au învățat, între alții, Rodica Mutu, mama viitorului celebru fotbalist Adrian Mutu, și actualul primar al Topolovenilor (de 36 de ani încoace!), Gheorghiţă Boţârcă.

Călătoria în timp e posibilă

Exterior, Muzeul Etnografic Go­leștii Badii de pe lângă Biserica „Adormirea Maicii Domnului” arată ca o pensiune de vacanță sau poate mai degrabă ca o gară veche. Interior, este o colecție eclectică, dar fermecătoare, de obiecte vechi, fiecare cu istoria lui, un adevărat portal spre trecut, spre viața de zi cu zi a sătenilor de altădată.

În mai multe camere sunt expuse haine, inclusiv unele vechi de peste o sută de ani, oale, vase din lut cu inscripții tradiționale, unelte gospo­dărești, aparate de radio, o fotografie în care apare topoloveanul Ion Mihalache, pistolul haiducului Radu Anghel, vase de ceramică din cultura Gumelnița, costume populare, ii foarte vechi, fotografii de familie și... un gramofon funcțional pe care ghidul nostru, părintele Dan Pavel, l-a pus să cânte pentru noi!

Un exponat inedit este o rocă-meteorit, găsită și donată muzeului de către săteni.

Afară, în pridvor, veghează o cruce sculptată dintr-o bucată, dintr-un stejar, veche de șapte secole, ca și biserica din apropiere, dar care era să nu mai fie, căci oamenii care o găsiseră se pregăteau s-o spargă în bucăți și s-o folosească drept lemn de foc! A salvat-o părintele Dan Pavel și a adus-o la muzeu.

Cum aici a existat în trecut și o comunitate de catolici veniți din zona Brașov să lucreze în vie, s-au păstrat în muzeu și clopotul și alte obiecte ale acestora.

Merită precizat și faptul că intrarea în muzeu e liberă.

Poate că nicăieri, din locurile în care am ajuns, alăturarea biserică-muzeu-natură nu e mai fermecătoare. Am plecat de acolo cu sufletul senin.