Bolnița Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus

Istoricul așezământ de la poalele Munților Făgăraș are de câțiva ani o bolniță pentru monahii încercați de suferințele trupești aduse de anii bătrâneții sau de tot felul de boli. În bolniță, monahii mănăstirii sunt îngrijiți, primesc con­sultații medicale și tra­ta­mentul prescris de medici, continuându-și viața în legământul mo­nahal, prin rugăciune și participarea la sfintele slujbe.

Istoria Țărilor Române consemnează apariția de timpuriu a asistenței medicale a bolnavilor în jurul mănăstirilor, în așeză­mintele numite „bolnițe”. Aici, monahii aflați la vârste înaintate sau cuprinși de boli primeau îngrjiri din partea monahilor instruiți în a oferi leacuri și tot ce le era necesar pentru vindecare sau pentru alinarea suferințelor trupești până la trecerea la Domnul. Mănăstirile se îngrijeau ca monahii vârstnici să fie ocrotiți în aceste așezăminte din care nu lipseau capela, locul de rugăciune și de săvârșire a sfintelor slujbe pentru frații din obște care puteau să participe la Sfânta Liturghie și celelalte slujbe religioase. Bolnițele au fost, așadar, precursoarele spitalelor din zilele noastre, iar monahii care osteneau în aceste așezăminte aveau cunoș­tințe medicale și de îngrijire a fraților călugări încercați de boli și suferințe. Documentele istorice și mărturiile consemnate în acestea demonstrează faptul că bol­nițele au avut un rol foarte important în dezvoltarea asistenței medicale oferită acum în spitale și unități medicale specializate.

Apariția și dezvoltarea sistemului medical nu au dus la dispariția totală a bolnițelor, a așezămintelor mănăstirești de îngrijire a monahilor bolnavi. Există mănăstiri unde bolnițele duc mai departe tradiția asistenței medicale în rândul monahilor, unde bolnavii sunt tratați de călugări medici sau îngrijiți de frați din obște, cu studii medicale. Un exemplu este bolnița Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus. Deși întemeiată acum câțiva ani, bolnița vechii mănăstiri brâncovenești este dovada că această tradiție nu a dispărut. Bolnița mănăstirii făgărășene este un loc de alinare pentru monahii din obște care au ajuns la senectute, suferă de boli și așteaptă cu seninătate sfârșitul acestei vieți și începutul vieții de veci în comuniune cu Preasfânta Treime.

„A fost un vis de demult”

Bolnița Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus este amenajată în fosta stăreție a așezământului monahal. Clădirea oferă un spațiu generos, unde s-au amenajat camerele pentru monahii bolnavi, capela, spațiul de servire a mesei, cabinetul medical și alte spații administrative. Ajunși la Sâmbăta de Sus, suntem îndrumați să coborâm prin pădurea din apropiere spre gospodăria așeză­mân­tului monahal și îndată găsim bolnița. Închinată Sfântului Ierarh Nectarie și Sfântului Efrem cel Nou, bolnița adăpos­tește câțiva monahi în vârstă din obștea mănăstirii, îngre­uiați de vârsta înaintată și de boli. Îl găsim aici pe ieromonahul Casian Codrea, responsabil pentru bolniță și pentru îngrijirea fraților bolnavi. „A fost un vis de demult”, ne spune părintele Casian. Înțe­legem cuvintele părintelui privind puțin în trecutul mănăstirii. ­Vitregiile vremurilor nu au permis ca mănăstirea să aibă bolniță, mai ales că așeză­mântul întemeiat de Sfântul Domnitor Constantin Brâncoveanu la 1686 avea să fie distrus la 1785 și lăsat în paragină timp de 140 de ani. Dumnezeu a rânduit însă ca mănăstirea să reînflorească încă de la începutul secolului 20, iar în prezent este una dintre marile lavre ale Transilvaniei. Înființarea bolniței este împlinirea acestui vis istoric al viețuitorilor mănăstirii de a avea un loc unde să își redobândească sănătatea trupească sau să fie îngrijiți până în ultima clipă a acestei vieți. Bolnița este și o ­necesitate, mai ales că mulți dintre călugării din obștea mănăstirii se află la vârste înaintate și au nevoie de îngrijire în ultimii ani ai vieții lor.

