Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Reportaj Istorie şi cultură în casa lui Nicolae Iorga

Istorie şi cultură în casa lui Nicolae Iorga

Galerie foto (19) Galerie foto (19) Reportaj
Un articol de: Ștefania Coșuleanu - 05 Iun, 2020

Numele lui Nicolae Iorga este asemenea unei pecete domnești pentru Vălenii de Munte din judeţul Prahova. La începutul secolului al 20-lea, savantul a transformat vechiul târg de ţară într-o cetate a culturii. Pasionată de istoria locului, Claudia Giannotti, șef de secție la Muzeul Memorial „Nicolae Iorga”, ne-a vorbit îna­inte de pandemie despre activitatea de la Vălenii de Munte a istoricului. În clădirea care păstrează manuscrise, fotografii, mobilier, tablouri, scoarţe și diverse obiecte care au aparţinut familiei Iorga, atmosfera de epocă te face să simţi personalitatea de excepție a stăpânului casei.

Nicolae Iorga a ajuns pentru prima dată la Vălenii de Munte în vara anului 1907, la invitaţia cumnatului său, Ştefan Bogdan. Avea să noteze atunci că era „o localitate al cărei nume abia-l prinsesem din pagini de cronică”. Tot atunci a descoperit o aşezare care mai păstra câte ceva din particularităţile transilvănene: „O pace, o bună înţelegere românească, o armonie întârziată, fără nici un amestec de populaţie străină, care cucerea îndată, (...) loc prielnic gândului şi lucrului”.

Chiar de la intrare, vizitatorul este întâmpinat de o poartă masivă de lemn. Imediat, o curte largă se deschide şi pășești pe o alee pavată cu pietre de râu. Un spaţiu verde înconjoară casa prevăzută cu prispă înaltă şi cu intrare laterală. De la înălţimea pridvorului poţi privi bustul savantului turnat în bronz de sculptorul Oscar Han, dominând cadrul cu privirea energică. 

Casa în care a locuit familia Iorga a fost construită de polcovnicul Panca şi este atestată documentar în 1833. Istoricul a cumpărat-o de la urmaşii acestuia în 1908, el asistând şi supraveghind renovarea ei. 

„Neamul românesc”

Păşim prin istoria locului, alături de ghidul nostru, Claudia Giannotti, șef de secție la Muzeul Memorial „Nicolae Iorga”. Astfel, aflăm că activitatea culturală a savantului în Vălenii de Munte a început cu tipografia „Neamul românesc”, inaugurată la 21 mai 1908. Aici s-au tipărit şi publicaţiile „Neamul românesc pentru popor” şi „Neamul românesc literar”. În anul 1917, ziarul se tipărea în 25.000 de exemplare, 5.000 fiind dăruite armatei şi spitalelor. Articolele de fond scrise de istoric subliniază calităţile sale de excepţie: patriotism, demnitate, înţelepciune, erudiţie, dragoste necondiţionată pentru semenii săi. După Primul Război Mondial, tipografia îşi schimbă titulatura în „Datina românească”, iar de sub teascurile ei vor ieşi peste 700 de cărţi, dintre care foarte multe scrise chiar de Nicolae Iorga. În perioada 1916-1918, locația tipografiei a fost transformată în închisoare de către ocupanţi. La 25 septembrie 1940 apărea în ziarul de la Văleni ultimul articol semnat de Nicolae Iorga, după care a avut loc suspendarea „Neamului românesc”.

„Universitatea Populară”

În holul casei ne întâmpină piese de mobilier rustic dragi profesorului, lăzi de zestre moldoveneşti, scoarţe populare basarabene, două litografii cu Alexandru Ioan Cuza şi Elena Cuza, precum şi portretul savantului realizat de fiica sa, Magda, în 1930. În camera de lucru a istoricului, Claudia Giannotti ne atrage atenţia că scaunul biroului este aşezat cu spatele la uşă, semn că nu dorea să fie deranjat în timp ce lucra. 

Instituţia care pune cel mai bine în valoare activitatea culturală desfăşurată de Nicolae Iorga în Vălenii de Munte este Universitatea de Vară, înfiinţată în 1908. În perioada interbelică, aceasta a purtat denumirea de „Universitatea Populară”, scopul cursurilor fiind de a prezenta inovaţiile ştiinţei pentru desăvârşirea şi întărirea neamului românesc. Temele abordate au fost, în general, de istorie, nelipsind caracterul popu­lar şi patriotic, cu accent pe ideea de solidaritate naţională.

