„Copiii au nevoie de afecţiune mereu. Slujirea nu se termină niciodată”

În preajma sărbătorilor mai ales, un acoperiș deasupra capului, o familie unită, o masă bogată reprezintă visul oricărui copil, dar mai ales al acelora care sunt fie în centrele de zi, fie instituționalizați, cei care nu trăiesc alături de familia lor, ci în apartamentele amenajate de autorități pentru ei. Oamenii care au grijă de aceștia fac tot posibilul ca micuții să se dezvolte armonios și să aibă o viață cât mai normală, iar un efort aparte îl fac duhovnicii lor, preoții care slujesc la capelele special construite pentru aceste centre. Aici se regăsesc și copiii pentru care părinții nu pot oferi prea multe, din familii monoparentale, cu venituri reduse sau care se află temporar într-o situație dificilă. 

Unul dintre preoții implicați în viața micuților cu astfel de probleme este părintele Costin Neagu, preot de caritate în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor, pe seama Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Sector 4, București, care slujește la biserica Centrului de zi „Eu și prietenii mei”. La bisericuța construită în stil maramureșean își găsesc alinarea atât copiii, cât și personalul centrului, iar activitățile co­nexe de aici îi fac pe cei mici să se apropie și mai mult de valorile umane, să învețe ce înseamnă prietenia, dragostea față de aproape și de Dumnezeu.

„Există o bisericuță maramu­reșeană, de lemn, pe care am ridicat-o în curtea unui centru de zi. Noi, în cadrul DGASPC, avem și centre de zi și avem și căsuțe și apartamente de tip familial, unde locuiesc efectiv copiii care sunt separați de familie sau din diverse pricini nu mai au părinți și centrele de zi unde vin copiii, își desfășoară activitățile didactice, își fac temele, mănâncă și apoi merg în familii. Centrele de zi sunt un fel de afterschool-uri sociale”, a explicat preotul Costin Neagu.

În curtea Centrului de zi „Eu şi prietenii mei", biserica ridicată în stil maramureşean

Istoria capelei Centrului de zi „Eu și prietenii mei” a început acum mulți ani, după ce părintele a fost hirotonit. Capela, construită în stil maramureșean, este una de o frumusețe deosebită la care s-a pus piatră pe piatră timp de mai mulți ani. Bisericuța poartă două hramuri, ambele la fel de importante: hramul Adormirii Maicii Domnului și pe cel al Sfântului ­Ierarh Nectarie Taumaturgul.

„În 2004 am fost hirotonit pe acest post, la Direcția de Protecție a Copilului, de Preasfințitul ­Părinte Varsanufie, care atunci era Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. În 2005 se schimbă legislația și se unește Direcția de Asistență Socială cu Direcția de Protecție a Copilului și devine Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC). Neavând un loc de slujire, la început mergeam prin centre, împărtășeam copilași și mergeam la alte misiuni pe care le aveam. Cu directorul general de atunci al instituției, doamna Mihaela Dimitrescu, am identificat un loc în curtea unui centru, am parcurs toate etapele din punct de vedere legal și primarul ne-a aprobat. A existat și o auto­rizație de construcție și s-a edificat o bisericuță de tip mara­mureșean în curtea Centrului de zi «Eu și prietenii mei». Demersurile au început prin 2007, după aceea am obținut autorizația, apoi am reînnoit autorizația, pentru că fonduri nu au fost, au fost donații și sponsorizări în primul rând de la angajații instituției, de la prieteni și toți cei care ne-au susținut și ne sunt alături. În 2008-2009 a fost pusă piatra de temelie, a existat o slujbă de sfințire și ne-am oprit la cota 0, pentru că s-a făcut o placă de beton și la finalul lui 2011 am reînnoit un contract cu o firmă din Maramureș. Ei au venit și au edificat, au ridicat biserica. Noi tot am continuat să punem așa, câte o pietricică, au venit și icoanele, apoi și catapeteasma. Hramul principal este Adormirea Maicii Domnului și cel de-al doilea hram, dar tot la fel de important, este cel al Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul”, a spus părintele Costin Neagu.

Copiii, bătrânii aflați în nevoie ori suferință, toți cei care trec pragul bisericuței bucureștene cu iz maramureşean pot găsi aici alinare duhovnicească și pot asista la slujbe. Programul liturgic este unul normal și deseori părintele Costin Neagu merge în apartamentele și căsuțele de tip familial să le sfințească cu aghiazmă.

