Să faci din muzică vector prin care mesajul Bisericii se întrupează într-un fel special și se poartă subtil, dar concret, spre inimile semenilor, să o modelezi în așa măsură de delicat și să o transformi în act educațional, cultural, duhovnicesc sau caritabil, ține de o anumită vocație, dar mai ales de asumarea unei concretizări a rugăciunii ca acțiune și răspuns la nevoile umane. Toate aceste realități se constituie într-un efort ziditor, într-o misiune asumată de către Asociația Tinerilor Ortodocși „Sfântul Valentin”, din Arhiepiscopia Râmnicului, pe care am vizitat-o recent.
Activitatea cu tinerii există dintotdeauna în Biserica Ortodoxă Română. Începând cu anul 2014, odată cu instalarea în scaunul arhiepiscopal al Râmnicului a Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, această latură s-a dezvoltat foarte mult prin implicarea directă a ierarhului. În acest sens, la sfârșitul anului 2015 s-a hotărât înființarea Asociației Tinerilor Ortodocși „Sfântul Valentin” din Arhiepiscopia Râmnicului, iar în anul următor hotărârea s-a materializat. Asociația a fost pusă sub ocrotirea Sfântului Valentin, Episcopul Umbriei, un ierarh cu o viață deosebită.
Imediat după înființare, ea a dezvoltat un program foarte bogat de activități, care însumează concerte, acțiuni recreative, catehetice, educaționale și caritabile.
A te înrădăcina în valorile autentice
Activitatea, într-un anumit fel misionară, a asociației se realizează cu implicarea multor preoți din parohiile celor patru protoierii ale arhiepiscopiei. „Încă de la începuturile activității noastre, am înființat la Seminarul Teologic «Sfântul Nicolae» din Râmnicu Vâlcea un club al tinerilor chitariști, în care activează în jur de 50 de copii din municipiu și din localitățile apropiate sau mai îndepărtate de oraș. Copiii au vârste cuprinse între 4 și 19 ani și participă, împreună cu părinții, în fiecare seară de vineri, după cursurile zilnice, la întâlnirile noastre, timp în care îi învățăm să cânte la chitară, mandolină, vioară, pian sau la instrumente de suflat. Încercăm în patru ore să îi îndepărtăm de realitatea virtuală care, din ce în ce mai mult, îi captează și-i face inactivi, îi subjugă într-un mod păcătos, nociv. Misiunea noastră este aceea de a-i aduce în concret, la adevăratele bucurii și valori ale vieții”, ne spune părintele Dumitru Siluan Scurtu, profesor de muzică și dirijor la Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, președintele asociației.
Pentru acești tineri, cei patru ani de activi-tate au însemnat tot atâtea concerte în săli de spectacole consacrate sau în muzee sătești, precum Conacul „Nicolae Bălcescu” din loca-litatea cu același nume, dedicate semenilor, familiei creștine, colinde la bolnavii din Spitalul Nr. 2 din oraș, la biblioteca județeană, în centrele de îngrijire „Inimă pentru inimă”, sesiuni de studiu biblic, pelerinaje, activități comune cu Asociația Femeilor Creștin-Ortodoxe din Vâlcea, activități recreative etc. „Copiii din clubul nostru sunt foarte virtuoși. Unii dintre ei activează și la Opera Comică pentru copii. Ei socializează, comunică, leagă prietenii. Pe lângă clubul de chitariști, avem și Corul de copii «Brevis» al Arhiepiscopiei Râmnicului, înființat tot cu implicarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, cu care cântăm în mod frecvent, sau în concerte cum este cel din perioada pascală. În asociația noastră activează și corul preoților din Protoieria Râmnicu Vâlcea. Pe lângă acțiunile cultural-artistice și catehetice, desfășurăm și activități caritative. În acest sens, aproape toate concertele noastre sunt dedicate strângerii de fonduri pentru copiii cu boli grave sau foarte grave, pentru colegi care sunt în nevoi, sau pentru alte persoane aflate în asemenea situații. În acest sens, concertăm alături de membrii altor asociații cu care suntem în parteneriat, cum este «Asociația Mămicii din Vâlcea» sau «Asociația Tinerilor Artiști din Vâlcea». Încercăm astfel să devenim cât mai activi în so-cietate, cât mai vizibili, pentru că tânărul trebuie neapărat să se înrădăcineze în valorile autentice și, mai ales, să știe ce înseamnă această implicare activă”, ne spune părintele profesor Dumitru Siluan Scurtu.
Muzica este desăvârșită de rugăciune
Impresionați de larga paletă a chipurilor pe care le pot întruchipa muzica și rolul ei misionar în Biserică și societate, l-am întrebat pe părintele profesor Scurtu ce este, în definitiv, muzica.