Sosirea lui Nicolae Iorga la cursuri era aşteptată cu înfrigurare, iar apariţia sa pe scenă se făcea într-o mare simplitate, influenţa cuvântului său asupra ascultătorilor fiind covârşitoare. Istoricul nu făcea introducere în subiectul pe care îl aborda, ci începea direct, fără pre­ambul. Încă de la începutul activităţii „Universităţii Populare”, puterea habsburgică a căutat să intimideze şi să-l pedepsească pe orice român care se ducea la Văleni, iar politicienii au încercat să-i atragă pe intelectuali la alte cursuri care se ţineau la Iaşi. Piedicile s-au spulberat prin voinţa neclintită a savantului de a duce la capăt orice faptă: „Cursurile au început şi vor urma întocmai aşa cum ele au fost anunţate”, scria el în ziarul „Neamul românesc”. Aici au confe­rențiat cu regularitate Nicolae Iorga, G. M. Murgoci, N. Dobrescu, St. Bogdan, V. Bogrea, N. Mani­catide, Al. Lapedatu, tratând subiecte privind trecutul istoric şi cultural, geografia şi economia ţării. Ascultătorii au fost profesori din Braşov, câţiva bucovineni, învăţători, studenţi şi chiar persoane venite din ţară. 

Ecaterina Iorga 

În locuinţa savantului, la loc de cinste este aşezat şi portretul Ecaterinei Iorga, realizat în 1925 de către Sever Burada. Soţia istoricului a fost cea care l-a susţinut din umbră în toate activităţile, atât cele legate de instituţiile pe care le-a înființat aici, cât şi în realizarea de traduceri, fiind absolventă de filologie la Budapesta şi cunoscând foarte bine limba franceză. „Muzeul păstrează o frumoasă corespondenţă între soţii Iorga, care arată că ei au fost predestinaţi unul altuia. Ea îl informa despre ceea ce se întâmpla la instituţiile din Văleni, la tipografie etc.”, ne-a spus Claudia Giannotti.

Ecoul în epocă al activității istoricului

Salonul mare de primire a oaspeţilor are aceeaşi notă populară pe care o are întreaga casă, marcată prin mobilier şi tapiserie cu elemente de artă populară românească. Identificăm și două tablouri semnate de Nicolae Grigorescu, Iorga având un rol important în trimiterea pictorului la salonul de pictură de la Paris.

Când păşeşti prin camerele locuinţei lui Iorga, se simt căldura şi familiaritatea de altădată, ai senzaţia că eşti binevenit într-o casă ai cărei locatari doar lipsesc puțin. În continuarea casei, un hol lung duce spre fostele dormitoare ale copiilor. Aici se pot vedea vitrine cu documente, fotografii, facsimile ce reprezintă momente din activitatea publică a savantului: preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice, prim-ministru, preşedinte al Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor. În sala a doua, vizitatorul poate admira costumul de academician pe care Iorga l-a purtat la şedinţele solemne ale Academiei Române. Într-una dintre vitrine sunt expuse fotografii şi documente ce imortalizează secvenţe ale vizitei din 1930 în SUA. 

În afară de cursurile ţinute la „Universitatea Populară”, care aveau un caracter cu totul liber, se purtau discuţii între auditori sau între aceştia şi profesori, în timpul preumblărilor prin târg şi de-a lungul Teleajenului. Se organizau excursii prin împrejurimi, la Slănic, Măneciu, Suzana şi Cheia. Aceștia vorbeau cu localnicii din satele din jur. Îl vizitau pe profesor, observându-l atunci când lucra. „După o lună trăită acolo, erai un alt om, purtai cu tine ceva din gândirea şi simţămintele lui Nicolae Iorga, de entuziasm şi încredere totală în viitorul ţării”, scria Barbu Teodorescu. Ecoul acestor cursuri - „non-formale” le-am spune astăzi - a fost foarte mare în epocă.

Din ziarul „Neamul românesc” mai aflăm că aici se ţineau serbări cu caracter popular, în cadrul cărora erau recitate versuri din creaţia lui Vasile Alecsandri şi Alexandru Vlahuţă, se cântau arii româneşti la vioară şi flaut, urmate de dansuri populare. Cei prezenţi primeau cărţi poştale, ilustrate cu chipurile lui Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Matei Basarab, Vasile Lupu etc.

Excursiile şi festivalurile literare nu au contenit, au avut loc şi concursuri de costume popu­lare, distinse cu premii. La un astfel de concurs au luat parte trei sute de ţărani, remarcându-se costumele muscelene şi bucovinene. Pe parcurs a devenit un obicei ca fiecare participant să vină la activitățile de aici cu costumul tradiţional al zonei din care provenea.

