Sfânta Muceniţă Ecaterina este prăznuită în Biserica Ortodoxă pe 25 noiembrie, iar printre puţinele biserici ocrotite de jertfelnicia eruditei Ecaterina, născută într-o familie de rang înalt din Alexandria Egiptului, se numără cea din satul ieşean Ulmi. Deşi se află pe drumul Hârlăului, la 50 km de Iaşi, cel mai vechi sat al comunei Belceşti îşi scrie în continuare istoria în tihnă. Asemenea muceniciei Sfintei Ecaterina, oamenii de aici au tras din greu să scoată ochii în lume, dar au răzbit cu ajutorul a trei mari piloni pe care s-au sprijinit: familia, şcoala şi Biserica.
Minunile de la Mănăstirea Turnu Roşu
Transilvania medievală a trecut prin momente greu de imaginat, în care peste 200 de mănăstiri ortodoxe au căzut pradă furiei celor care au dorit să vadă Ortodoxia apusă pe aceste meleaguri. Pronia divină a făcut ca aceste mănăstiri să reînvie. Un astfel de aşezământ monahal se află şi la Turnu Roşu, la aproximativ 30 km de Sibiu.
Din sat până la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului“ calea este destul de anevoioasă, pelerinii fiind nevoiţi să străbată un drum forestier, pietruit, care urmează albia Văii Caselor şi urcă până în munţi. Odinioară, drumul acesta era o simplă potecă, o adevărată punte a nevoinţelor pentru cei care doreau să ajungă pe locurile sfinte ale vechii mănăstiri. „Când oamenii mergeau pe drumul spre mănăstire, adesea diavolul îi ispitea pentru a nu mai ajunge pe aceste locuri sfinte. Poteca trecea peste pârâul Valea Caselor de şase ori şi adesea credincioşii întâmpinau dificultăţi pe drum. Cei mai slabi duhovniceşte se întorceau acasă, iar cei care ajungeau la bisericuţă aveau parte de o linişte sufletească aparte“, ne-a spus stareţul Mănăstirii Turnu Roşu, protosinghelul Petroniu Tănase.
Prima atestare documentară a mănăstirii datează la 1601, dată ce apare pe un lemn şi pe o cărămidă de la vechea mănăstire. Se păstrează la mănăstire un pomelnic al primilor vieţuitori ai mănăstirii, în care apar numele a şapte vieţuitori, iar acest pomelnic este citit şi în prezent la sfintele slujbe.
În 1761, urgia ce s-a abătut peste Transilvania prin campania împărătesei Maria Tereza de distrugere a mănăstirilor ortodoxe, o acţiune pusă în practică de aprigul general Bucow, a trecut şi peste aşezământul de la Turnu Roşu. Documentele arată că doar cărţile mănăstirii şi un clopot au fost salvate şi duse în sat. În 1850, credincioşii din Turnu Roşu au ridicat pe locul vechii mănăstiri o bisericuţă, prin care să fie marcat acest tărâm binecuvântat. Se povesteşte că părintele Arsenie Boca, pe vremea când era la Drăgănescu, îi îndemna pe credincioşi să meargă la această bisericuţă. Din 1988, biserica a devenit monument istoric.
Vitregia vremurilor a făcut ca această bisericuţă să fie lăsată în paragină până în 1989. În timpul fostului regim, o imensă pădure de brazi a fost plantată în jurul bisericuţei, cu scopul de a o ascunde şi pentru ca oamenii să nu mai poată ajunge la ea. „Credincioşii veneau în fiecare an în prima duminică după Sfânta Marie pentru a sărbători hramul mănăstirii. Fiindcă în ziua de 15 august se oficia Sfânta Liturghie la biserica din sat, s-a găsit de cuviinţă a se ţine hramul mănăstirii în prima duminică de după 15 august“, ne-a explicat părintele Petroniu.
După 1989, bisericuţa a fost pictată în interior şi în exterior, pentru ca, în 1993, preotul din Turnu Roşu, Mihai Vrânceanu, împreună cu enoriaşii, să construiască şi o clădire anexă. Anul următor, mănăstirea a fost reînfiinţată, iar Mitropolitul Antonie Plămădeală l-a instalat ca stareţ pe protosinghelul Petroniu Tănase. Un clopot al bisericii din Turnu Roşu a fost oferit mănăstirii, păstrat şi astăzi în clopotniţă. „Până în 2004, mănăstirea nu a avut curent electric şi apă. Căram apa de la 800 m, iar la slujbe, în chilii şi la masă stăteam cu lumânări“.
Pe 20 septembrie 2009, IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, a aşezat piatra de temelie pentru biserica mare. În duminica dinaintea Sfintei Marii din acest an, paraclisul din demisolul bisericii mari a fost sfinţit de ierarhul amintit şi slujbele religioase se oficiază în prezent aici. Hramul paraclisului este „Sfântul Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei“, iar biserica mare va avea hramul „Adormirea Maicii Domnului“. Lucrările sunt foarte avansate, lăcaşul fiind pregătit pentru pictură şi finisaje.
„N-am dorit să fac o copie după alt lăcaş de cult. Am găsit un arhitect şi un inginer dispuşi să ne ajute. Am aşteptat vreo cinci-şase ani până au pregătit proiectul şi iată că am zidit o biserică deosebită, cu trei turle deschise, înaltă şi unică prin forma ei“, continuă protos. Petroniu.
Ceea ce impresionează mult la mănăstirea de lângă Turnu Roşu este credinţa deosebită a grupurilor de pelerini care vin aici. Mulţi dintre ei au găsit aici nu doar liniştea sufletească, ci şi vindecare trupească şi răspunsuri la rugăciunile fierbinţi. „Când am venit aici în 1994, nişte femei bătrâne care veneau adesea la bisericuţă ne-au povestit cum într-o noapte de Înviere, un cor de îngeri au cântat slujba până la cinci dimineaţa. Oamenii vin aici cu credinţă şi mulţi au simţit un har deosebit. Unora li s-a arătat în vis această biserică şi au venit de la sute de kilometri. Sunt sigur că aceste minuni se datorează rugăciunilor vechilor călugări, care au fost martirizaţi şi nu se ştie unde sunt îngropaţi“, ne-a mai spus părintele Petroniu.
Actuala obşte este mică, dar întotdeauna dispusă să-i ajute pe oamenii care vin cu diferite probleme. „Mulţi dintre cei care doresc să intre în obştea noastră nu se pot adapta. Nu avem internet, televizor, telefoane şi alte preocupări lumeşti. În plus, abia ne ajunge timpul pentru pravilă şi pentru ascultare. Intrăm la şapte dimineaţa în biserică şi ieşim uneori la şapte seara, pentru că vin oameni pentru dezlegări, pentru rugăciuni şi participă cu răbdare şi nemâncaţi la slujbele noastre“, ne-a explicat părintele stareţ.