În plină febră a ultimelor meciuri de la Campionatul Mondial de Fotbal, ne-am gândit că locul cel mai potrivit în care ar trebui să ajungem - în afară de Qatar, desigur - este Muzeul Fotbalului, deschis recent în Capitală, după ce, cum am aflat, fusese amenajat în doar patru luni, tocmai pentru a fi gata înainte de turneul final. Este singurul muzeu al fotbalului din Europa de Est și s-a dovedit a fi mult peste așteptările noastre.
Informația despre cele patru luni pare neverosimilă. Muzeul de pe strada Gabroveni, la doi pași de kilometrul zero al Bucureștiului, este o bijuterie arhitecturală îngemănând o clădire veche de două secole cu una nouă și, în același timp, o minunăție hi-tech cu un grad ridicat de interactivitate. Nu vă gândiți doar la vitrine - deși acestea există şi conţin exponate inestimabile pentru iubitorii fotbalului, căci sunt toate originale, nu reproduceri. Absolut toate tricourile supervedetelor române au fost efectiv purtate de acestea, iar una dintre probe este că tricoul lui Nicolae Dobrin are mici pete de sânge, căci marele fotbalist l-a purtat într-un meci în care, sărind la cap împreună cu un adversar (și marcând), s-a rănit.
Dar s-o luăm pe rând. Muzeul are cinci camere, distribuite pe verticală. Prima, ne-a explicat gazda noastră, Cosmin Mihăiță, manager general al Brand Goal, agenția de comunicare a muzeului, e dedicată legendelor fotbalului românesc. În centru, tronează instalația creată pentru numărul 10 din generația de aur, Gheorghe Hagi, cu câte un tricou autentic de la marile echipe străine în care a jucat, plus tricoul și ghetele purtate de fiul său, Ianis, la Europenele din 2019, când echipa de tineret a ajuns până în semifinale. Dar și o poză delicioasă cu Ianis copil, de mână cu tatăl său...
De jur împrejur, vitrine cu tricourile altor fotbaliști legendari, dimpreună cu imagini istorice din meciuri, dar și un text de prezentare a respectivului sportiv.
Camera a doua este cea dedicată experienței audiovizuale totale și nu poate fi descrisă, ci doar trăită, căci te simți de parcă ai fi pe stadionul unei mari echipe.
Cât de rău s-a păcălit Barcelona
Ideea muzeului le-a aparținut lui Bogdan Popescu și Robert Redeleanu. La scurt timp după inițiativă a venit pandemia, așa că proiectul a fost pus în așteptare până în vara lui 2022. Designul interior, care exploatează creativ și spectaculos liniile unui teren de fotbal, este gândit de arhitectul Adrian Cancer, cel care a conceput, între multe altele, și Librăria Cărturești Carusel. De subliniat că este un muzeu privat, fără legătură cu FRF sau altă instituție.
Interactivitatea presupune și multe evenimente. Gică Popescu este căpitanul locului, adică imaginea muzeului, și participă la întâlniri cu publicul. „Vrem să atragem pe toată lumea, de la colecționari de stickere Panini (albume cu cartonașe reprezentând jucători, n.r.) până la colecționari de tricouri, de timbre cu subiecte din fotbal, de fanioane - toți își găsesc locul aici, căci sloganul nostru este «Fotbalul și-a găsit locul»”, spune gazda noastră.
Muzeul a fost vizitat până acum de mii de oameni, inclusiv străini. „Am primit foarte multe review-uri bune pe internet și suntem pe locul 12 din 400 de atracţii în București, după doar o lună și jumătate de când l-am inaugurat!” Muzeul e deschis inclusiv de sărbători, copiii până în 7 ani intră gratuit, cei de 8-14 ani au reducere, la fel și grupurile de 11 persoane, componența unei echipe de fotbal!
Deși arată senzațional, muzeul nu-și propune să rămână încremenit. Se vor schimba constant colecțiile, se vor face expoziții tematice și se așteaptă noi exponate valoroase: Răzvan Raț, singurul român care a schimbat de patru ori tricoul cu Leo Messi, va aduce cel puțin unul dintre acestea!
Apropo de exponate senzaționale: există o vitrină în care apare linia de articole diverse pregătite pentru „FC Barcelona, campioana Europei”, căci catalanilor nici prin cap nu le trecea, în 1986, că ar putea pierde finala cu Steaua... Budapest, cum scria în programul inițial. Au fost nevoiți să schimbe programul și să ascundă prost-anticipatele produse promoționale.
Spectaculoasă este și expoziția tuturor mingilor din istoria campionatelor mondiale. Cele mai vechi (și singurele care sunt reproduse, nu originale) arată ca niște mingi medicinale, cusute cu sfoară groasă; se spune că dacă dădeai cu capul în cusătură, rămâneai cu semn...
Vreți să fiți comentator de fotbal?
Sala a treia este cea a internaționalilor: Marius Lăcătuș la Fiorentina, Costică Ștefănescu în partida Craiovei Maxima cu Bayern München din sferturile Cupei Campionilor, Marcel Răducanu invitat să joace pentru naționala Germaniei într-un meci în cinstea lui Pelé - un tricou placat cu cristale Swarovski, creat special pentru acel eveniment. Vizitând muzeul, fotbalistul a întrebat uimit cum au făcut rost de el! Răspunsul: de la colecționari. Dacă unele exponate sunt donate de jucători, majoritatea sunt fie cumpărate, fie oferite în custodie pe o perioadă anumită de timp de pasionați ai fotbalului, care au înţeles că e mai frumos să poată fi văzute de toată lumea. Prin cunoștințele personale ale celor doi fondatori s-a luat legătura cu mari colecționari, inclusiv din Brazilia! Sunt preconizate și schimburi de colecții cu muzee similare din Occident.
A patra este camera interactivității, adorată de copii, dar și de tații lor, care petrec aici chiar și o jumătate de oră. Un uriaș puzzle magnetic cu o poză istorică a lui Hagi alături de Maradona, la singura lor întâlnire, în 1990, puzzle care e făcut, desfăcut și refăcut de o sută de ori pe zi, străvechi mese de fotbal, jocuri kinect, în care mișcările tale le determină pe cele de pe ecran (tragi sau aperi lovituri de la 11 m), iar în centrul sălii un uriaș icosaedru înglobând tehnologie de ultimă generație: fiecare față e un ecran pe care pot rula alte imagini sau aceleași ca pe celelalte...
Extrem de pasionantă e cabina comentatorului. Vizitatorul se așază, își pune căștile, i se proiectează, la alegere, o secvență reală de meci și trebuie s-o comenteze. Nu pleacă de acolo cu mâna goală: primește o fotografie cu el comentator și înregistrarea video cu comentariul lui!
Ultima cameră, cea mai de sus, este a practicii cu mingea la picior. O minge mai mică și mult mai moale decât cea reală, cu care doritorii execută un penalty (peretele opus are câteva găuri în care trebuie să nimerească), respectiv o instalaţie care măsoară viteza cu care tragi printr-un semicilindru.
Muzeul are și patru spații anexe: la ultimul etaj un spațiu de evenimente private și de conferințe, iar la parter o cafenea, un magazin de cadouri și un bistrou unde microbiștii au urmărit meciurile Campionatului Mondial (și nu numai) alături de vedete. La ora vizitei noastre, toate locurile pentru semifinale, finala mică și finala mare erau de mult rezervate.
Am plecat din Muzeul Fotbalului total consolați că nu suntem în tribuna finalei Argentina - Franţa din Qatar!