Activitatea culturală de la Vălenii de Munte nu a fost susţinută de stat. Fiecare profesor ce ţinea prelegeri suporta toate cheltuielile deplasării, la fel şi ascultătorii. Prin susţinerea şi perseverenţa lui Nicolae Iorga, cursurile au dăinuit peste trei decenii, până la stingerea din viaţă a istoricului.

În vara anului 1912, a fost inaugurată sala de cursuri, unde s-au auzit ideile marilor cărturari: A. D. Xenopol, Vasile Pârvan, Dimitrie Gusti, Barbu Delavrancea, Ion Bianu, Sextil Puşcariu şi ale unor savanţi străini. 

Regii României la Vălenii de Munte

Înainte de Primul Război Mondial, la Vălenii de Munte venea regele Carol I, iar după această conflagraţie au poposit aici regele Ferdinand I şi regina Maria, aceasta fiind fascinată de faptele îndrăzneţe ale marelui istoric din această nouă cetate a culturii. La cursurile de vară au participat studenţi şi profesori din mai multe ţări europene şi chiar din America. Ziua de duminică era dedicată excursiilor, iar cea de sâmbătă era presărată cu coruri, dansuri şi piese scurte de teatru. 

Teatrul popular

Începând din 1921, aproape în fiecare an, Nicolae Iorga compunea două piese de teatru, una pentru Teatrul Naţional din Bucureşti, iar alta pentru Vălenii de Munte. Conducătorii artistici ai teatrului popular au fost George Mihail Zamfirescu, Petre Liciu, Ioan I. Livescu şi Victor Ioan Popa, care au regizat piese din dramaturgia autohtonă, dar şi străină. Teatrul în aer liber a fost construit pe un deal, unde s-a săpat un fel de amfiteatru, al treilea de acest fel din Europa, după cele din Ungaria şi Germania. Instituţia a fost activă până la moartea savantului, în 1940. Uneori asistau la spectacole şi 7.000 de oameni.

Şcoala de misionare naţionale şi morale „Regina Maria”

Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de viaţă ai lui Nicolae Iorga şi ca semn de recunoştinţă pentru munca sa depusă în cadrul Ligii Culturale, conducătorii acestei instituţii au luat hotărârea să facă la Văleni un aşezământ superior de cultură, având ca scop „chemarea femeii române la spiritul cel nou al vremii şi pregătirea ei cultural-naţională”. Astfel, în cursul anului 1921, s-a deschis o listă de subscripţie pentru a strânge fondurile necesare. Apelul a avut un amplu ecou, mai ales în rândul românilor din America, cu ajutorul cărora s-au strâns 2.000 de dolari. Banca „Almăşanu” din Văleni a oferit o veche clădire boierească, așa că, la 19 august 1922, s-a deschis „Şcoala de misionare naţionale şi morale”. Misionarele erau recrutate dintre tinerele învăţătoare române, săsoaice şi unguroaice, care erau educate în spirit nou, pedagogic, ştiinţific şi patriotic, timp de un an, după care acestea se întorceau în sate pentru ridicarea nivelului cultural.

Oraşul pus în valoare de Nicolae Iorga

Câțiva dintre nepoţii şi strănepoţii savantului, răspândiţi în întreaga lume, vizitează uneori casa vrednicului lor înaintaș. Păşind cu emoţie, vizitatorul descoperă în acest complex muzeal puţin câte puţin din fiinţa profesorului şi a omului de excepţie care a fost Nicolae Iorga. Valoarea umană de creator de geniu radiază din fiecare colţ al casei. „Nicolae Iorga are un merit important pentru Vălenii de Munte, căci, dacă nu erau instituţiile pe care el le-a înfiinţat aici - Universitatea Populară, Şcoala de misionare «Regina Maria», orfelinatul, Şcoala artelor uitate, Muzeul de Artă Religioasă și teatrul în aer li­ber -, oraşul nostru nu ar fi aşa cum îl vedem astăzi”, a concluzionat Claudia Giannotti, șef secție în cadrul Muzeului „Nicolae Iorga”. 

În prezent, în cadrul complexului muzeal al oraşului, alături de Muzeul Memorial „Nicolae Iorga”, se află şi Muzeul Etnografic al Văii Teleajenului, înfiinţat în anul 1923 de savant şi pus sub îngrijirea elevelor Şcolii de misionare naţionale şi morale, precum și Muzeul de Artă Religioasă. Toate trei s-au redeschis miercuri, 3 iunie, şi îşi aşteaptă vizitatorii, cu respectarea regulilor de igienă şi distanţare în vigoare.

Citeşte mai multe despre:   Nicolae Iorga  -   Muzeul Memorial Nicolae Iorga