„Noi, până să edificăm și să obținem hotărârea de la Consiliu local am făcut un proiect pentru această bisericuță, care să deservească și beneficiarii, ne referim la copii, aparținătorii și angajații, dar și adulții din sectorul 4 care sunt în nevoie, în suferință, au nevoi financiare și pot să primească ajutor duhovnicesc din partea noastră și nu numai, în măsura în care putem să răspundem nevoilor lor. Biserica este deschisă pentru toți cei care vor să vină în interior și de-a lungul timpului am pășit noi în casele celor care nu au venit, mă refer la apartamentele și căsuțele de tip familial și la centre. Atunci când sunt sărbători importante sfințim aghiazma și sfințim totodată și sediile și apartamentele. Programul liturgic este unul normal, în special în zilele de duminică și de sărbătoare se fac Utrenia și Sfânta Liturghie, miercurea la ora 17:00 avem slujba Sfântului Maslu pentru că este nevoie să facem această taină pentru cei care sunt în suferință și, chiar dacă nu pot să ajungă, noi îi pomenim cu drag. Vinerea, la ora 14:00, săvârșim Acatistul Sfântului Nectarie, cel care ne ocrotește bisericuța”, a mai menționat preotul de caritate.

„Este o bucurie să vezi un copil căruia medicii nu-i dădeau prea multe șanse că este complet recuperat”

Astăzi, părintele Costin Neagu spune că, dacă se uită în urmă, își dă seama că a realizat foarte multe, toate pentru oameni, pentru copii, iar de acum înainte și-ar dori să meargă pe aceeași di­recție. De altfel, așa cum a spus, slujirea nu se termină niciodată. În cursul săptămânii este alături de colegii de la DGASPC, iar la final de săptămână, în biserică, slujește pentru ceilalți oameni care au nevoie de Dumnezeu în viețile lor. În vasta experiență, preotul de caritate a întâlnit multe cazuri, unele mai grele, altele cu rezolvări mai simple, însă dintre acestea, unul l-a marcat în mod pozitiv.

„Dumnezeu lucrează prin oameni, dar am văzut cazuri multiple. Am săvârșit Taina Botezului pentru mai mulți copii care nu erau botezați, din sistemul nostru de protecție, și ce m-a impresionat cel mai mult a fost o fetiță, care a fost și adoptată, care avea foarte multe probleme de sănătate, iar astăzi este un copil perfect normal. Asta pentru că părinții care au adoptat-o au și îngrijit-o cu dragoste și s-au ocupat să meargă la recuperări. Este un copil minunat, vine la biserică duminică de duminică cu părinții ei și se împăr­tășește. Este o bucurie să vezi un copil poate căruia medicii nu-i dădeau prea multe șanse, dar care, iată, ajunge să fie un copil ca toți ceilalți. Copiii, în general, au nevoie de afecțiune părintească. Dacă sunt lipsiți de afecțiune este foarte greu să se dezvolte și să se integreze în societate”, a men­ționat părintele slujitor la capela Centrului de zi „Eu și prietenii mei”.

Când se apropie momentele frumoase ale sărbătorilor de iarnă, Crăciunul și Anul Nou, copiii iau parte la diverse acțiuni pregătite pentru ei, dar și la unele în care ei aduc bucurie celorlalți: împodobesc bradul, învață și cântă colinde sau îl așteaptă cuminți pe Moș Crăciun să le aducă daruri.

„Colegii mei, educatori, supraveghetori, își găsesc vocația aceasta de părinte în lucrul cu ei. Avem și copii cu dizabilități, care suferă de anumite afecțiuni, iar prin grija colegilor mei, prin faptul că vin la biserică și ascultă un cuvânt bun, se împăr­tășesc, ei trăiesc momente deosebite. Noi pregătim împreună colinde. În preajma sărbătorilor mari suntem alături de ei prin diverse activități, prin diverși oameni cu inimă mare care vin și împărtășesc fel de fel de lucruri și activități, dăruiesc dragoste, cadouri și altele de care cei mici au nevoie. Asta face ca viața copiilor să fie mai frumoasă și să aibă sens. În centrul de zi avem 50 de copii, beneficiari care provin din familii monoparentale, dar și din familii încercate de greutăți pentru o perioadă, copii care beneficiază de dragostea părintească, dar care au anumite lipsuri. Ei au parte de psiholog, de educatori, de asis­tenți medicali care vin să pună umărul ca dezvoltarea acestora să fie una benefică. Pe lângă centru mai avem și două căsuțe de tip familial, acolo, într-adevăr, copiii locuiesc împreună cu personalul care îi deservește, dar care, la fel, sunt prinși în acti­vități extrașcolare, vizite la mănăstiri, la muzee, vara au tabere anuale, toate prin grija Bisericii, a ministerului de resort, a oamenilor de bine”, a conchis părintele Costin Neagu, preot de caritate în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor, pe seama Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, Sector 4, București.