Spunea Dante Alighieri, celebrul poet și filosof florentin al Evului Mediu, că „din Paradis au rămas trei lucruri: stelele nopții, florile zilei și ochii copiilor”. La începutul acestei primăveri, am avut prilejul să descoperim în biserica penitenciarului de femei Târgșor cea de-a treia parte rămasă din Paradis, adică ochii a doi prunci care au fost botezați aici. Ființe inocente care au primit darurile acestei Sfinte Taine înlăuntrul făpturii lor nevăzute unde, odată cu sporirea vârstei și vremea minții, vor afla despre „comoara cea ascunsă în țărâna ființei lor”.
Cu fiecare copil care intră în viețile noastre, lumea se reînnoiește. Pentru că în inima fiecăruia sunt locuri despre care nici măcar nu bănuim că există până când nu iubim un copil. Și acest adevăr devine verificabil pe măsură ce ei cresc, neamintindu-și ce încercăm să-i învățăm, ci doar ce suntem. „Copiii sunt precum cimentul proaspăt. Orice cade pe ei îi marchează”, spunea Haim Ginott, un cunoscut psiholog și psihoterapeut american de origine israeliană. Cu alte cuvinte, când un copil trăiește într-un spirit de acceptare și prietenie, el învață să descopere dragostea pretutindeni. Iar lucrul acesta te face să îți dorești să iei viața de la început. Pentru că ei, copiii, reinventează lumea pentru tine. Până la urmă, fiecare copil nou-născut poartă mesajul că Dumnezeu nu și-a pierdut încă interesul pentru oameni.
O scurtă istorie a locului
Cu aceste gânduri am purces la drum spre penitenciarul de femei Târgșor din județul Prahova, răspunzând invitației părintelui capelan Nicolae Șendroiu, slujitor al bisericii care funcționează în incinta închisorii, unde urmau să fie botezați doi băieței născuți de tinere mame aflate în custodia acestei instituții. O premieră pentru sfântul lăcaș, dar și pentru noi, care nu mai participaserăm la un asemenea eveniment.
Biserica a fost ridicată pe locul unui cimitir din perioada medievală, când aici existau chiliile unor monahi veniți de la Mănăstirea Turnu, din apropiere, în 1857, conduși de arhimandritul Rovin (Ruvin), care au întemeiat Mănăstirea Crângul Teiului. În 1864, monahul Rovin a murit, iar ceilalţi călugări s-au împrăștiat prin alte chinovii. Fiind abandonate, la ordinul domnitorului Cuza, clădirile au fost transformate în arsenal militar. Ca urmare a înregistrării unui număr foarte mare de refuzuri de efectuare a serviciului militar, în 1882, fostul secretar de război I. C. Brătianu a cerut regelui Carol I să înfiinţeze o închisoare militară la Crângul Teiului, care a funcționat în perioada 1882-1948, după care a fost preluată de Ministerul Afacerilor Interne şi transformată într-o închisoare civilă. În perioada 1948-1952, au fost încarcerate în Penitenciarul Târgşor persoane deţinute de Securitate, acuzate de activităţi revoluţionare subversive, foşti lucrători de poliţie, membri ai Serviciului de Securitate a statului capitalist, tineri acuzaţi de aceleași activităţi revoluţionare subversive. În 1950, în locul lor au fost aduşi deţinuţi români din fosta URSS. La 6 ianuarie 1952, bărbaţii au fost transferaţi în alte instituţii penale şi în locul lor au fost aduse femei arestate de către Ministerul Afacerilor Interne și de Securitate. După 1962, mai multe clădiri au fost demolate, au fost ridicate altele noi cu diferite destinații, au fost reparate și modernizate, iar în 1993 în incinta instituției a fost amenajată o capelă. În 2012 a fost ridicată actuala biserică având hramurile „Nașterea Maicii Domnului” și „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”.
Asemenea Sfântului Policarp
Cei doi băieței, Fabian-Petruț și Nicolas-Florin, se află în penitenciar din perioada Crăciunului, împreună cu mamele lor și au fost botezați de doamnele Irina-Alina și Silvia, cadre care își desfășoară activitatea în această instituție.
La ora stabilită, în prezența conducerii penitenciarului, a celor două mame, a nașilor, a altor cadre de serviciu și a femeilor din corul bisericii, părintele Nicolae Șendroiu a săvârșit Sfânta Taină a Botezului. Și parcă nicăieri ca aici nu am trăit o emoție mai mare, o bucurie și o pace sufletească mai profundă. Căci, așa cum ne-a mărturisit părintele capelan, citându-l pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, „când se botează un copil, primește binecuvântare nu numai acesta, ci și familia și Biserica întreagă, pentru că Botezul nu este numai un eveniment personal, ci și unul comunitar, eclesial. Cu fiecare nou botezat se arată o dată în plus iubirea veșnică a Preasfintei Treimi pentru toți oamenii care doresc bucuria și viața veșnică din Împărăția Preasfintei Treimi”. Cucernicia sa a ținut să ne mai precizeze că prin acest eveniment „trăim un sentiment de speranță și de bucurie, cu gândul că Dumnezeu are grijă de toată făptura. Ne amintim cum și Pruncul Iisus a fost culcat în ieslea vitelor în primele zile din viața pământească. Bucuria magilor și a păstorilor o simțim și noi la Nașterea Domnului, iar acum auzim scâncetele, chicotelile și râsetele pruncilor care sunt cazați aici și care ne-au impresionat în mod pozitiv. Acești copii sunt de fapt liberi și se bucură de dragostea mamelor lor, dar și de a noastră, a tuturor. Acum ei devin creștini și știm că oricine crede în Hristos este un om liber. Să ne amintim de Sfântul Policarp, Episcopul Smirnei, care s-a născut în temniță în timp ce părinții săi, Pangratie și Teodora, erau închiși. După moartea acestora a fost crescut de o creștină pe nume Calista. Părinții lui au murit ca martiri, fără să-i cunoască, iar el, devenind un bun predicator, a adus pe mulți la Hristos. De aici învățăm că nu contează unde te afli în primii doi ani de viață, ci de la cine vei primi educație în copilărie”.
