Doi oameni excepţionali, Ligia şi Pompiliu Macovei, au lăsat moştenire Bucureştiului multicultural o colecţie de artă ce ilustrează epoca în care au trăit. În atmosfera intimă a casei de la începutul secolului XX, vizitatorul poate descoperi, în tihnă, picturi celebre, cărţi, obiecte de artă din întreaga lume, mobilier vechi, spune Elena Olariu, directorul adjunct al Muzeului Municipiului Bucureşti. Prin diversitatea operelor de artă, expunerea din interiorul reşedinţei este deosebit de atractivă. Familia Macovei nu a avut copii, dar această colecţie le duce numele mai departe, nume intrat, deja, în istoria culturii prin donaţiile realizate.
Într-una din zilele călduroase ale acestei veri, am vizitat „Colecţia de artă Ligia şi Pompiliu Macovei” din imobilul situat în apropierea Catedralei Patriarhale din Bucureşti, pe strada 11 Iunie nr. 36-38. De câte ori treceam, în drumurile mele zilnice, pe lângă casa construită în stil eclectic francez, care adăposteşte această colecţie, mă întrebam dacă Ligia Macovei este aceeaşi persoană care a realizat bine cunoscutele ilustraţii ale poeziilor lui Mihai Eminescu şi Tudor Arghezi și care mi-au fascinat copilăria. Încă de la primii paşi făcuţi în casă, am intrat uşor în atmosfera culturală de aici: picturi celebre, cărţi, obiecte de artă din întreaga lume, mobilier vechi, icoane pe sticlă, toate aşezate într-un firesc care te fac să te simţi într-o casă vie, parcă încă locuită. Încât la sfârşit, incursiunea în atmosfera culturală a unei epoci recente a fost pentru mine un popas odihnitor pentru suflet şi minte.
Diplomat şi arhitect de excepţie
„Gazda” casei, Elena Olariu, director adjunct al Muzeului Municipiului Bucureşti, ne-a vorbit, cu pasiune, mai întâi despre biografiile impresionante ale celor doi colecţionari. Pompiliu Macovei (1911-2009) a urmat cursurile Şcolii Superioare de Arhitectură din Bucureşti. Student fiind, a lucrat ca desenator în birourile unor mari arhitecţi ai vremii: Paul Smărăndescu, Octav Doicescu, Henrieta Delavrancea-Gigory şi Horia Creangă. În anul 1950 a fost numit arhitect-şef al Capitalei, apoi preşedinte al Uniunii Arhitecţilor Români. A urcat treptat în ierarhia universitară, ajungând profesor în anul 1956. Pompiliu Macovei a avut şi o importantă carieră diplomatică, fiind numit, în 1958, consilier al Ambasadei Române de la Paris, apoi ambasador la Roma, în perioada 1960-1962. Ulterior, a ocupat postul de ambasador pe lângă UNESCO. Graţie carierei diplomatice, a călătorit în lumea întreagă, aşa se explică de ce în colecţie există piese de mobilier achiziţionate din Franţa sau obiecte aduse din Orient.
Pictoriţă şi graficiană talentată
Soţia sa, Ligia Macovei (1916-1998), pictoriţă şi graficiană, a avut o remarcabilă carieră artistică. Între anii 1940-1942, a călătorit alături de soţul său în Germania, completându-şi experienţa expresionismului, la care temperamental aderase deja şi care-i va trasa destinul stilistic de-a lungul întregii cariere. Artista a expus la numeroase saloane internaţionale, dar şi la Bienala de la Veneţia din anul 1956, organizând expoziţii personale la Roma, Viena, Küstlerhaus şi în Tunis. A participat, de asemenea, la numeroase expoziţii de grup organizate în străinătate. Ligia Macovei a fost conferenţiar la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, iar în anul 1958 a îndeplinit funcţia de delegat permanent al Republicii Populare România pe lângă UNESCO. În 1964, a primit menţiune specială la târgul de carte de la Leipzig, pentru ilustraţia volumului Poezii de Mihai Eminescu. Atelierul, care este încăperea cea mai spaţioasă a casei, cuprinde picturile pline de culoare ale artistei, dar şi o parte din schiţele realizate pentru ilustrarea unor capodopere literare.
