Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Reportaj Centrul de zi „Dănuț” din Parohia Broșteni-Vrancea

Centrul de zi „Dănuț” din Parohia Broșteni-Vrancea

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Reportaj
Un articol de: Dumitru Manolache - 02 Noiembrie 2015

A lupta cu toate forțele pentru ca un copil cu cerințe educative speciale să nu mai fie ținut ascuns, să poată fi reașezat în demnitatea umană și să i se asigure un viitor constituie pentru familia părintelui Dorel Norocea, din Parohia „Sfântul Gheorghe”-Broșteni 1, județul Vrancea, mărturisirea cea mai firească a iubirii pentru Hristos. Centrul de zi „Dănuț”, pe care l-au înființat în parohie cu binecuvântare arhierească, este dovada concretă a acestei iubiri.

O vizită pe valea Milcovului, în Parohia Broșteni 1-Pitulu­șa, din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, și o scrisoare adresată Elisavetei Norocea, preoteasa părintelui Dorel Norocea, publicată în primăvara lui 2015 într-un ziar vrâncean de copiii centrului de zi pe care cei doi îl coordonează, ne-au emo­ționat și predispus, deopotrivă, la meditație pe marginea simbolisticii și semnificațiilor lor: Milcovul, așezat drept hotar între Moldova și Muntenia la 1482 de către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, devenit din 1859 simbolul unirii românilor de pe cele două maluri ale lui, și scrisoarea pomenită vorbesc, în timpuri diferite, despre același lucru: comuniune și dragoste pentru cel de lângă tine. Adică despre iubirea creștină.

Dragostea care naște dragoste

O tragedie petrecută în familia părintelui Norocea (uciderea lui Dănuț, unicul fiu) și existența în comunitate a unor copii cu cerințe educative speciale, adică cu dizabilități, proveniți din familii monoparentale, familii de tip plasament, copii „singuri acasă”, ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, precum și copii din familii numeroase, fără posibilități materiale, expuși izolării, abandonului și eșecului școlar și social, au generat iniția­tiva înființării în parohie, în 2006, a Centrului de zi „Dănuț”. Acesta implementează proiecte prin care li se oferă copiilor posibilitatea de a beneficia de o educație formală și nonformală în vederea socializării și integrării lor.

„Păstoresc această obște cu numai 436 de suflete, de peste 30 de ani. De centru se ocupă în mod special soția mea. Eu răspund de partea administrativă. Cei 40 de copii pe care îi avem în asistență merg ziua la școală, apoi vin la centru, iar seara se întorc în familiile lor. Sunt copii cu diferite probleme, care duc dorul părinților, lipsiți uneori de dragostea lor, motiv pentru care suferă. Venind aici, într-un fel își găsesc părinții pe care îi aș­teaptă. Dacă nu ar fi existat inițiativa noastră, a Bisericii, cu siguranță, nu s-ar fi deschis acest centru social”, ne-a mărturisit părintele paroh Norocea.

Implementarea proiectelor a atras o echipă de voluntari, atât din rândul tinerilor, cât și al persoanelor adulte și pensionarilor, care însumează doi educatori, doi învățători, un asistent social, un psiholog, un profesor de sprijin, un asistent medical, preotul satului, profesori de coregrafie, muzică, matematică, limba franceză, elevi și studenți etc. În timp, centrul de zi a dezvoltat parteneriate cu peste 40 de in­stituții (Arhiepiscopia, protoierii, parohii, fundații, societăți comerciale, ansambluri folclorice, biblioteci, ministere, Crucea Roșie, școli și licee, autorități locale și centrale etc.) și a implementat zeci și zeci de proiecte, atât în calitate de inițiator și coordonator, cât și de partener. Parohia suportă o parte din cheltuielile centrului, restul nevoilor sunt acoperite de sponsori, rude, prieteni și din resurse personale ale familiei părintelui Norocea. Centrul se bucură de o atenție specială din partea Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, iar Înaltprea­sfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian, ierarhul locului, l-a vizitat la scurtă vreme de la întronizare și îi poartă permanent de grijă.

Aprecieri, diplome, distincții și foarte multă jertfă

Activitățile care se desfășoară în acest centru social au drept obiective hrănirea copiilor asis­tați, formarea și dezvoltarea vir­tuțiilor creștine și consolidarea comportamentului moral-religios, oferirea unui cadru de studiu flexibil, diversificat, atractiv, modern, creșterea randamentului școlar, reducerea eșecului, abandonului școlar și social, descoperirea și valorificarea talentului latent, potențial care compensează deficiența, prevenirea și ameliorarea neglijării copilului de către familie și societate, prin crearea sentimentului de aparte­nență la grup, sensibilizarea actorilor sociali și a comunității asupra problemelor copiilor cu cerințe educative speciale, a familiilor acestora și schimbarea percepției și atitudinii față de ei, derularea unor programe și servicii complementare de socializare și petrecere a timpului liber, încurajarea activităților de voluntariat.