La rândul ei, doamna Silvia, una dintre nașe, ne-a mărturisit: „Pentru că am lucrat în altă unitate penitenciară, faptul că am găsit aici Comunitatea «Mama și copilul», unde sunt cazați bebeluși, m-a sensibilizat foarte mult și m-a determinat să iau această decizie. I-am povestit soțului despre această comunitate și el a fost cel care mi-a insuflat ideea de a creștina un copil. A fost un gest făcut din suflet, pur și simplu, pentru că așa am simțit”.
„E un eveniment de suflet și nu trebuie să uităm că trebuie să fim oameni, indiferent de mediul în care ne desfășurăm activitatea. Ar trebui să ținem cont de faptul că acești copii nu sunt privați de libertate și este un gest de umanitate faptul că mi-am dorit să creștinez unul dintre ei, care probabil în libertate nu ar avea această posibilitate”, ne-a mărturisit și doamna Irina-Alina, cealaltă nașă.
Domniile lor au adresat cele mai frumoase gânduri și urări de sănătate pruncilor, să ajungă cât mai repede în mediul de acasă, acolo unde le este cel mai bine. De asemenea, le-au urat o viață binecuvântată și frumoasă în sânul familiei.
La ieșirea din biserică, femeile deținute aflate în curtea penitenciarului au aplaudat, semn că încreștinarea celor doi băieței le sensibilizase și pe ele, evenimentul fiind perceput într-adevăr ca unul comunitar și eclesial în iubirea veșnică a Preasfintei Treimi.
De altfel, în biserică se desfășoară permanent activități moral-religioase, Sfânta Liturghie în fiecare duminică și în sărbători, la care participă între 40 și 70 de persoane private de libertate, cateheze (Cuvântul care zidește, Pilde și parabole etc.), sfeștanii în celule, iar în perioada pascală denii, slujba de Înviere, în așa fel încât femeile aflate aici, „în casa noastră provizorie”, să simtă că Dumnezeu le este aproape și să spere că vor pleca în curând la familiile lor.
Copiii, mâinile cu care atingem cerul
După eveniment, doamna comisar-șef de poliție penitenciară Ionica Ciocodei, director adjunct reintegrare socială a penitenciarului de femei Târgșorul Nou, a ținut să ne precizeze: „Instituția noastră este singura din țară care are în custodie femei. În prezent sunt aproximativ 650 de persoane private de libertate, clasificate în toate regimurile de executare, existând la nivelul unității și o comunitate «Mama și copilul», unde sunt cazate mame cu copii în vârstă de până la 1 an. Comunitatea funcționează din anul 2012, iar în prezent avem aici trei rezidente cu bebeluși. Atenția noastră, a specialiștilor din sectorul reintegrare socială, este permanent îndreptată către această categorie de deținute, având în vedere situația lor specială și nevoile de asistență socială, moral-spirituală pe care le au în perioada aceasta pe care o traversează. În cadrul demersurilor de reintegrare socială derulate la nivelul unității, componenta educației moral-religioase ocupă un loc foarte important. Valoarea preotului în penitenciar este specială, activitatea acestuia nu se rezumă doar la slujbele duminicale sau la celelalte sărbători din an. Sfinția sa îndrumă persoanele private de libertate pe calea mântuirii și le arată acestora că Dumnezeu le este aproape indiferent de locul în care se află. Deși sunt în detenție, biserica este locul unde ele se simt libere. De asemenea, preotul contribuie, prin activitatea sa, la menţinerea unei bune stări de spirit în rândul personalului şi asigură totodată consiliere şi educaţie moral-religioasă persoanelor private de libertate.
Alături de asistenţii sociali, sprijină deţinutele în procesul de reintegrare socială prin activarea şi accesarea resurselor din comunitate, în situaţia în care sunt lipsite de suportul familiei. În acest sens, prin colaborarea dintre Patriarhia Română și Administrația Națională a Penitenciarelor, preotul derulează activităţi specifice în cadrul «Proiectului Tabor», ce presupune colaborarea cu parohiile, centrele social-filantropice și mănăstirile ortodoxe, prin valorificarea rețelei de suport social-filantropic a Bisericii Ortodoxe Române. Scopul proiectului este susținerea persoanelor aflate în detenție, identificate cu risc de marginalizare socială postdetenţie, şi care urmează să revină în comunitățile de proveniență”.
Am părăsit penitenciarul de la Târgșor cu o tihnă a sufletului binevenită după turbulențele care ne macină zilnic existența. Virgiliu, autorul epopeii „Eneida”, spunea despre copil că acesta „își recunoaște mama după surâs”. Și credem că lucrul acesta este un mare adevăr, pentru că ei sunt mâinile cu ajutorul cărora și noi, părinții, putem atinge cerurile. De aceea trebuie să hrănim visele lor, pentru ca lumea să fie binecuvântată.
Pentru că ei pot face mai mult decât credem noi că pot face. Iar visul lor de astăzi va deveni realitatea de mâine. Și încheiem această harică întâlnire amintindu-ne cuvintele Maicii Tereza: „Copilul este frumusețea lui Dumnezeu prezentă în lume, cel mai mare dar pentru o familie”.