Arta transcende socialul
În timp ce Elena Olariu îmi prezenta cu detalii de profesionist activitatatea soţilor Macovei şi modul cum au achiziţionat operele de artă, detaliile plastice ale prezentării sale m-au purtat în lumea imaginaţiei, aşa că, pentru o clipă, i-am văzut cu ochii minţii pe Ligia şi Pompiliu Macovei, sporovăind în cele două fotolii aşezate lângă fereastră...
Câtă lume cu aspiraţii şi preocupări spirituale s-a perindat prin atelierul atât de generos al Ligiei Macovei? Încăperile acestei case, cu lumini suave ce pătrund prin ferestrele întredeschise, păstrează poveşti necunoscute ale unei perioade controversate din societatea românească. M-a impresionat modul în care familia Macovei a reuşit să transceandă socialul prin artă. Într-o societate aproape închisă, în care preocupările culturale de acest gen erau considerate tendinţe burgheze, soţii Macovei au investit în artă, cu speranţa că frumosul poate salva lumea.
Ridicată la începutul secolului XX, clădirea de pe 11 Iunie a fost achiziţionată de Ligia şi Pompiliu Macovei în 1952, de la un negustor de pălării. În prezent, în atmosfera intimă şi plăcută a casei, vizitatorul poate admira lucrări reprezentative pentru arta plastică românească de secol XX, dar şi piese valoroase de mobilier realizate în diverse stiluri: Bierdermeier, Renaştere italiană, Renaştere barocă sau Renaştere franceză timpurie. Ceramica şi obiectele de sticlă şi cristal completează, în mod spectaculos, interiorul generos al casei. Biblioteca, aflată în capătul salonului de la intrare, cuprinde lucrări din domeniul artelor plastice, esteticii şi filosofiei. Ghidul nostru, Elena Olariu, a mai precizat că multe alte volume au fost donate de soţii Macovei, încă din timpul vieţii, diverselor biblioteci din Capitală. Pe lângă aceasta, au mai donat Muzeului Naţional de Artă a României o frumoasă colecţie de grafică cu lucrări de Pallady şi Jean Steriadi, precum şi gravură străină. De asemenea, la Muzeul Ţăranului se află alte piese valoroase de artă populară, donate de soţii Macovei.
Familia Macovei a ajutat artişti contemporani, între care pictorul Theodor Pallady, căruia i-a cumpărat lucrări din expoziţii, încă din anii â40. În muzeu mai sunt expuse opere inedite ale unor valoroşi pictori români, precum Nicolae Tonitza, Iosif Iser, Jean Alexandru Steriadi, Marcel Iancu, Lucian Grigorescu, Alexandru Ciucurencu, Ion Ţuculescu sau Michaela Eleuteriade. Colecţia include şi un important fond al lucrărilor de pictură ale Ligiei Macovei şi o însemnată bibliotecă de artă.
Familia Macovei nu a avut copii, dar această colecţie le va duce numele mai departe, nume intrat, deja, în istoria culturii, prin donaţiile realizate. Într-una din camerele muzeului sunt etalate şi obiecte de artă ţărănească din diverse regiuni ale ţării: Transilvania, Oltenia sau Moldova. Prin diversitatea operelor de artă, expunerea din interiorul reşedinţei este deosebit de atractivă.
O epocă, o colecţie
Ultima intrată în patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti (1992), „Colecţia de artă Ligia şi Pompiliu Macovei” reprezintă viziunea de ambientare estetică şi confort vizual a doi oameni de formaţie artistică, ilustrând foarte bine epoca în care au trăit. În anul 2017, doamna Michaela-Maria Macovei, nepoata lui Pompiliu Macovei, a donat Muzeului Municipiului Bucureşti 355 de piese de artă decorativă şi artă plastică şi aproximativ 9.000 de volume, albume de artă şi reviste, toate aceste lucrări făcând parte integrantă din colecţia casei.
Trecerea timpului a lăsat urme vizibile asupra imobilului, de aceea Elena Olariu şi-a exprimat speranţa că Primăria Capitalei va ajuta cât mai repede la restaurarea imobilului.
Casa cu această colecţie atât de interesantă încă trăieşte în Bucureştiul multicultural şi aşteaptă pe oricine este interesat şi doreşte să îşi facă propria părere în privinţa colecţiei de artă a soților Macovei.