„În centrul nostru, pereții vorbesc pentru noi. Ei sunt capito­nați cu foarte multe diplome, obținute cu multă muncă de către copiii care de-a lungul anilor au pășit pragul Centrului de zi #Dănuț$. Considerăm că ajutorul pe care îl acordăm lor în consolidarea temelor nu este suficient. Din acest motiv, trebuie să îi sprijinim mai mult, astfel încât ei să capete abilități de viață, care să-i ajute să se descurce în orice context. În acest sens, pe lângă activitățile obișnuite, de supraveghere, remediere, cooperare educațională, am dezvoltat la nivelul centrului proiecte care se bazează foarte mult pe abilitatea manuală și vocațională a copiilor. În acest sens, în acest moment, desfășurăm activități care vizează formarea și dezvoltarea competențelor și abilități­lor artistice, pe plan muzical, cognitiv, toate acestea conducând la dezvoltarea armonioasă a per­sonalității copiilor. De asemenea, avem un atelier de pictură, atrac­ția principală a lor, ei reușind aici să-și exprime toate sentimentele estetice cu care sunt în­zestrați, și dacă nu sunt formați, putând să se dezvolte în această direcție. Ținem foarte mult la atelierul de tapiserie, care produ­ce obiecte foarte apreciate. Ele necesită o atenție sporită din partea copiilor. Prin toate acestea, contribuim semnificativ și la stabilizarea psiho-emoțională a copiilor, ei fiind tot timpul îndru­mați și consiliați să-și folosească timpul și abilitățile într-un scop constructiv. Acum 12 ani, am luat licența în psihologie, ceea ce mi-a deschis noi orizonturi și care mi-a folosit foarte mult. De 15 ani, lucrez cu acești copii cu cerințe educative speciale. Un alt beneficiu pentru personalitatea mea și pentru dezvoltarea mea ca om. Pentru că am învățat că, indiferent de statutul social, de starea de sănătate, în fiecare om, în fiecare copil, se ascunde o comoară pe care cineva trebuie să o descopere. Există în fiecare un potențial latent, care cu multă atenție poate fi identificat, dezvoltat, astfel încât segregarea copilului cu cerințe educative speciale, care din păcate există și în familie, și în comunitate, poate fi depășită. Prin dragostea și oportunitățile pe care le oferim în centru, le putem valoriza potențialul, reușind să facem din ei oameni obișnuiți, crescându-le astfel stima de sine. Acești copii constituie un dar pentru mine. Dar pe care încerc să-l transfer și familiilor lor. Având un copil special în familie, cu siguranță ești mult mai bogat decât ceilalți. Pentru un copil special, trebuie să lupți cu toate forțele pentru ca el să poată reintra într-o demnitate umană și să-i asiguri un viitor. De fiecare dată încerc să le spun părinților acestor copii să nu-i mai țină ascunși! Să-i scoată în lume. Să îi socializeze, pentru că Dumnezeu totdeauna știe unde trebuie să lucreze și cum pentru ca acel copil să devină un om independent, indiferent ce va face. El trebuie să aibă stima de sine și curajul de a merge mai departe”, ne-a mărturisit doamna preoteasă Elisaveta Norocea.

Mama, nana, profesoara

Nimic nu ar mărturisi și nu ar încheia mai convingător un reportaj despre iubirea pentru Hristos, Cel ce a binevoit a se îmbrăca tainic în fiecare aproape al nostru, cum o face scrisoarea copiilor din Centrul de zi „Dă­nuț”, adresată doamnei preotese, profesoara, îndrumătoarea, psihologul, nana, mama lor: „Pentru el în cer, pentru noi pe pământ,/ Pentru el în gând, pentru noi simțământ,/ Cu el în inimă, iar cu noi dansând,/ Cu el în vise, cu noi pe scena #Dănuţ$ vibrând./ Pentru el unică, pentru noi universală,/ Pentru el mamă, pentru noi şi tată,/ Pentru el mentor, pentru noi îndrumător,/ Pentru el viață, pentru noi viitor.

Cu drag şi multă recunoştinţă, Diana şi copiii de la Centrul de zi «Dănuţ», pentru doamna profesoară, îndrumător, psiholog, nană, mamă, Elisaveta Norocea, din comuna Broşteni, sat Pituluşa”...