Alături de bolnavi până în ultima clipă

Părintele Casian ne-a povestit cum s-a amenajat bolnița în clădirea fostei stăreții. Repararea clădirii şi amenajarea și dotarea bolniței cu toate cele necesare au cerut eforturi mari din partea obștii monahale. Eforturile au dat roade, iar acum bolnița mănăstirii este un așezământ medical care poate servi drept model altor așezăminte monahale ce-și doresc să aibă un asemenea loc de îngrijire a bolnavilor din obște.

„Fosta stăreție era într-o stare avansată de degradare și din anul 2015 s-au început repararea clădirii și amenajarea bolniței. A fost reparat acoperișul, au fost decojiți toți pereții pe interior și exterior până la cărămidă și s-au lăsat pe timp de vară așa, pentru a se usca, pentru că era o clădire veche, afectată de igrasie. În anul 2016 s-a început o amplă lucrare pentru a se termina bolnița până la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din următorul an, la hramul din 2017. În acel an s-a reușit finalizarea lucrărilor, iar slujba de sfințire a fost săvârșită de Înaltpreasfinţitul Părinte Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, împreună cu părintele stareț, arhimandritul Atanasie Roman”, ne-a spus ierom. Casian Codrea.

Bolnița are 11 camere cu două paturi. În fiecare cameră este îngrijit un monah și, de multe ori, este nevoie de asistență permanentă din partea îngrijitorilor, mai ales pentru călugării cu afecțiuni grave, aflați în ultimele zile ale vieții lor. Pentru cei care se află în pragul trecerii în veșnicie, ne spune părintele Casian, personalul de îngrijire are o atenție deosebită și nici o clipă nu sunt lăsați singuri.

„Am început să ființăm cu părinții care erau dependenți de câte cineva în vremea aceea. Erau trei monahi și i-am adus aici pentru a fi îngrijiți. Nu pot spune că facem foarte mult pentru niște oameni care au o sănătate precară. Le asigurăm un trai decent și, până la urmă, o moarte decentă. Dacă ajung să fie imobilizați la pat îi susținem paliativ, până la sfârșit”, ne mai spune părintele Casian.

Consultații medicale gratuite

Periodic, monahii sunt consul­tați de medicul de familie Nicoleta Malene din municipiul Făgăraș. În cabinetul medical din bolniță, bolnavii sunt consultați de doamna doctor, care oferă gratuit servicii medicale monahilor de aici, dar și celorlalți monahi din obște care suferă din când în când de vreo afecțiune. Cabinetul medical din bolniță este modern, dotat cu aparatură medicală necesară îngrijirii bolnavilor, cum ar fi aparatul de electrocardiogramă sau aparatul de ecografie. În funcție de diagnostic, monahii primesc tratament și sunt îngri­jiți în bolniță în toată perioada în care suferă. Există situații, din păcate, când asistența ­medicală din bolniță nu poate ­răspunde nevoilor pe care le are bolnavul și de aceea monahii sunt duși spre tratament la Spitalul Municipal din Făgăraș.

„Sunt situații când nu putem să ne ocupăm noi de bolnavi și de aceea chemăm Ambulanța și sunt transportați la spital pentru a primi îngrijirea cuvenită. Dar, în general, ne ocupăm noi de bolnavi, pentru că avem personal cu studii medicale și administrăm medi­cația prescrisă de medic, așa cum trebuie, pe lângă îngrijirea de zi cu zi”, ne-a mai spus părintele Casian.

Monah și asistent medical

Părintele Casian a studiat la Făgăraș pentru a deveni asistent medical, cu o dorință mare de a se îngriji de cei aflaţi în suferință. Experiența dobândită atât pe băncile școlii, dar mai ales în practica din spital, îi este foarte utilă acum, în lucrul cu monahii din bolnița mănăstirii făgără­șene.

„Am studiat la o școală post­liceală de asistență medicală generală cât eram la mănăstire. Aveam 40 de ani la acea vreme și am învățat la zi, în Făgăraș. Nu mi-a fost foarte ușor, iar unii se așteptau să nu mai vin la mănăstire. Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit a fost foarte deschis și chiar duhovnicul meu de atunci a fost foarte deschis și mi-a zis să merg la studii. Deci, având binecuvântare, mi-a fost ușor. Am făcut practică pe toate secțiile spitalului din Făgăraș. Dacă mă duc la spital, am cel puțin un prieten pe ­fiecare secție. Mi-a prins foarte bine, pentru că am căpătat expe­riență. Acum, la bolniță fac de toate: administrez tratamentul medicamentos, schimb scutecele bolnavilor imo­bilizați, îngrijesc pe toți care au nevoie”, ne-a spus părintele Casian. Înțele­gem greutatea unui astfel de canon, dar seninătatea din ochii părintelui și zâmbetul său ne dovedesc profunda sa cre­dință, smerenia sa și, mai ales, vocația sa de a fi alături de frații din obște atunci când aceștia sunt chemați să treacă prin ultima lor încercare din această viață, înainte de a se întâlni cu ­Domnul.