„După peste 30 de ani de activitate artistică, cu mai bine de 20 de corale pe care le-am dirijat, cred că muzica este un mod de viață. Un partener fidel al omului, de când se naște și până trece la Domnul. Muzica este o stare, pace și tocmai de aceea ea este desăvârșită de prezența rugăciunii. Muzica este un liant, nu numai o artă, pentru că astfel am limita-o. Muzica este un mod de viață, cel mai fidel, care îl înalță pe om, sau îl coboară la momente potrivite, îl smerește, îl face să fie demn și uneori poate mândru. De aceea, muzica trebuie ținută «în frâu» de rugăciune. Cea mai desăvârșită muzică este cea religioasă, care îmbină în sine toate cerințele acestei arte. În primul rând, cerința cucernică. Muzica are însă și un caracter pedagogic, social și educativ. De aceea, ea formează caractere umane. A cânta împreună cu altcineva înseamnă a afla neputințele aproapelui, pentru a le umple cu putințele tale. Or, asta înseamnă comuniune. A cânta în cor înseamnă a gândi în comuniune și a-ți mărturisi dragostea unul față de celălalt. A cânta unul lângă altul este un lucru dumnezeiesc, pentru că îi îngădui aproapelui neputințele și i le desăvârșești prin virtuțile tale. Cântarea în Biserică desăvârșește absolut orice legătură interumană, devine o gândire comună. Duhul societății opacizează, mătuiește, acționează uneori într-un mod distructiv asupra stării din Biserică. Pentru a păstra neatinsă această stare, noi o umplem de rugăciune. Relația emițător-receptor este una desăvârșită. Este o simbioză perfectă. Dacă noi nu aducem în inima celui care ascultă ce dorim să spunem cât mai desăvârșit, înseamnă că nu ne-am atins scopul. Noi nu putem să ne rugăm în biserici goale, pentru că în acest spațiu există un tot unitar, o comuniune. De aceea muzica creează o interdependență. Muzica este precum un cuțit cu care putem să tăiem pâine și să-l hrănim pe aproapele sau, dimpotrivă, putem să-l vătămăm, arătând cât de virtuoși suntem noi și cât de neputincioși sunt alții. Putem să vătămăm atât de grav, ducând chiar până la uciderea sufletului! De aceea, în muzică există, deopotrivă, smerenie în interpretare și smerire. Canoanele pentru cântăreți sunt foarte stricte, dar, nefiind respectate, psaltul se poate arunca singur în păcate foarte grele!”, ne mărturisește părintele-profesor.
Datoria de a-i îndrepta pe tineri spre Hristos
Din dialogul cu părintele-profesor Dumitru Siluan Scurtu am mai înțeles că Asociația Tinerilor Ortodocși „Sfântul Valentin” a apărut ca o necesitate pentru cei care doresc să fie ai cuiva, pentru că efortul lor este făcut pentru Hristos. „Dar, de fiecare dată, trebuie cineva care să-i mângâie pe creștet și să le confirme că este bine ceea ce fac. Trăim într-o societate în care Biserica trebuie nu neapărat să-și clameze realitățile și realizările, ci să ne conștientizeze că suntem ai cuiva. Că suntem prezenți în societate. Tinerii sunt ai lui Hristos. De aceea este nu numai o datorie, ci o poruncă morală și duhovnicească, spirituală, testament peste veacuri primit de la Sfinții Părinți, de la sfinții noștri mărturisitori, să-i călăuzim pe tineri spre El. Ce vom face cu societatea de mâine dacă ei nu știu să-și înrădăcineze valorile? De aceea, în asociația noastră vin și copii de trei ani, și mame cu copii în brațe să asculte muzică și să înțeleagă bucuria de a cânta. Activitățile noastre nu fac altceva decât să certifice pentru tineri faptul că acțiunile lor, implicarea lor, nu sunt doar chemate, ci și binecuvântate de Biserică. Astăzi, societatea este colorată într-un rogvaiv (formulă pentru reținerea mai ușoară a culorilor și a ordinii lor din spectrul vizibil, n.n.) interminabil. Muzica nu face decât să omogenizeze în gândire. Mulți sunt vătămați de societatea secularizată într-atât de mult, încât li s-au «astupat» urechile și nu mai pot auzi ceea ce noi, poate, uneori, strigăm. Biserica atât de mult se implică astăzi, și cu un efort într-atât de mare, pentru ca noi să auzim și să-L descoperim pe Mântuitorul. Urechea este doar un drum către inimă. Dacă auzim cu urechea și nu iubim cu inima, pentru că avem alte convingeri, sau societatea ne încurajează să avem alte convingeri, va fi foarte greu să omogenizăm lumea”, ne mai spune părintele-profesor Dumitru Siluan Scurtu. „Muzica nu este decât plânsul rămas pentru oameni după căderea în păcat a protopărinților noștri. Este tinderea omului și năzuințele lui către Dumnezeu și către relația cu Creatorul, de dinainte de cădere. Este o plângere continuă. Un suspin continuu. De aceea muzica religioasă trebuie să mângâie și să vindece”, ne mai spune părintele-profesor.
Așa am descoperit noi la Râmnicu Vâlcea cum muzica Bisericii, întrupată în act educațional, cultural, duhovnicesc sau carita-bil, poate fi „cuțitul” cu care putem să tăiem pâine și să-l hrănim pe aproapele, cu smerenie și cu responsabilitate, pentru a-l așeza pe calea cea dreaptă a mântuirii. Căci muzica, cum spune William Shakespeare, „este hrana iubirii”. De aceea o cântăm și o cerem până la saturație.