În ajutorul părintelui Casian vin oameni cu suflet mare care doresc să răspundă chemării Evangheliei de a se îngriji de cei bolnavi. Fiind o clădire cu spații generoase, adesea curățenia și întreținerea necesită mult efort. Pentru acestea în ajutor vin credincioase apropiate de mănăstirea brâncovenească.

„Dacă avem nevoie chemăm în ajutor credincioase pentru cură­țenia generală, dar curățenia periodică și întreținerea bolniței este responsabilitatea mea. Zilnic eu mă ocup de îngrijirea și de tratamentul călugărilor de aici”, continuă părintele Casian.

„Sunt un fel de SMURD al mănăstirii”

Suntem conduși prin spațiile bolniței, iar părintele Casian ne prezintă cabinetul medical, capela, sala de mese și celelalte încăperi ale așezământului. Cele 11 camere sunt dotate cu paturi de spital, cu băi și cu tot ceea ce este necesar pentru a-i îngriji pe monahii bolnavi. În cabinetul medical, părintele Casian ne prezintă aparatura medicală, spațiul de depozitare a medicamentelor, locul unde se scriu fișele medicale, unde o asistă pe doamna doctor Nicoleta Malene la consultații. Lângă ușa de intrare în cabinetul medical, părintele Casian ne arată trusa de prim-ajutor, pregătită tot timpul pentru a fi folosită în cazuri de urgență. „Nu lipsește nimic din trusă din cele necesare unei situații de urgență”, ne explică părintele Casian. Și nu puține au fost situațiile când a fost chemat la o urgență în bolniță sau în mănăstire. „Sunt un fel de SMURD al mănăstirii”, ne spune părintele Casian râzând. De altfel, drumul dintre mănăstire și bolniță este străbătut de părintele Casian de câteva ori pe zi, pe bicicletă. Așa l-am întâlnit când am ajuns la bolniță. După administrarea tratamentului și îngrijirile necesare bolnavilor, părintele aleargă să mai repare câte ceva la chiliile fraților din obște. „Am fost înainte lăcătuș. Chiar acum am venit de la repararea unui horn de la o chilie”, spune părintele. Iar seara l-am găsit în strana bisericii mari a mănăstirii, la slujba Vecerniei.

Capela, fosta chilie a părintelui Arsenie Boca

Așa cum am mai spus, din bolnițele mănăstirești nu au lipsit capelele unde monahii îngrijiți se rugau, participau la Sfânta Liturghie și la celelalte slujbe rânduite și primeau Sfintele Taine. Și în bolnița de la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus a fost amenajată o capelă, chiar în fosta chilie a părintelui Arsenie Boca. Aici sunt săvârșite săptămânal slujbe religioase pentru monahii din bolniță. Pentru că în curând sunt așteptați în bolniță și alți monahi în vârstă, dar care încă pot sluji, în capelă se va săvârși mai des Sfânta Liturghie în timpul săptămânii, după putință.

„Fosta capelă a părintelui Arsenie Boca am făcut-o capelă. A sfințit-o Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu în anul 2017 și i-a dat hramul «Sfântul Ierarh Nectarie» și «Sfântul Efrem cel Nou». Sperăm ca, după canonizarea părintelui Arsenie Boca, să primească un al treilea ocrotitor, pe părintele Arsenie, pentru că a fost chilia lui”, ne-a spus părintele Casian.

Capela bolniței este locul unde monahii se roagă pentru a primi sănătate trupească și sfârșit creștinesc. „Noi îngrijim și știm că Dumnezeu vindecă”, încheie părintele Casian. Rugăciunile înălțate aici de monahii care au trăit poate o viață în obște au făcut din bolniță un alt fel de mănăstire. Acesta este sentimentul pe care îl trăiești când intri în bolniță. Nu este doar un spital, doar un loc de odihnă și de îngrijire, ci este o prelungire a mănăstirii, un loc unde pravila monahală continuă, iar viața este cu adevărat îngerească.